luni, mai 11, 2026

Despre prostia mea, n general, si a altuia, n special

6

Motto: Cu voi, omul poate ajunge si mai prost dect sunt eu. – Dostoievski

Uite, dragul meu Lucian T., cum mi-ai dat tu de treab la sfarsit de sptman! Uite cum m fortezi s-ti rspund, desi mi-am jurat s n-o fac; m-au rugat si altii, mai destepti ca mine, s n-o fac, pentru c – o spune Mark Twain „Nu te certa niciodat cu oamenii prosti. Te vor trage in jos la nivelul lor si te vor bate cu experienta”. Pi, un om de nivelul tu s se coboare de la etaj (vezi Pamfil Seicaru) si s m fac prost?! Ar putea crede lumea, citindu-ti „scrisoarea deschis”, c ai tot dreptul s faci una ca asta: poate m-ai purtat prin scoli sau ai contribuit in vreun fel la formarea mea, mi-ai „inspectat” carnetul de note si m-ai certat pentru vreun 5 la roman… Nici pomeneala de asa ceva! n schimb, mi-o trantesti grobian: Romic, esti „prostul sptmanii”! ti propun s studiem impreun aceast afirmatie. Dac tot esti pamfletar eu spun c nu esti, n-ai fost si nici n-ai s fii, nu doar pentru c nu ai umor, ci din alte motive, pe care ti le voi insira in cele ce urmeaz, ar trebui s ai rbdare cateva minute si s citesti ce prere am eu despre propria-mi prostie, dar mai cu seam ce cred altii despre prosti si prostie. Dup cum vezi, eu nu indrznesc s te fac prost. Tu, pentru c prostul intai o croieste si abia apoi o gandeste, mi-o spui de la obraz. Deci, sunt prost. M consoleaz Ion Creang, care si el a aflat, la un moment-dat, c e prost, dar cand s-a uitat in jur, a prins curaj. Si-mi trebuie ceva curaj in aventura asta, ba chiar o doz de nesbuint, fiindc, dragul meu Lucian T., in popor se spune c trebuie s umbli usor cu dou lucuri: cu prostii si cu foarfecele. Dup cum vezi, umblu pe varfuri si incerc s-ti sugerez o iesire din dilema noastr. Cel mai probabil, Jean d’Ormesson (nu te alarma, i-am gsit numele pe internet) crede c voi esua, fiindc, spune el, „E mai greu s-l convingi pe un om c e prost decat s-l minti c e destept”. n afar de esecul programat, exist si alte riscuri in intreprinderea asta delicat: „cine umbl mereu alturi de omul prost se va umple si el de prostia acestuia”. Altfel spus, „te pui cu prostul, esti mai prost ca el”! Iar tu, Luciane, nu esti deloc… prost! Apropo, am citit un proverb popular interesant: zice s-i dai pace prostului, c e boul lui Dumnezeu. Tu n-ai vrut s m lasi in prostia mea, poate pentru a demonstra adevrul continut de un alt proverb popular: „Prostul nu se las pan cand nu spune tot ce stie”. Nu puteai si tu s… disimulezi?! Nu puteai, spre exemplu, s taci si s dai impresia c esti prost, decat s vorbesti (s scrii, in cazul tu) si s inlturi orice dubiu?!? Dragul meu Lucian T., intre altele, prostia inseamn s faci acelasi lucru in mod repetat, asteptand de fiecare dat un alt rezultat. Ia cazul nostru: ai crezut c cele cateva randulete scrise la rubricuta ta de „pamflet” maschin si revansard m vor nimici. Ai uitat c sunt prost?! Nu se prinde, domnule, de mine, sunt imun! Dac m-au deranjat? ti fac o confesiune, da. Orice miselie de la tine m cam deranjeaz, pentru c, nu stiai, „cand prostul rade, inteleptul suspin”. Si-am cam suspinat, sambt, scriindu-ti tie epistola asta lung, in loc s m bucur deplin, in familie, la ziua de nastere a fetitei mele. Pan la urm, nu stiu ce de imi dau silinta s iti vorbesc tocmai tie despre prosti (ca mine) si prostie (a mea, a altora…). Poate voi invta ceva. Cel putin, asa crede Franois Rabelais: „Un om destept poate s invete si de la un prost. Invers e mai greu”. Tu, Luciane, nai s inveti nimic. Nu pentru c omul prost nu vede pdurea din cauza copacilor, ci pentru c „nimeni nu e destul de inteligent ca s-l poat convinge pe un prost c e prost”. A spus-o La Fontaine. Sper s nu-i dedici si lui vreun un „pamflet”! Fiindc tot am ajuns la capitolul „pamflet”, iti propun, dragul meu Lucian T., un mic exercitiu hermeneutic. Ai s vezi, dup asta, c nu degeaba am amintit proverbul cu prostul care intai o croieste si abia apoi o gandeste. Ai s constati si tu cat de prost (scuze!) te exprimi in scris si, desi nu cred s ai decenta s lasi pe altcineva, mai talentat, s scrie „pamflete” si „epigrame” (apropo, aia nu era epigram, era o marlnie fr metric!), poate vei fi mai atent pe viitor. Dac esti de acord, ti le scriu eu. Mai rade lumea, ne mai „simtem” si noi bine… n fine, revin la textul semnat, cu respect (nici nu se putea altfel, cat vreme „prostul face orice ca s nu treac neobservat” – Tudor Musatescu, si, la fel, „Prostia are oroare de anonimat” – Vasile Ghica), de Balena ucigas. Spui asa: „Tot timpul am crezut c oamenii destepti au simtul umorului si recunosc c la aceast categorie l-am bgat, fr s vreau, si pe vecinul nostru de la Monitorul, Romic Cretu. Din pcate, am gresit”. Buuun. Adic nu e bun. Cum vine asta, s recunosti c m-ai bgat, fr s vrei – deci ai fost obligat!?! -, intr-o categorie si apoi s admiti c ai gresit?!? Cum s gresesti, cat vreme ai fost obligat? Ce valoare are faptul c „admiti” ceva, din moment ce acel ceva nu a depins de tine, tu fiind obligat s-l faci? n fine, sunt foarte multe contradictii interne in fraza asta si, de asemenea, o sumedenie de fracturi logice. Un singur aspect e cat de cat clar: frustrarea (acel „fr voia mea”) de a trebui s m incadrezi in categoria „oamenilor destepti” care au simtul umorului. Cu sigurant nu te-ai gandit c poti scrie o fraz atat de… tamp. Ai crezut ceva, anume c oamenii destepti au simtul umorului, dar te-ai inselat. Te-ai inselat bgandu-m in aceast categorie sau crezand c oamenii inteligenti au simtul umorului?! Dac eu iti spun c n-ai umor, spun in acelasi timp c nu esti inteligent?! Vezi, Lucian T., cat de grea e limba roman? Mai departe: „Ne-a demonstrat-o in vreo trei editoriale (…)”. Stop! Eu nu scriu editorial. Am decenta s imi intitulez rubrica „Opinii” (n cazul de fat, „pamflet”, n speranta c vei vedea si tu cum arat unul), lsand in seama altora, mai priceputi sau, dimpotriv, mai prosti dar plini de ifose, editorialul. E greu cu editorialul, dragul meu, mai greu decat cu dezinformatul si prostitul cititorului. Dar asta-i treaba ta, nu a mea. Revin la „pamfletul” Balenei ucigase, creia i-am rupt in dou ultima propozitie: „(…) c nu-i capabil s guste o glum. Asa c public ii adresez un mesaj: iart-ne maestre c-am indrznit s jinduiesc la pixul de aur al lu matale. Ne-a iesit o epigram, prost scris, intr-o limb care nu seamn deloc cu cea pe care ati studiat-o, cu sarg, la Universitate, in timp ce eu beam bere ca un ignorant agramat!”. Hm… Cum s nu te iert, Lucian T.? Napoleon spunea c poti ierta oricand prostia. Nu si rutatea. Asa c am, inc, niscaiva dubii… Mai am o observatie. „Agramat”? Nu, Lucian T., tu nu esti doar agramat. Pe tine te-as bga in categoria analfabetismului functional. Apropo de „editorialele” mele, care ti-au dat atat de mult de furc: ce folos c stii s citesti, dac nu intelegi ce-ai citit?! De scris, ce s mai zic? Plteste pe altul s-o fac in locul tu. La fel te-ar sftui si Camil Petrescu, dac intelegi sensul spuselor lui: „Dac n-ar fi prostii, desteptii ar muri de foame”.

P.S.: Astept rspuns de la tine, Luciane, pentru c, spune Camus, „Prostia are talentul de a fi insistent”.

6 COMENTARII

  1. Razboiul inceput de Timofticiuc e specific fituicii lui. El si cu Cezara din 3 vorbe spun doua prostii. Asa au inteles astia 2 sa faca jurnalism. La prostime prinde.
    Ce merge mai bine decat niste barfa? Monitorul mai cumpar din cand in cand, dar Vremea noua, niciodata. E suficient online-ul ca sa-ti dai seama de calitatea intrinseca sau, mai corect sus, lipsa acesteia, a celor doua specimene.
    Cezara o plagiatoare a colegilor din presa, ia(fara acceptul lor, adica fura) articole si poze de la ei, le mai modifica pe ici pe colo, si gata articolul.
    Timofticiuc, un penal, demonstrat pentru santaj, pentru care a si fost amendat, incearca sa traiasca de pe urma rahatului si mizeriilor pe care le publica in fituica lui. Cum se numeste animalul care traieste traieste in mizerie si rahat? Ghici!
    Ce a facut bun Timofticiuc in viata lui? Nu mai vorbesc de Cezara! Doua nulitati absolute, care daca n-ar arunca cu rahat in stanga si in dreapta ar fi muritori de foame, si asa aproape ca sunt. Da-i Cezarei o friptura, o injura si pe ma-sa.

  2. Ce e cu articolele astea? Pe cine intereseaza razboiul tau cu cineva? Bai baiatule, ai dus Monitorul sub linia de plutire!

  3. Bai, frate. Din cate ii cunosc pe cei doi sunt convins ca Romica are talent de ziarist, este ,,iscusit” in manuirea condeiului. Are multe calitati spre deosebire de Lucian T. , ins care , in afara de a pupa pe oricine da ,,lovele” nu prea are nimic de spus. E parere personala si luati-o ca atare.

  4. Nu trebuie sters. Trebuie lasat sa-l citeasca toata lumea si sa inteleaga fiecare dupa….dar rostul acestei rubrici este altul si daca Romeo persevereaza in a polemiza(„pamfleta”) cu un coleg aceata nu va mai fi cautata . Asa cum am mai spus la aceasta rubrica(comentarii) te cam risipesti. Subiectele sunt multe, interesante si trebuiesc comentate, „tusate”si atunci aceste „opinii”isi vor implini menirea. Altfel merge lumea si asculta numai ‘sticla” pesedistilor.

  5. ba ce dracu de editorial este asta? ce tot bati cimpii cu Lucian t al tau? esti de ris nu citeste nimeni asa ceva.

Comentariile sunt închise.