ntemeiat la 1598 de ctre domnul Ieremia Movil si mitropolitul Gheorghe Movil, Episcopia Husilor a fost pstorit de ierarhi vrednici, crturari, primul dintre cei care s-au remarcat prin evlavie, stiint de carte si spirit gospodresc fiind Efrem, considerat sfnt.
Pstoria de la Husi a fost de scurt durat. Din a doua jumtate a anului 1607 pn la sfrsitul anului 1608 pstoreste evlaviosul episcopul Efrem, nscut n prtile Sucevei, cu metania la mnstirea Moldovita, de la Husi fiind transferat n scaunul episcopal de la Rduti (sfrsitul anului1608 sau nainte de 9 ianuarie 1609 pn dup 30 martie 1613; 1616 – circa nceputul anului 1623). Ca egumen al mnstirii Moldovita ntre 1595 si 1607, a condus o obste monahal format din 60 de clugri, aici formndu-se duhovnici, egumeni, sihastri si caligrafi. La Moldovita va construi ntre 1610 si 1612 o „clisiarnit” (cas egumeneasc). A fost unul dintre ndrumtorii „scolii” de copisti de la metania sa. La 15 iunie 1608, Efrem, Episcopul Husilor, si d binecuvntarea alturi de Mitropolitul Anastasie Crimca, episcopii Ioan (Rduti) si Mitrofan (Roman), n actul domnului Constantin Movil de miluire si ntrire la biserica Sfntul Nicolae a mnstirii Pobrata pentru „dreptele ei ocine si danii” (vezi DIR, A. Moldova, XVII, II, p. 157-158, nr. 203). Episcopul care urma s ocupe scaunul eparhial trebuia s fie un om nvtat, cunosctor temeinic a Sfintei Scripturi, sfintelor canoane si Psaltirii. Astfel, potrivit canonului 2 de la sinodul al VII-lea ecumenic „cel ce vrea s fie naintat n treapta episcopiei, s stie (cunoasc), desvrsit Psaltirea, pentru ca astfel, din aceasta, s se ndemne a nvta si ntreg clerul su. S se ispiteasc ns cu dinadinsul de ctre mitropolit, dac are osrdie s citeasc cu ptrundere, iar nu n trecere (superficial), att sfintele canoane ct si sfnta Evanghelie, ct si cartea dumnezeiescului apostol, si toat dumnezeiasca Scriptur, si s se poarte dup poruncile dumnezeiesti, si s nvete poporul su. Cci fiinta ierarhiei noastre sunt cuvintele cele predanisite de Dumnezeu, adic adevrata cunoastere a dumnezeiestilor Scripturi, precum a rostit marele Dionisie Aeropagitul (n scrierea sa „Despre Ierarhia Bisericeasc”). Iar dac s-ar ndoi, si n-ar primi bucuros, s fac si s nvete astfel, s nu se hirotoneasc. Cci Dumnezeu a zis n chip de prooroc (profetic): „Tu ai lepdat cunoasterea si Eu te voi lepda pe Tine c nu-mi slujesti mie ca preot” (Osea, 4, 6)”. (Can. 58, 80 ap.; sin. I ec.; 19 Trul.; 12 Laod.; 10 Sard.; 18 Cartg.). Limba slav este folosit n Trile Romne n perioada cuprins ntre secolele al XIV-lea si al XVIIlea, ca limb de stat si literar. Slava este limba bisericii, n care se citea liturghia si crtile de cult, este utilizat n creatia istoric, juridic si cult, n actele de cancelarie, corespondenta diplomatic si particular a domnilor si boierilor. Printre cunosctorii limbii slave enumerm pe reprezentantii clerului nalt, monahii, preotii, copistii caligrafi, curtea domneasc, boierii, dregtorii, negustorii. Mediul de cultivare a limbii slavone era ns cel mnstiresc. Pe lng mnstiri se aflau si principalele scoli de slavonie. Limba de comunicare ntre locuitori era cea romn. Preocuprile episcopilor sunt directionate n pregtirea clerului monahal si de mir, n care se ntlnesc persoane aflate pe diferite trepte de pregtire, unii dintre ei buni cunosctori ai tipicului slujbelor si alesi crturari. Pentru marea majoritate a clerului, putina stiint de carte, nsusit la mnstiri, pe lng episcopie si mitropolie, se reducea la scris, citit si memorarea momentelor mai importante din slujbele sfintelor taine (taina botezului, taina cununiei) sau din slujba de nmormntare. n evul mediu cunostintele religioase ale clerului se reduceau mai ales la ritual, nu stim dac putem vorbi despre naltele ntelesuri dogmatice. Preotii slujeau n limba slavon, limba de cult a bisericii noastre ortodoxe din Moldova si Tara Romneasc, o limb pe care preotii de-abia o ntelegeau, fiind apanajul ierarhilor. Utilizarea limbii slavone n biseric a sporit dificulttile instruirii clerului monahal si de mir, categorii clericale n care ntlnim si numerosi nestiutori de carte. Pentru ridicarea nivelului cultural al preotilor, episcopii vor depune alturi de ceilalti ierarhi eforturi sporite, odat cu ptrunderea limbii romne n biseric, mai ales n a doua jumtate a secolului al XVII-lea. Se cunosc patru manuscrise copiate din dispozitia si cheltuiala sa: „Tetraevanghelul” (1613), „Psaltire” (1614), „Octoih” (16249 si „Liturghier” (1626), care se pstreaz astzi n biblioteci din fosta Iugoslavie. Tetraevanghelul si Psaltirea se numr printre cele mai remarcabile manuscrise copiate n spatiul romnesc. „Tetraevanghelul” (1613) n manuscris, carte liturgic, a fost scris n limba slav bisericeasc, de redactie medio- bulgar, pstrat la mnstirea Sucevita, legat, n pereti de lemn, format din 307 foi, scris cu litere semiunciale mascate de circa un centimetru nltime. Literele initiale ale pericopelor sunt mari si mpodobite cu diferite motive florale, iar titlurile evangheliilor sunt scrise somptuos n majuscule cu aur, lateral fiind indicat nceputul pericopelor cu ros. Numele evanghelistului este trecut deasupra foilor cu ros, sub form de monogram, pe o parte, prescurtat. Notele la pericop sunt trecute pe cealalt parte. Ca la cele mai multe evangheliare nota privitoare la ziua cnd se citeste evanghelia respectiv este introdus n fat dup titlu. Traducerea cuvntului evanghelie prin blagovestvopanie ne arat acuratetea limbii slave n care a fost redactat manuscrisul, fr a se pstra termenul grecesc evanghelie. Cu toate acestea n textul manuscrisului se foloseste si termenul grecesc evanghelie. Manuscrisul este mpodobit cu patru frontispicii late n culori rosii, auriu si verde, cu motivele de cercuri nlntuite: un rnd de patru cercuri sus, iar dedesupt cte un cerc pe laturile scobiturii rezultatat din reducerea cercurilor de la patru la dou. Crucea cu brate egale prezent n centrul cercurilor, este mai evident la frontispiciul de la evanghelia lui Luca. Pentru fiecare dintre cele patru evanghelii frontispiciile sunt n variatiuni diferite. Cuvintele Is. Hs. Ni. Ka., culmineaz pe frontispiciu, sus ntro cruce, iar jos au o scobitur n arcad din care atrn un mic canaf. Motivele florale laterale sunt caracterizate printr-o asimetrie oarecare, motivele de pe latura din afar sunt mai mari dect cele de pe latura intern. Ornamentul lateral este tinut de o mn la frontispiciile de la evangheliile lui Marcu si Luca. Aceste frontispicii se afl: la Matei pe foaia ntia, la Marcu foaia 89, la Luca foaia 144 si la Ioan foaia 230. Predosloviile cu indicarea glavelor sunt scrise pe dou coloane. Deasupra predosloviilor se afl cte un frontispiciu mai ngust, de patru cercuri, colorate n ros, auriu si verde, cu mici stilizri florale n colturi, frontispicii potrivite la dimensiunea cu care ncepe prima coloan a tablei. La nceputul manuscrisului, deasupra Predosloviei lui Eutimie Bulgarul, dar si la sfrsitul manuscrisului, la evanghelistar, scrise pe dou coloane, se afl mici frontispicii. Manuscrisul nu contine chipurile evanghelistilor. Epilogul aflat dup evanghelia de la Ioan, la foia 290, este ncadrat ntr-un chenar n acolad, cu ornamente florale pe laturi, terminat sus ntr-o cruce, iar jos, sustinut de o mn, cu urmtoarea nsemnare n limba slav: „Cu vrerea Tatlui si cu ajutorul Fiului si cu svrsirea Sf. Duh, a fcut acest Tetrevanghel Efrem, episcopul Rdutului si l-am dat sfintei mnstiri Moldovita, unde este hramul Bunei vestiri a Prea Sfintei Nsctoare de Dumnezeu, iar dac cineva, mpins de diavolul, ar ndrzni s-l ieie si s- l strmute n alt loc, acela s fie blestemat de Domnul Dumnezeu, fctorul cerului si al pmntului si de prea sfnta lui Maic si de 318 printi din Nikeia si de toti sfintii si s aib parte cu Iuda. n anul 7121 (1613)”. Nu sunt indicate ziua si luna. Textul nsemnrii cuprinde: invocatia Sfintei treimi, numele donatorului, obiectul si beneficiarul donatiei, blestemul n caz de nstrinare si data donatiei. Se pare c manuscrisul a fost scris chiar de episcopul Efrem, deoarece n epilogul de la manuscrisul intitulat Anghelistul (1624) se specific: „am dat din agonista mea dreapt ca s se scrie”. Cnd si unde a caligrafiat episcopul Efrem Tetraevangheliarul? A nsrcinat oare un clugr crturar? Lum n consideratie caligrafierea manuscrisului pe cnd era episcop la Husi si continuarea la Rduti, dac nu finalizarea la Husi si transmiterea manuscrisului mnstirii Moldovita, odat ajuns episcop de Rduti. Exist si probabilitatea angajrii unui caligraf copist, chiar de la mnstirea Moldovita, care nu s-a isclit din modestie, episcopul Efrem nefiind dect donatorul. Mnstirea Moldovita este nzestrat de acelasi ierarh cu o „Psaltire”, manuscris redactat n limba slavon bisericeasc, de redactie medio- bulgar, carte legat n scoart de lemn de tei, mbrcat n piele maro nchis, n mijlocul legturii fiind ntiprit chipul Maicii Domnului cu pruncul n brate, iar n spate o gravur mic, ambele gravuri au fost la origine aurite. Felul lecturrii crtii este redat prin nsemnarea: „Cnd ncepi pravila ta roag-te mai nainte astfel,” dup care urmeaz rugciunea: „Doamne, curteste-m pe mine pctosul, c niciodat n-am fcut bine naintea ta si m izbveste de cel ru”. „Rnduiala cum trebuie cntat psaltirea,”subtitlu n slav, redactat cu litere de aur, este urmat de amnuntul: „Dac este preot zice: Binecuvntat (este) Dumnezeul nostru, apoi dac-i simplu laic s fac „Cu rugciunile sfintilor printilor nostri. Slav tie, Doamne, Sfinte Dumnezeule – Tatl nostru…”. Cu sigurant acest tipic a fost respectat si n bisericile din eparhia Husilor pe care a pstorit-o. Manuscrisul se finalizeaz prin „Rugciunea de sfrsit a Psaltirei”, rugciune diferit de sfrsitul psaltirii din a doua jumtate a secolului al XVI- lea. Redm traducerea rugciunii: „Mult milostive si prea ndurate, Doamne, care ai zis cereti si veti primi, si eu ndjduiesc n acele cuvinte. M-am nsrcinat s citesc psaltirea aceasta. De aceea dac la oarescare psalm mam grbit, sau pentru alta ceva, sau n gnduri, ntotdeauna s fie plcut iubirii Tale de oameni. Si m mntuieste pe mine robul tu dup mila ta, ca purure s fii ludat pn la ultima suflare a mea. Totdeauna, acum si pururi si n vecii vecilor, amin”. Psaltirea episcopului Efrem se distinge prin gust si sobrietate n scris, fr pretentii artistice. „Tetraevanghelul” si „Psaltirea” sunt considerate documente veritabile de art moldoveneasc. n epilogul dedicatiei episcopul Efrem scrie: „Cu vointa Tatlui si cu ajutorul Fiului si cu svrsirea sf. Duh, n zilele bine cinstitorului si de Hristos iubitorului Domnului nostru Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Trii Moldovei, a fcut aceast carte de suflet folositoare psaltire, Efrem, episcopul Rdutului, pentru sufletul su si pentru al printilor si, si a dat-o sfintei mnstiri Moldovita, unde este hramul Bunei Vestiri a Preacuratei Nsctoare de Dumnezeu. Si cine din ndemn diavolesc s-ar ispiti a o lua si a o da de la mnstire n alt loc, acela s fie blestemat de Domnul Dumnezeu, care a fcut cerul si pmntul si de pe curata Maica sa si de cei 318 printi de la Nikeia si de toti sfintii, si s aib parte cu Iuda. n anul 7122 (1614).” Episcopului Efrem i apartine si manuscrisul „Anghelistul”, („Octoihul”, ntlnit n secolul al XVII- lea) si sub denumirea de Angherest, Angherist, Anghilest din care nu a rmas dect o foaiefragment pe care ntlnim epilogul cu dedicatia donatorului: „Cu voia Tatlui si cu ajutorul Fiului si cu svrsirea Sfntului Duh. Iat eu robul lui Domnului Dumnezeului meu, Efrem, episcop de Rduti, am bine voit si am dorit ca dornic din toat inima si am dat din agonisita mea dreapt ca s se scrie sfntul Anghelis care st de fat celor ce-l privesc, ca rugciune a mea pentru mine si printii mei, si l-am dat sfintei mnstiri Moldovita, unde este hramul Buna Vestire a preacuratei Stpnei noastre Nsctoare de Dumnezeu si pururea Fecioare Maria. Dac cineva, din ndemn diavolesc s-ar ncumeta s ia aceast carte de la aceast biseric, mai sus scris, acela s fie blestemat de Domnul Dumnezeu, fctorul cerului si al pmntului si de preacurata lui Maic a lui Dumnezeu si de sfintii 318 printi si de toti sfintii si de smeritul s fie neiertat, si s aib parte cu Iuda Iscarioteanul n veacurile cele fr de sfrsit. Amin. n zilele binecinstitorului si de Hristos iubitorului Domnului nostru, Io Radul Voevod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Trii Moldovei, n anul 7133 luna septembrie 22 zile.”La 22 septembrie 1624, cnd nu mai era episcop, semneaz „Efrem Episcop”, fr a aduga Rduti. O rugciune a pocintei este descifrat pe contrapagin: „Acopere blestematele (mele) nevoi, pentru c m-am apropiat de toate, care le urste Dumnezeu, trupul l-am murdrit si sufletul si cugetul meu cu necuvioase fapte si cuvinte mrsave, cu limba am judecat pre cei care pctuiesc, (iar) singur cele mai rele am fcut. Nsctoare de Dumnezeu … (rnd sters) rnit de obiceiurile mele rele … si cznd si plngnd, pe care n viata mea ru am fcut prin purtarea mea. Slava si acum. Glas. Pcatele care le-am fcut, si frdelegile mele de care mam ngrijorat. De aceea cad naintea Ta, miluieste-m Maica lui Dumnezeu, a tot neprihnit Stpn, nu m (lsa) pe mine, nu m rusina pe mine pctosul (loc deteriorat) fr ajutor. Smerita si ntunecata (inim) mea lumineaz-o. Cu lacrimi curteste si plnsete si tnguiri si gnduri de umilint d…” Din 1623 se retrage la m- nstirea Moldovita, unde si-a pregtit mormntul n gropnita ctitorilor, cu un pretentios baldachin, unde a fost „astrucat” n 1626, deasupra fiindu-i asezat o piatr „frumos sculptat”, cu inscriptia: „Acesta este mormntul presfin- titului nostru printe Kir Efrem, episcopul Rdutului (unde) este si nmormntat, unde s-a fgduit lui Dumnezeu si Prea Curatei Maicii Sale, din tinerete. Vesnica lui pomenire, n anul 7134 (1626) luna …”.
Costin Clit
