TRADITII SI OBICEIURI DE CUVIOASA PARASCHEVA

Ziua sfintei Paraschiva reprezint� un moment important al calendarului pastoral prin preg�tirea turmelor pentru iernat, precum si deschiderea principalelor t�rguri, �n care se valorific� produsele turmelor de oi. Sacralitatea impus� de calendarul ortodox face ca �n principal Sf. Paraschiva, asemenea Sf. Vineri, s� interzic� orice tip de activitate �n ziua consacrat� ei.

Sf. Cuvioas� Paraschiva s-a n�scut, din p�rinti drept-credinciosi, pe p�m�nt s�rbesc, aproape de cetatea Calicatriei, �n satul Epivat. Cuvioasa a �nceput a petrece o viat� str�mtorat� si s�r�c�cioas�, si a r�vnit cu os�rdie vietii sfintilor, cu postul si cu privegherea sl�bindu-si trupul s�u si robindu-l pe el duhului. Astfel, cu evlavie a ales s� nu tr�iasc� intr-o lume cu multe tulbur�ri si p�cate a luat drumul pustiului s� tr�iasc� �n post si rug�ciune asemenea �ngerilor. Drept-credinciosul Vasile Lupu, Voievod si domn al Moldovei, afl�nd despre moastele sfintei cuvioase Parascheva, a dorit cu evlavie s� le aduc� de la Constantinopol cu cinste �ntru a lui drept-sl�vitoare domnie. Iar Domnul cel l�udat �ntru sfintii s�i, vr�nd ca si pe p�m�ntul rom�nesc s� prosl�veasc� pe cuvioasa sa, a ajutat dorintii voievodului si a pus aceasta �n inima prea sfintitului patriarh al Constantinopolului kir Partenie, �nc�t, cu sfatul sfintitului s�u sobor si cu �nvoirea altor prea sfintiti patriarhi, cinstitele moaste ale cuvioasei maicii Parascheva le-a trimis la Vasilie Lupu Voievod, dup� dorinta lui, si le-au adus �n p�m�ntul Moldaviei, �n cetatea scaunului s�u, Iasi. Moastele au fost asezate cu toat� cinstea cuvenit� �n biserica sfintilor Trei Ierarhi, cu mult� veselie si bucurie a tot tinutul Moldovei, �n 14 octombrie 1641. �n mitologia rom�neasc�, „Sf�nta Vineri” poart� diferite chipuri. C�nd este prezentat� ca divinitate intransigent�, justitiar�, este imaginat� �n chip de v�duv� foarte b�tr�n�, usc�tiv�, rea, aduc�toare de n�past�, iar c�nd devine ocrotitoare, poart� chipul unei b�tr�ne veghetoare la s�n�tatea oamenilor si la fertilitatea c�mpurilor. Ea �ns�si ar poseda la curtile ei o c�tea de paz� cu trup de fier si dinti de otel, numit� adesea Leica-Boldeica. Sf�nta Parascheva este ocrotitoarea celor aflati �n nevoi, „d�ruitoarea” celor �n necaz, a celor care �si deschid sufletul �n fata moastelor sale si se roag� cu sinceritate si credint�. �n folclor, figura Sfintei coincide cu cea a Sfintei Vineri care ajuta tinerele s� se c�s�toreasc� cu cel h�r�zit de Dumnezeu, care �nlesneste nasterea femeilor c�s�torite si ia sub aripa sa protectoare animalele s�lbatice. �n popor, Sf�nta Parascheva e perceput� ca fiind „mare la trup si ur�t� la chip”, dar cu un suflet bun, pentru c�-i fereste pe oameni de boli, grindin�, tr�snet si pe copii �i ap�ra de deochi. De aici, de la aceast� perceptie, i se mai spune si Sf�nta Vineri. De Cuvioasa Parascheva, la sate, are loc „�ngroparea” verii; se face o mas� comun� la biseric�, cu bucate multe si alese, dar multi gospodari postesc cu des�v�rsire �n aceast� zi, pe care poporul o numeste si Vinerea Mare, indiferent �n ce zi cade aceast� s�rb�toare, c�ci se spune c� Sf�nta a fost chinuit� de p�g�ni �ntr-o zi de vineri. Credinciosii merg la bisericile sau m�n�stirile din apropiere s� se roage pentru s�n�tate, bunul mers al vietii si pentru �nl�turarea necazurilor, si fac pomeni pentru mortii care nu-si g�sesc linistea, adic� pentru aceia care au murit f�r� lum�nare si au fost �ngropati f�r� preot. Gospodarii care pot si au cu ce, fac �n aceast� zi, mas� mare, cu bucate alese s� m�n�nce si cei s�raci, nu se servesc, �ns�, poame cu cruce, nuci si castraveti. Se spune c� dac� toamna nu plou� p�n� la Cuvioasa Parascheva, atunci va veni iarna cur�nd; cum va fi aceast� zi, asa va fi mereu p�n� la Sf�ntul Dumitru. �n dimineata acestei zile, ciobanii caut� s� vad� cum s-au culcat oile: dac� stau gr�- mad�, iarna va fi grea; dac� stau �mpr�s- tiate, va fi usoar�. Acum se slobozesc berbecii la oi, pentru ca mieii s� fie n�scuti �nainte cu dou� s�pt�m�ni de Paste; mieii ce se vor naste vor fi frumosi si pestriti. Din aceast� zi, p�n� la 27 octombrie nu e bine s� se semene secara, c�ci e primejdie de moarte pentru sem�n�tor. Se mai spune c�, dac� frunzele copacilor �ng�lbenesc si cad repede, este semn c� anul care vine va fi roditor. La sate, se fac focuri �n curte pentru a alunga spiritele rele. Se interzicea aprinderea focului �n vatr�, g�titul, sp�latul rufelor sau cusutul hainelor sau alte treburi �n gospod�rie crez�ndu-se c� dac� nu respect� aceste interdictii va fi r�u de tr�snet, de grindin�, li se vor coace degetele le vor c�dea unghiile si vor face negi pe m�ini sau vor avea diferite boli de piele si de ochi. �n schimb, ziua Sfintei Parascheva este o s�rb�toare care trebuia tinut� cu mic si mare de c�tre �ntreaga comunitate a satelor: fetele pentru a avea soarta binevoitoare �n iubire si parte de un sot bun, dar si pentru a fi cinstite precum a fost sf�nta. B�tr�nii tin s�rb�toarea pentru belsug si s�n�tate. �n apropierea s�rb�torii, Sf�nta Paraschieva se arat� �n visele multora, uneori pentru alinarea celor bolnavi sau �n suferinte sufletesti, alteori pentru a-i dojeni pe cei care fac r�u. Femeile care urmeaz� s� aduc� prunci pe lume s� �mpart� din buc�tele lor copiilor s�rmani pentru a avea o nastere f�r� dureri si a primi alinarea Sfintei. Mai mult, copilul care va veni pe lume va fi protejat de Sf�nta Parascheva si ferit de boala trupului. La multi ani tuturor ce poarta numele Parascheva!

� Dan Horgan

Bibliografie

� Adrian Fochi – „Datini si eresuri populare de la sf�rsitul secolului al XIXlea”, Editura Minerva, Bucuresti, 1976; � Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului rom�n”, Editura Paideia, 2001; � Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului rom�n”, Editura Polirom, Iasi, 1998; � Ion Ghinoiu – „S�rb�tori si obiceiuri rom�nesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002; � Irina Nicolau – „Ghidul S�rb�torilor Rom�nesti”, Editura Humanitas, 1998; � Simion FIorea Marian – „S�rb�torile la rom�ni”, Editura „Grai si Suflet – Cultur� National�”, 2001; � Tudor Pamfile, „Mitologia rom�n�”, Editura ALL, Bucuresti, 1997; � Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.