Partea Romniei cuprins ntre Siret si Prut a fost strbtut de drumuri comerciale avant-la-letre nc din Neolitic, de aceea, n Antichitate, zona a fost n atentia lui Herodot, care cunostea strvechiul traseu al rului Brlad, sau al lui Ptolemeu, care semnaleaz o cetate dacic, Zargidava, ntre Roman si Vaslui. Si n Evul Mediu au existat nenumrate prezente ale unor strini pe teritoriul nostru, dar consemnrile n scris au ntrziat n timp.
Ca n orice prezentri ale unor populatii strine, atunci cnd „l cunosti pe cellalt” este greu s te eliberezi de subiectivitate. n acest context, o not comun a impresiilor cltorilor strini a fost uimirea. mbrcmintea, din suman de culoare brun, o vedeau drept grosolan si peste msur de proas, la fel cciulile n form de piramid, sau opincile. n acelasi registru se nscriau casele de lemn, prea putin ridicate de la pmnt, fcute din lemn, lipite cu lut, acoperite cu stuf sau paie (C.S., I, p. 404). Se mai mirau, strinii, n spet Anton Veraxix, n „Descrierea Transilvaniei, Moldovei si Trii Romnesti”, de faptul c „moldovenii tin mortis la portul lor si acela dintre ei care ar adopta, de la turci (cum au fcut muntenii) ori de la alt neam, vreo parte a portului sau a armelor lor, sau oricare lucru de acest fel, e pedepsit cu moartea.” (C.S., I, p. 405). Un alt loc comun n relatrile strine const n observatii asupra limbii, pe care cei mai multi o consider o latin plin cu greseli sau o italian stricat. Fr s intentioneze, la modul constient, aceasta, ei promoveaz ideea originii latine a limbii romne, semnalnd, desigur, si influentele strine. La caracterizrile de ordin general s mai adugm numai sublinierea lui Nicolaus Olahus, conform cruia moldovenii sunt mult mai statornici si mai viteji dect muntenii. S trecem, n continuare, la informatiile punctuale asupra teritoriului actualului judet Vaslui. n arhivele Vaticanului s-a gsit o descriere anonim a Moldovei, din 1528, de fapt o informare pentru Ferdinand von Habsburg. Dac alti cltori se refereau la sate, aici ntlnim o alt imagine: „Se pot nsira pe nume cteva locuri mai nsemnate, adic orase si cetti din Moldova… Vaslui (Wazlo), Trgul Husi (Hustwaros) si Brlad (Barlat).” (C. S., I, p. 199). Uneori, ns, asa cum face raguzanul (locuitor din Raguza, actualul Dubrovnik) Felix Petancic, Vasluiul este localizat gresit, ntre Muntenia si Muntenia. Perioada foarte frmntat, cnd s-au succedat domniile lui Alexandru Lpusneanu si Iacob Heraclit Despot, ambele domnii sfrsite tragic, prezenta strinilor a fost deosebit de intens. Din Transilvania sunt trimisi trei soli, Petru Gerendy, Anton Garda, Ambrozie Szabo, care trebuie s strbat o bun parte din Moldova pentru a-l gsi pe Alexandru Lpusneanu. „Cnd au sosit solii domnilor locuitori ai Transilvaniei, n ziua de 19 martie 1554, n Moldova, n trgul Husilor (Oppidum Hust), l-au gsit acolo pe voievodul moldovean.” Un personaj interesant al epocii este Ioan Belsius, agent imperial al Habsburgilor. S-a nscut la Eperjes (actualmente Presov, n Slovacia), din printi germani, dar a crescut ntre unguri. Trimis de Habsburgi s-l spioneze pe Despot-Vod, a devenit un apropiat si chiar un devotat al acestuia. ntro scrisoare ctre mpratul Maximilian spune: „Am venit acum peste rurile Nistru (greseal pentru Siret) si Moldova spre rul Brlad (Ad Barla) la orasul numit Vaslui (Oppidum Vaslo).” Scrisoarea este datat 19 aprilie 1562, Vasluiul fiind desemnat drept loc de redactare. Un alt strin prezent n ncurcata perioad a lui Alexandru Lpusneanu – Despot-Vod este un oarecare Lauretiu, tot agent secret, din partea conducerii secuilor si sasilor. Citm dintr-o scrisoare a sa, n care apare si o coincident de nume: „Eu, Laurentiu, servitorul mritului Laurentiu Kornis, am fost trimis de domnul meu, cu consimtmntul strlucitului domn general, n ziua de 17 februarie (1551), de curnd, la Alexandru, voievodul Moldovei, pe care l-am gsit la Vaslui, si acolo voievodul mi-a spus acestea: …”. O iscoad ungureasc informeaz, pe 10 aprilie 1564: „Se spune c teritoriul oraselor Iasi (Iaz) si Husi (Hws), mpreun cu partea de jos a trii, n aceast retragere a lui Tomsa, au fost pustiite de turci si ttari si date ca prad cu voia lui Alexandru (Lpusneanu).” (C.S., II, P. 311). O situatie deosebit apare dup moartea lui Lpusneanu, care lsase doi fii, cel mai mare ocupnd tronul. O alt iscoad anonim ungureasc relateaz, n iunie 1568, n legtur cu evenimentele respective: „Bogdan a trimis pe fratele su mai mic, Petru, n orasul Brlad, ca s locuiasc acolo.” (C.S., II, p. 391). Citind, n continuare, textul, aflm c Petru, „simtind gndul ru al fratelui su, fuge n Turcia”. Un cltor strin care a provocat multe ncurcturi prin scrierile sale n legtur cu istoria Moldovei a fost polonezul Maciej Stryjkowschi. Militar de origine, totodat un intelectual de valoare, a scris o lucrare de mari dimensiuni, intitulat: „Cronica Sarmatiei europene”. Lucrarea a fost, ns, contestat de italianul Guagnini – si acum exist, nc, ndoieli asupra adevratului autor. El face observatii generale asupra romnilor, ntre care retinem faptul c amintirea lui Stefan cel Mare era vie si onorat att la moldoveni, ct si la munteni, n ambele tri romnesti existnd cntece de slav pentru marele voievod. ntre 1574 si 1575, trece prin Moldova si, n nsemnrile sale, apare un text care a provocat mari discutii: „Mrturisesc, dup aceea, letopisetele lituane si rusesti, c pe Iurie Koriatovici l-au luat moldovenii la domnie sau ca voievod al Moldovei si Valahiei, pentru vitejiile sale de cavaler, si l-au ridicat la Suceava, la capital, dup obiceiul lor. Totusi, deoarece la dnsii este nnscut nestatornicia si deasa schimbare a stpnilor, l-au otrvit pe Iurie Koriatovici la Suceava. A fost nmormntat la Vaslui, o mnstire zidit la o jumtate de zi de mers de Brlad, unde eu nsumi am fost n 1575.” (C.S., II, p. 451). Acest text i-a derutat pe multi istorici, iar cercetrile actuale (prezentate, pe larg, n lucrarea mea „Stefan al II-lea si Vasluiul, capitala Moldovei”) au demonstrat c Iurie (Jurg) Koriatovici nu a domnit niciodat n Moldova, ci la nord de aceasta, n Galitia. Confuzia a sporit, datorit datrii orasului Vaslui n functie de acest text, ca existnd din 1375. Aceast interpretare a textului, apartinnd lui Gheorghe Ghibnescu, sub semnul ndoielii, ns, a fost speculat n 1975, cnd s-a srbtorit o pretins vechime a Vasluiului, de 600 de ani, odat cu aniversarea a 500 de ani a btliei de Podul nalt, Vaslui. Acest fals istoric este nscris si acum la intrarea n Consiliul Judetean Vaslui si de zeci de ani de subliniez perpetuarea erorii respective, dar, cum spunea profetul, „in deserto clamavi, Domine!”. Alte observatii ale cltorului polonez, privind btlia de lng Vaslui, se nscriu ntre adevrurile istorice. n luna mai 1852, primul englez care ajunge n Trile Romne trece si prin zona noastr. Este vorba de John Newberie, negustor din Londra, care a vizitat locurile sfinte si, la ntoarcere, a vrut s vad ct mai multe tinuturi noi. „n ziua a sasea am plecat din Flciu (Falchen). n ziua a saptea, dimineata, am ajuns la un mic orsel numit Husi (Hus), care este asezat la marginea unei pduri.” (C.S., II, p. 517). n curnd, dup numai trei ani, ne viziteaz un alt englez, Henry Austelle. El era trimisul lui William Harvorne, ambasadorul Angliei la Constantinopole. Acesta vrea s ajung n tara sa plecnd din capitala Imperiului Otoman, iar drumurile l poart prin prtile noastre. „Pe 12 octombrie 1585 am ajuns la Flciu, pe rul Prut.” (C.S., III, P. 184). Catolicii duceau, dup cum se stie, o propagand destul de intens n Trile Romne, credinta ortodox a acestora nesimtindu-se, ns, impietat, romnii fiind, ca ntotdeauna, toleranti. Astfel, Francesco Pasti, clugr franciscan din Candia (Creta), face o cercetare a situatiei catolicilor din Moldova. El avea resedinta la Trgoviste, unde conducea o mnstire a conventuarilor franciscani. El specific: „La Brlad (Berladi) o biseric, la Vaslui (Vasiludi) o biseric.” (C.S., III, p. 638). Nicolae Iorga a evidentiat, n „Istoria Romnilor prin cltori strini”, marea important a informatiilor de acest fel, care vor deveni mult mai bogate, pe parcursul timpului, pentru ntregirea imaginii devenirii noastre ca neam.
Dan Ravaru
