Privelistea coruptiei

Nimic nu e mai periculos pentru constiinta unui popor, dec�t privelistea coruptiei si a nulit�tii recompensate, dec�t ridicarea �n sus a demeritului. Aceast� priveliste �i ia poporului �ncrederea �n valoare muncii si �n siguranta �naint�rii prin merit. D�ndu-i-se zilnic exemplu c�, f�r� a sti ceva si f�r� a fi muncit, cineva poate ajunge bogat si om cu vaz�, ar�t�ndu-ise zilnic �mpropriet�riri de oameni ce n�aveau alt drept dec�t favorile oamenilor zilei, contagiul intelectual si moral devine din endemic epidemic, trece dela restr�nsul grup al Campiniilor la grupuri din ce �n ce mai numeroase de cet�teni, c�rora Ie vine asemenea �n minte ceea ce nu le-ar fi venit niciodat�, f�r� molisirea prin exemplul celor �mpropriet�riti f�r� drept si a celor ce, prin explic�ri sofistice a legii, au stiut s�-si �njghebe mosii sub pretextul c�ar fi �nsur�tei. Am constatat asemenea c� nici c�nd �n Rom�nia n�a existat cestiunea agrar�. De la �nceputurile acestor t�ri si p�n� la �mpropriet� rire, regimul mosiilor era proprietatea mare si cea mic� pe de-o parte, posesiunea ereditar� �n anume conditiuni, stabilite prin tranzactie liber�, pe de alta. Niciodat� nu i-a venit Rom�nului �n minte de-a pretinde ceea ce nu este al lui, tot precum pe de alt� parte, simtul de drept era at�t de puternic �n el si iubirea ogorului at�t de �nr�d�cinat�, �nc�t pentr�un, petec c�t de ne�nsemnat de p�m�nt se judecau p�n� �n p�nzele albe. In decursul unei vieti de sine st�t�toare de c�teva sute de ani, poporul nostru n�a avut nevoie nici de cod civil, nici de cod penal, pentru a avea un ad�nc sentiment de drept si, precum roiul de albine nu are lips� de legi si regulamente scrise, de recrut�ri, etc. tot asa si la poporul nostru toate lucrurile mergeau strun� printr�un �n�scut spirit de echitate si de solidaritate. F�r� recrutatie Mircea si Stefan- Vod� ridicau tara �n picioare, ba adesea nici nu puteau s�o �nfr�ne si s�o domoleasc� c�nd era vorba de n�v�liri �n afar�. In tot decursul acestei lungi epopee nu g�sim �nsemn�ndu-se de nici unul din cronicarii nostri o miscare agrar�; nicic�nd acest popor �nd�r�tnic si viteaz nu atinge nici �n clin nici �n m�nec� averea sau dreptul altuia; din contra, vedem o energic� statornicie �n p�strarea si mostenirea propriet�tii. A �nstr�ina un petec de mosie �n vremea veche era o afacere de stat si avea nevoie de sanctiunea Domnului si a sfatului suprem. Astfel istoria s�a �ns�rcinat, prin mersul ei organic, s� dea crestere poporului rom�nesc, o crestere ale c�rei principii conservatoare deveniser� at�t de abituale, at�t de constitutive pentru chipul de a vedea a fiec�ruia, �nc�t un om nici �si putea �nchipui m�car, c� poate s�-si arunce ochii asupra lucrului altuia. Dar pe c�t educatia unui popor se c�stig� si se p�streaz� cu anevoie, tot at�t de lesne se pierde si se compromite o asemenea mostenire, c�nd se dau de sus exemple de neor�nduial�, de nedreptate, de incoherent�. A fost destul ca, �n curs de c�teva luni, un demagog cosmopolit s� stea ministru, pentru ca constiinta de drept a poporului s� �nceap� a se �ntuneca, pentru ca s� se nasc� �n el dorinti nelegitime, cari �nainte nici prin vis nu i-ar fi trecut, pentru ea s� se sdruncine �n el complexul de idei abituale cari, din neam �n neam, constituiser� vederile sale juridice si morale (…) Toate acestea nimicesc influenta educativ� pe care statul �l exercit� �n alte t�ri prin corectitudinea actelor sale, asupra constiintei cet�tenilor. Vechi si drepte vederi de cuviint� si de echitate se discompun �n aceast� atmosfer�, poporul – o fiint� organizat� prin nestr�- mutate vederi intelectuale si morale – devine o adun�tur� inorganic� de indivizi, predispus� spre anarhie, at�t �n urma instigatiunilor vinovate ale agentilor demagogi ai partidului, c�t si prin lipsa de dreptate si prin pierderea �ncrederii �n stat. Oare s� fim un popor at�t de b�tr�n, �nc�t s� fi pierdut memoria trecutului? S� nu stim c� numai �n p�strarea bunurilor morale cu greu c�stigate �n trecut, �n p�strarea elementelor educative ale istoriei rom�ne e r�d�cina spornic� a viitorului? S� nu vedem limpede c� instinctele demagogice nu sunt dec�t r�m�si- tele invidiei venetice, care dusm�nea tot �n aceast� tar�: si familie, si biseric�, si limb�, si datin�? Oare noi s� nu stim c� vrajba social� si politic� n�a avut alt� tint� dec�t a altera caracterul si inima dreapt� pe care p�rintii au l�sat-o mostenire poporului nostru, pentru a le asimila instinctelor bastarde, si veninoase ale r�m�sitelor de venetici? Zilnicele atentate ale guvernantilor asupra principiilor ce asigur� desvoltarea linistit� a unui popor, s� nu fie �n stare a trezi rezistenta tuturor elementelor s�n�toase din tar�? Coroana poate r�m�nea �ng�duitoare fat� cu tentative, capabile a sc�pa si desr�d�cina orice societate din lume, necum una subrezit� prin o lung� si steril� epoc� de tranzitie? (…) Numai un guvern onest si o administratie onest� sunt �n stare a readuce poporul la ideile sale de drept, a-i reda cresterea si maniera dea vedea pe care i-o d�duse �n trecut statornicia datinei sale juridice si simtul s�u de echitate, nutrit de biseric� si de lege. Astfel, din destr�- b�lare in destr�b�lare, am ajunge a se sterge cu totul din constiinta public� deosebirea �ntre bine si r�u, �ntre drept si nedrept; anarchia de idei ar da nastere anarchiei ordinei materiale. Dar, �n haosul acesta, ce-ar mai fi statornic, ce-ar mai fi sigur? Dac� am tr�i �ncai izolati �n peninsula Iberic�, sau �n grupul insulelor britanice, discompunerea ar fi foarte p�gubitoare progresului, dar nu ar nimici statul. Dar �nclestati �ntre mari si puternice monarchii, misc�rile nes�n�toase din l�untru s�ar preface oric�nd �ntr�un pericol pentru chiar existenta statului si haosul stingerii ar ameninta �ns�si individualitatea etnic� si istoric� a poporului rom�nesc.�

Mihai Eminescu

(Articol publicat �n Ziarul TIMPUL, �n 26 mai 1882 si reprodus �n volumul M. Eminescu – OPERE, vol IV, Editie �ngrijit� de prof. Ion Cretu, Editura Cultura Rom�neasc�, 1938)