TRADITII SI OBICEIURI DE SFÂNTUL NICOLAE

Închizând cele trei zile de sãrbãtoare consacrate vãrsatului, Sf. Nicolae, Sfânt- Nicoarã, Sf. Ierarh Nicolae protector al copiilor, este primul mos, darnic sau justitiar, care le face acestora cadouri o datã cu venirea iernii. Ajutor pentru vãduve, orfani si fetele sãrace la mãritat, este stãpânul apelor si salveazã de la înec corãbierii, aparã soldatii pe timp de rãzboi, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor, este cinstit atât pentru boli, cât si pentru lovituri, precum si, evident, pentru sprijin acordat în cele mai diverse situatii.

Sfantul Nicolae este, de sute de ani, unul dintre cei mai iubiti si mai cinstiti sfinti. El nu este numai un mos care aduce daruri copiilor! El nu a vrut nici sã ajungã arhiepiscop, nici sã-i fie cunoscute faptele bune si minunile din timpul vietii, nici sã cistige atata popularitate, devenind, pentru multi, Sfantul care pune daruri in ghetute! Oamenii il iubesc si i se inchinã, il roagã sã le ocroteascã vietile si gospodãriile. Si, pentru cã Sfantul ocupã un loc important in viata lor, fac praznice, ii cantã colinde si spun povesti despre el, in care Sfantul rãmane asa cum il stim cu totii: grabnic ajutãtor si fãcãtor de minuni. Sfantul Ierarh Nicolae s-a nãscut in jurul anului 280, nu se cunoaste data exactã, in orasul Patara Lichiei, din vestita provincie Licia a Asiei Mici, din partea asiaticã a Turciei de azi. A trecut la cele trecut la cele vesnice in jurul anului 345, in localitatea Mira, astãzi Kocademre, Turcia, in jurul anului 342. Traditia spune cã pãrintii sãi erau foarte credinciosi, dar nu aveau copii. Într-un tarziu, dupã multe rugãciuni, Dumnezeu le-a indeplinit dorinta si le-a dat un bãiat, pe care l-au botezat Nicolae, nume care inseamnã ßinvingãtorul poporului”. Se mai spune cã la prima scaldã, desi abia nãscut, s-a ridicat in picioare in albie si a stat trei ore asa, ceea ce a fost interpretat ca un semn de viitoare sfintenie. Apoi a refuzat sã sugã miercurea si vinerea inainte de a se incheia rugãciunile zilei. Acest obicei de a posti l-a pãstrat toatã viata. Se stie cã incã din copilãrie, pãrintii sãi l-au invãtat cele de trebuintã unui crestin: sã se roage si sã caute sã facã milostenie si fapte bune. A invãtat filosofie, teologie si sã talcuiascã Sfanta Scripturã, dupã cum obisnuiau crestinii din vremea sa. Petrecea mult timp cu cãlugãrii si participa zilnic la slujbe. Pe mãsurã ce crestea, se arãta din ce in ce mai atras de studiul Sfintei Scripturi. Unchiul sãu, cãruia ii purta numele si despre care se spune cã era episcop ori staretul unei manãstiri din apropiere, i-a indemnat pe pãrinti sã-l lase sã-i slujeascã Domnului. Pãrintii au fost de acord si Nicolae a intrat in viata monahalã. Cand s-a fãcut mare, a fost sfintit preot de cãtre unchiul sãu. Apoi pãrintii sãi au murit in timpul unei epidemii de ciumã. Nicolae a folosit averea mostenitã de la pãrinti ajutandu-i pe nevoiasi. La scurtã vreme dupã aceastã intamplare, Sfantul Nicolae a vrut sã viziteze Tara Sfantã. A plecat cu o corabie. I-a prins o furtunã puternicã, dar Sfantul si ceilalti cãlãtori s-au rugat si furtuna s-a potolit. Unul dintre marinari de pe catarg ar fi alunecat si a rãmas fãrã suflare pe punte. De mila lui si pentru suferinta celorlalti marinari, care isi plangeau prietenul, Sfantul Nicolae s-a rugat si Domnul l-a inviat. De atunci se spune cã a devenit Sfantul Nicolae apãrãtor al celor aflati in primejdii pe mare, cãci de nenumãrate ori a venit in ajutorul celor in primejdie sã se inece! La intoarcerea din Tara Sfantã, a vrut sã se retragã la mãnãstire, dar un glas de sus i-a poruncit sã se intoarcã intre oameni. Din smerenie, a pãrãsit Patara, unde il iubeau toti pentru viata sa sfantã, si s-a dus sã trãiascã, sãrac si necunoscut, in cetatea Mira, localitate care se numeste astãzi Demre, situatã la 50 de kilometri de Patara. Într-o zi, ca de obicei, s-a dus la slujbã si a intrat primul in bisericã. Acolo astepta episcopul locului, instiintat de Domnul cã primul om care va intra in bisericã este alesul Sãu, pe care il cheamã Nicolae. Tocmai murise arhiepiscopul si oamenii se rugau sã primeascã un nou pãrinte cu viatã sfantã care sã-i pãstoreascã. Plin de smerenie, Nicolae nu a vrut sã primeascã a fi numit arhiepiscop, dar se spune cã i S-a arãtat Domnul Hristos cu Maica Sa si, intelegand cã aceasta e vointa lor, a acceptat. Ajuns arhiepiscop, Sfantul Nicolae se ingrijea si de sufletele, dar si de trupurile celor pe care ii pãstorea. Stia cã, din cauza sãrãciei si a nevoilor, oamenii slabi pot sã pãcãtuiascã, punandu-si sufletele in primejdie. Se spune cã intr-un oras trãia un om foarte sãrac, care avea trei fete cuminti si frumoase. Pentru cã nu mai avea ce sã le dea de mancare, nici zestre, ca sã le cãsãtoreascã, s-a gandit sã le punã pe fete sã-si cistige painea. Aceasta insemna sã le vandã ca sclave sau sã ajungã prostituate. Dar Sfantul Nicolae, instiintat de Domnul, s-a dus intr-o noapte si a aruncat pe fereastra omului o pungã cu bani. Mult sa mai minunat omul si, cu banii primiti, a reusit sã-si cãsãtoreascã fiica mai mare. Sfantul Nicolae l-a mai ajutat de douã ori, pentru celelalte fete, tot pe furis. Dar a treia oarã a fost prins de tatãl fetelor, care stãtea la pandã, noapte de noapte, pentru a afla cine este binefãcãtorul sãu. Omul i-a cãzut la picioare si i-a multumit cu lacrimi in ochi, dar Sfantul l-a indemnat sã nu mai spunã la nimeni. Totusi, povestea despre mila Sfantului s-a rãspandit si locuitorii care primeau un ajutor neasteptat ii multumeau Arhiepiscopului Nicolae! Se mai povesteste cã Sfantul ar aruncat punga cu bani pe fereastrã si ea a nimerit intr-un ciorap pus la uscat langã foc. Altii spun cã ar fi fost o gheatã. Se crede cã asa a apãrut obiceiul de a pregãti ghetele sau ciorãpeii in ajunul sãrbãtorii Sfantului Nicolae, in speranta de a primi un dar de la Mosul care nu li se aratã niciodatã! Dar citi dintre cei mici uitã sã- si lustruiascã ghetele in ajunul praznicului Sfantului Nicolae? În noaptea de 5 spre 6 decembrie se spune cã Mos Nicolae vine la geamuri si priveste la copiii care dorm si sunt cuminti. Dimineatã ei gãsesc in ghetute bomboane, prãjituri, mere si nuci. Mai veche este insã traditia pedepsirii copiilor lenesi si neascultãtori cu nuielusa de mãr lãsatã in incãltãrile lor. Crengutele se pun in apã, pentru a inflori panã la Nasterea Domnului, ocazie cu care se prognozeazã si rodul livezilor pentru anul viitor, dar si cã sfantul a mijlocit pentru iertarea celui cãruia i-a dat crenguta flori albe. Tot cu aceste crengute de mãr inflorite se face si vestita sorcovã cu care copiii pornesc la colindat. Ziua de 6 decembrie incheie astfel ciclul de sãrbãtori si practici magice, dedicate in special lupilor si spiritelor mortilor-strigoi, inceput la mijlocul lunii Noiembrie (Filipii de Toamnã, Filipul cel Schiop, Vovidenia, Lãsatul Secului de Crãciun, Noaptea Strigoilor si Suntandrei) si incheiat la inceputul lunii decembrie (Zilele Bubatului, Varvara, Mos Andrei), specific unui strãvechi inceput de an autohton, Anul Nou dacic. În unele zone, fetele de mãritat se adunã in ajunul sãrbãtorii de Mos Nicolae la casa uneia dintre fete si fac plãcinte, iar pe la 9 seara flãcãii se prezintã la casa fetelor de mãritat unde se continuã petrecerea inceputã de Sf. Andrei la „pãzitul usturoiului”. Puterile destul de mari ale mosului (dupã Sf. Dumitru, incã un tanãr cavaler, alãturi de Sf. Gheorghe, Sf. Toader si Sf. Ion), Sf. Nicolae este (uneori, dupã Sf. Andrei), primul sfant bãtran, asociat anului inaintat in ßvarstã”, oferã numeroase indicii asupra naturii cosmice a divinitãtii: patron al iernii, gardian al soarelui in jumãtatea septentrionalã, rece, a anului, este un adevãrat Gerilã, care aduce zãpadã si gheatã la inceput de iarnã, cand isi scuturã Sf. Neculai barba lui cea albã, aluzie la prima zãpadã care cade la inceputul iernii, el pãzeste Soarele care incearcã sã se strecoare pe langã el spre tãramurile de miazãnoapte pentru a lãsa lumea fãrã luminã si cãldurã, este iscoada lui Dumnezeu pe langã Drac. În noptile marilor sãrbãtori, cand se deschide cerul pentru o clipã, oamenii pot sã-l vadã stand la Masa Împãrãteascã in dreapta lui Dumnezeu. Tot in popor se spune cã Sfantul Ion isi face aparitia pe un cal negru, pentru a intoarce iarna. Bisericile ridicate in cinstea lui pretutindeni in Europa si povestile despre minunile numeroase fãcute de el sunt o dovadã vie a ajutorului pe care Sfantul Nicolae l-a dat celor sãrmani si celor aflati in primejdie, dar si a dragostei si evlaviei pe care i-o poartã crestinii de pretutindeni. Peste 811.000 de romani isi sãrbãtoresc onomastica de Sfantul Nicolae. Din totalul persoanelor care poarta aceste nume, aproape 540.000 sunt bãrbati (Nicolae, Neculai, Nicusor, Niculae, Nicu, Nicula, Nicoarã) iar aproximativ 280.000 sunt femei Nicoleta, Niculina, Neculita, Nicolina, Nicola. Dintre aceste prenume, cel mai rãspandit este Nicolae/ Nicolaie, apartinand unui numãr de 353.415 bãrbati, urmat de Nicoleta, prenumele a 191.030 de femei. La multi ani tuturor celor ce poartã numele de Nicolae si derivatelor!

Dan Horgan

Bibliografie:
– Arthur Gorovei. – „Credinti si superstitii ale poporului rom“n” Editura, Grai si Suflet – Cultura Nationalã”, Bucuresti, 1995.
– Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului rom“n”, Editura Paideia 2001.
– Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului rom“n”, Editura Polirom Iasi 1998.
– Ion Ghinoiu – „Sãrbãtori si obiceiuri rom“nesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Talos – „G“ndirea magico-religioasã la rom“ni”, Dictionar, Editura Enciclopedicã, Bucuresti, 2001.
– Simion FIorea Marian – ßSãrbãtorile la rom“ni” Editura „Grai si Suflet – Culturã Nationalã”, 2001.
– Tudor Pamfile, „Sãrbãtorile la rom“ni”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti 1997.
– Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998.