Situatia romnilor de peste Prut, de peste Nistru si de mai departe se bucur, la noi, de o indiferent aurit. Spun „aurit” fiindc oficial ar exista interes, sunt si organe de stat abilitate n acest sens, de asemenea, fonduri (despre care se stie foarte putin). Perioada 1948-1965, cnd problema Basarabiei era acoperit de cel mai opac vl al tcerii, orice discutie asupra acestui subiect nsemnnd ani grei de nchisoare, si-a pus amprenta asupra unei ntregi generatii. n scoal se nvata istoria dup manualul redactat de Mihai Roller, membru al grupului de comunisti „Romni”, veniti de la Moscova dup 23 august 1944 n frunte cu Ana Pauker, Teohari Georgescu (Burah Tescovici), Vasile Luca (Laszlo Luka) si altii ca ei. Tot ce se spunea despre Basarabia era c acest teritoriu sovietic a fost crud jefuit de cotropitorii romni. Iar dac ndrzneai s afirmi altceva, aveau grij de tine organele represive conduse de Walter Roman (Neulander) si Nicolski (Greenberg), sau intrai direct pe mna unor „operativi” ca generalul Dulghero (Dullberger). Chiar n perioada comunismului national, 1965-1989, subiectul a fost arareori discutat, si mai mult colateral, „sotto voce”, toate ncercrile de independent erau cenzurate de cruntul „Big Brother” de la Moscova. Abia cu dou luni nainte de a fi asasinat, Nicolae Ceausescu a ndrznit s atace problema Basarabiei si si-a btut, astfel, un nou cui la viitorul sicriu. Dac n privinta teritoriului romnesc dintre Prut si Nistru am avut o oarecare informatie si anumite atitudini, fie ele si n genunchi, pentru continuarea fireasc a acestuia, ntre Nistru si Bug, Transnistria, ntunericul era total. Ce s mai vorbim de enclavele romnesti, create prin politica tarist si apoi bolsevic de deznationalizare, n Caucaz, Kazahstan, Iakutia si Valea Amurului, unde se evita cu grij si reprezentarea geografic a statului dac al lui Burebista, ale crui limite rsritene depseau Bugul, cuprinznd, ntre altele, si cetatea Olbia. Istoria adevarat evidentiaz prezentele medievale romnesti de peste Nistru, unde boierii din Moldova detineau zeci de sate, toate parohiile ortodoxe erau supuse naltilor ierarhi ai Proilavei (Brilei), dar, cel mai adesea, Episcopiei Husilor, unde erau hirotonisiti preotii. Legturile de orice natur erau foarte strnse, de la cstorii pn la aliante militare. Si s mai amintim c voievodul Moldovei, Gheorghe Duca, a fost, totodat, hatmanul Ucrainei, guvernnd si actualul teritoriu al Transnistriei. n acel „an astral”, 1918, dup expresia lui Stefan Zweig, cnd teritoriul dintre Prut si Nistru s-a integrat patriei-mam, Romnia, romnii de peste Nistru si-au exprimat direct, fr echivoc, aceeasi fierbinte nzuint. La un congres tinut la Odessa, n numele a peste 10.000 de soldati, romni dintre Nistru si Bug, purttorul de cuvnt al acestora, Toma Jalba, rostea: „Dar pe noi cui ne lsati, fratilor? Ne lsati acum ca soarecele n gura motanului.”. Si, ntr-adevr, asa au fost lsati acesti frati ai nostri vitregiti de soart. n 1924, ocupantii rusi s-au gndit s speculeze apartenenta lor etnic, folosind cu viclenie denumirea de „moldoveni” a romnilor din zon, si au creat o asanumit Republic Sovietic Socialist Autonom Moldoveneasc, cu capitala la Balta, apoi Tiraspol. Au stabilit la conducerea sa un soviet n care figura un singur romn (moldovean, cum ziceau ei), care, nu peste mult timp, a fost mpuscat ca spion… Aceast vremelnic njghebare statal avea un scop clar: pasul urmtor s fie Republica Sovietic Socialist Moldova, ntre Nistru si Prut sau pn la Carpati, doar si vasluienii si bcuanii, de exemplu, fac parte din poporul moldovenesc… Partial si temporar au reusit. A urmat, ns, acel an 1989, considerat si el „astral”, ascunznd mistere care vor putea fi dezlegate doar peste zeci de ani sau niciodat si care, pe lng altele, ne-a ndemnat pe noi, romnii, s privim cu mai mult tragere de inim spre rsrit. Dup impresionantul entuziasm al podurilor cu flori, satirizate, ntre altii, de Vadim Tudor, nsrcinat de cine trebuia cu ridiculizarea nationalismului romnesc, a urmat o nou ntunecare, dirijat cu iscusint de la Bucuresti si Chisinu, de cei scoliti la Moscova si suprati pe nationalismul lui Ceausescu, pusi acuma n fruntea bucatelor. Adugndu-se alte mizerii, determinate de micul comert bisnitar si de antrenarea romnilor de pe ambele maluri ale Prutului n asa-zisa politic, de fapt n nfruntarea ntre diverse grupuri de interese, sentimentul national a fost, si el, nlturat n mod sustinut din viata social. Si totusi, n pofida tuturor acestor neajunsuri, romnii dintre Prut si Nistru, printr-un proces complex n care rostul de catalizator apartine intelectualilor, se strduiesc s-si reconstruiasc identitatea. n componenta Republicii Moldova, prin propria existent dar si ca un simbol al comunittilor romnesti rspndite prin toate colturile fostului Imperiu Sovietic, intra si o zon romneasc de peste Nistru. n 1992, acolo s-au petrecut evenimente tragice, care mpovreaz constiinta romnilor care stiu ce mai nseamn asa ceva. La 20 de ani dup acea vrsare de snge romnesc pentru aprarea neamului si nu pentru cotropirea unor tri strine care nu ne-au deranjat cu nimic, la Chisinu, pe 2 martie 2012, a aprut volumul „In Memoriam. n memoria eroilor czuti la Nistru n 1992”. Nu pot numi acest volum dect o carte a lacrimii, a durerii: 315 morti, 240 cu portrete, celorlalti stiindu-li-se numai numele, uneori anul nasterii si, sigur, cel al mortii. Desigur, au mai fost si altii care au murit pentru patrie, dar nu au fost cuprinsi n aceste pagini. S urmrim firul evenimentelor, asa cum au fost prezentate de autorii comentariilor, Gheorghe Balan, Vitalie Ciobanu, Gheorghe Cojocaru, referenti stiintifici fiind Alexandru Moraru, Eduard Ohradciuc, Valeriu Rusu. Momentul crucial care a declansat urmtoarele evenimente a fost proclamarea Republicii Moldovenesti Nistrene, la nceputul anului 1990, ca pretins stat autonom, nsumnd teritoriul Republicii Moldova de peste Nistru si orasul Tighina, de dincoace. Era rezultatul actiunilor elementelor comuniste pro-ruse dirijate de la Moscova, recurgnd la manipulri evidente pentru realizarea unui avanpost rusesc, pe o pozitie ct mai la vest. Au existat, ns, actiuni pregtitoare. n septembrie 1989, n satul Parcani, raionul Slobozia (denumiri romnesti!), a avut loc un congres al deputatilor „de la toate nivelurile”, care au cerut autonomia teritoriului din stnga Nistrului n cadrul Republicii Moldova. n 1990, hotrrile au fost pune n practic, a nceput organizarea unor forte armate sub titulatura de „detasamente pentru sprijinirea militiei”, care au luat fiint, rnd pe rnd, n toate orasele. nceputul l-a fcut Tiraspolul, iar de la 6 mai 1991 s-a trecut la nesupunerea treptat fat de structurile statale ale Republicii Moldova. Un grup autodenumit „Patriotii din Dubsari” (iar o denumire romneasc!) redacteaz un apel n care este denigrat conducerea de la Chisinu, la 1 septembrie 1991 grupuri de femei blocheaz cile ferate, iar al 6 septembrie 1991 se creeaz garda republican. De acum, incidentele si ilegalittile se tin lant. Un act cu totul iesit din comun l-a constituit o adunare a ofiterilor si subofiterilor din armata 14 rus, care au avut cutezanta s declare c indiferent de ordinele primite de la Moscova, ei se vor alia cu separatistii nistreni si, la nevoie, vor lupta alturi de acestia. Separatistii mai aveau nevoie si de un presedinte, iar la 1 decembrie 1991 si aleg unul n cadrul unui referendum falsificat, care nici nu s-a desfsurat n toate localittile. n acest context, alegerile pentru presedintele Republicii Moldova, din 8 decembrie 1991, au fost sabotate, recurgndu-se la fort. n continuare, pe 8 ianuarie 1992, la Tiraspol, se ia o hotrre prin care Republica Moldova este definit drept o comunitate a trei entitti statale: Moldova, Transnistria, Gguzia. Conflictele sngeroase se tin lant, au loc aproape zilnic, volumul pe care-l prezentm enumernd zeci si zeci, n care victimele apartin, n majoritate, celor care doreau mentinerea stabilittii moldovenesti peste Nistru. Perfidia ruseasc este, si ea, la locul ei. Desi se stia de toat lumea c rusii, prin armata a 14-a si prin armamentul si munitiile retrase din fosta Republic Democrat German, i aprovizioneaz pe separatisti, au fost nscenate atacuri n care, chipurile, acestia si-au nsusit cu forta arme de la armata a 14-a. Un alt exemplu edificator pe care l citm din volum: „Sfidnd autorittile de la Chisinu, congresul VI al deputatilor poporului din Federatia Rus a adoptat, la 8 aprilie 1992, o rezolutie privitoare la respectarea drepturilor omului n Transnistria, invocnd compasiunea pentru nzuinta poporului din Transnistria spre autodeterminare, dup ce nsisi experti ai ministerului rus de externe au recunoscut c pretentiile la autodeterminare ale minorittilor ruse din stnga Nistrului nu aveau nici un suport juridic.” (p.151). Un potop de declaratii, inclusiv ale Statelor Unite, conferinte si stabilirea unor conditii de pacificare, acordarea armatei a 14-a statutul de fort- tampon ntre beligeranti, toate s-au dovedit o inutil ap de ploaie. Si presedintele Igor Smirnov al Republicii Moldovenesti Nistrene a trecut, pe fat, armata a 14-a sub comanda sa direct, iar 300 dintre cadrele sale au fost transferate la comanda sau instruirea detasamentelor paramilitare. Teoretic, fortele militare respective ar fi trebuit s se subordoneze gurvernului de la Chisinu, s depun jurmnt de credint ctre acesta. n paralel, Chisinul se adreseaz, iarsi, unei multimi de organisme internationale, ncearc s se bazeze pe deciziile unei comisii de negocieri, invoc, mereu, tratatul de la Helsinki privind frontierele statelor suverane, dar totul este n zadar. Chiar n ziua de 19 mai 1992, cnd presedintele moldovean, Mircea Snegur, se adresa sefilor de stat si de guverne, subliniind pericolul militar, ministrul Aprrii al Federatiei Ruse a expediat comandantului armatei a 14-a urmtorul ordin: „Avnd n vedere c Transnistria este pmnt rusesc si situatia de acolo s-a agravat, trebuie s-l aprm cu toate mijloacele si pe toate cile. Pentru aceasta, vi se cere: s fie completate din rezervele pentru mobilizare toate unittile armatei a 14-a stationate pe teritoriul Transnistriei; s fie aduse n stare de pregtire deplin de lupt toate unittile militare; s fie deblocate toate unittile militare pentru a face posibil deplasarea tehnicii de lupt.” (p.185). n acest situatie de maxim gravitate, Mircea Snegur se adreseaz, de data aceasta, lui Boutros Boutros Gali, Secretarul General al Organizatiei Nationale Unite (ONU): „La 19 mai 1992, trupe militare ale armatei a 14-a au trecut ftis de partea fortelor separatiste antiguvernamentale, nzestrndu- le cu tehnic militar modern, inclusiv tancuri si rachete, si sustinndu-le n actiunile lor violente mpotriva structurilor constitutionale ale statului, precum si a populatiei pasnice.” (p.195). Sesizarea nu a avut un rezultat practic, doar un rspuns extrem de vag pe 23 mai, n timp ce sngele curgea mai departe. Dac luptele propriu-zise au ncetat dup luna iulie, situatia rmne, n continuare, incert, tensionat, prin prezenta (chiar simbolic) a armatei a 14-a. Maldrul de declaratii nu repara jertfele umane impresionante pe care le-am amintit mai sus. Revenind asupra lor, observm c majoritatea celor czuti erau voluntari sub 25 de ani, ncepnd de la 19, de exemplu Racu Alexei Sergiu, ca s ne mrginim numai la el: „Nscut la 18 ianuarie 1973. Voluntar din localitatea Marcuti, raionul Dubsari. Decedat la 27 iulie 1992, la Cocieri.” (p.186). Alturi de jertfa tinerilor, se cuvine s amintim si jertfa unor femei ca: Popescu Maria Dumitru („Nscut la 1950. Mobilizat din localitatea Taraclia, raionul Cinari. Decedat la 24 mai 1992, la Taraclia.” – p. 178); Solomon Eugenia Dumitru („Nscut n 1948. Decedat la 27 iulie 1992, la Marcuti, raionul Criuleni.” – p.206). Cartea (aprut n 2012) despre evenimentele din 1992, relatate n paginile sale, devine, din pcate, tot mai apropiat de actualitate de la zi la zi. Dup Crimeea, se pare c pofta ruseasc de teritorii nu se va opri aici. Asa cum URSS-ul, care avea mii de insule, s-a lcomit si la singura noastr insul, a Serpilor, rusii siar putea dori ca, pe lng imensul lor teritoriu, s aib si fsia de pmnt transnistrian si s se strice, apoi, de rs n fata diferitelor declaratii, conferinte, proteste etc. n privinta Bucurestiului, nicio problem. Vesnic ncierati ntre ei, politicienii romni vor afla, eventual de pe Internet sau din pres, ce s-a mai ntmplat cu Transnistria. Cei de la Bruxelles habar nu au unde se afl acest teritoriu (la fel cum au crezut c Budapesta este capitala Romniei), iar n privinta oamenilor obisnuiti, mi amintesc de expresia tmp a cuiva care mi-a spus, cu mult mndrie, c pe el nu-l intereseaz Transnistria ori Basarabia, ci doar existenta proprie.
Dan Ravaru
