DRAGOBETE, SRBTOAREA IUBIRII

Pe 24 februarie se iubeste. Se iubeste n stilul dulce romnesc, n cel mai curat si mai intens mod. Aceast srbtoare romneasc are rdcini vechi, fiind celebrat de pe timpul dacilor si tracilor. Dragobete, fiul Dochiei, numit si Nvalnicul sau Logodnicul Psrilor, fecior chipes, puternic si iubret nevoie mare, este o divinitate mitologic popular romneasc, un zeu tnr al Panteonului autohton cu dat fix de celebrare n acelasi sat, dar variabil de la zon la zon, patron al dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile romnesti, fiind identificat cu Cupidon, zeul dragostei n mitologia roman, si cu Eros, zeul iubirii n mitologia greac, ce ne aduce iubirea n cas si n suflet.

februarie sau la 1, 3 si 25 martie, aceste numeroase date fiind cauzate de confuzia dat de cele dou calendare (iulian si gregorian) aceast srbtoare a iubirii dateaz dinaintea aparitiei crestinismului. Dragobetele, care mai poate fi ntlnit si sub denumirea de „Dragomir”, „Cap de primvar”, „Cap de var nti”, „Sunt Ion de primvar”, „logodnicul psrilor”, „Dragomiru-Florea” sau „Granguru”, ar fi fost un cioban care o nsoteste pe Baba Dochia n cltoriile prin munti, dar reprezint de asemenea si o figur pozitiv, simbol al primverii, iar de ziua lui se srbtorea nnoirea firii si se pregtea de primvar. O alt reprezentare a acestuia este cea a unei plante, numite Nvalnic, n folclor fiind rspndit ideea c Maica Domnului l-a transformat n aceasta pe Dragobete deoarece el a ncercat din nesbuint s-i ncurce crrile. Dragobetele este ziua care marc nceputul primverii si a anului agricol si asigur totodat tranzitia ctre un an mai prosper, a constituirii perechilor, att pentru psri, ct si pentru oameni. Este o srbtoare a revigorrii vegetatiei, (asimilat uneori cu ziua iesirii ursului din brlog), a vietii n crestere, o dat cu trecerea la anotimpul de primvar, durat zilei crestea, n contrapondere cu noaptea care descreste, ca dovad si zilele sunt mai nsorite. Se pare c, n aceast perioad, psrile, vegetatia dar si oamenii se puneau n acord cu natura, era o nunt a naturii, nsemnnd renasterea acesteia, retrezirea la viat, care este si semnificatia central a srbtorii. Astfel, de Dragobete, fetele si bietii se ntlnesc pentru ca iubirea lor s tin tot anul, precum a psrilor ce se „logodesc” n acesta zi. Motivatia prelurii obiceiului psrilor era profund, din moment ce psrile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvntul „pasre” n limba greac nsemnnd chiar „mesaj al cerului”. n mediul rural, n special, traditia strveche, riturile vechilor traci rmn nc vii. Romnul de aici si mai aduce nc aminte de obiceiul de demult al fetelor si bietilor, care, n ziua lui Dragobete, zeu al tineretii n Panteonul autohton, patron al dragostei era srbtorit de tineri, care dimineata devreme, se mbrcau n haine de srbtoare si, dac timpul era frumos, porneau n grupuri prin lunci si pduri, bietii adunnd lemne pentru foc iar fetele cntnd si cutnd primele flori de primvar, ghiocei, viorele si tmioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pstra pn la Snziene, cnd le aruncau n apele curgtoare sau folosite n descntecele de dragoste. Dac, ntmpltor, se nimerea s gseasc si fragi nfloriti, florile acestora erau adunate n buchete ce se puneau, mai apoi, n lutoarea fetelor, n timp ce se rosteau cuvintele: „Flori de frag/ Din luna lui Faur/ La toat lumea s fiu drag/ Urciunile s le desparti”. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari s strng apa din omtul netopit sau de pe florile de fragi; aceast ap, pstrat cu mare grij, avea proprietti magice, spunndu-se c este nscut din sursul znelor, putnd face fetele mai frumoase si mai drgstoase; dac nu erau omt si fragi, se folosea banala ap de ploaie sau cea de izvor, acest lucru fcndu-se atunci cnd Dragobetele se tinea n luna martie. Dragobete este si un zeu al bunei dispozitii si astfel de ziua lui, tinerii mergeau n satele vecine, chiuind si cntnd peste dealuri, adunndu-se la o cas, pentru „a-si face de Dragobete”, fcndu-se petreceri (fr indecentele evenimentelor similare din zilele noastre) fiind convinsi c, n felul acesta, vor fi ndrgostiti ntregul an, pn la viitorul Dragobete si de multe ori de acolo porneau de multe ori viitoarele csnicii. Uneori, fetele se acuzau unele pe altele pentru farmecele de urciune fcute mpotriva adversarelor, dar, de cele mai multe ori tinerii se ntlneau pentru a-si face jurminte de prietenie. Se mai credea c n ziua de Dragobete psrile ne migratoare se adun n stoluri, ciripesc, si aleg perechea si ncep s-si construiasc cuiburile, psrile nemperecheate acum rmnnd fr pui peste var. Brbatii, si nu neaprat fetele, trebuie s-si gseasc partenere pentru anul ce vine, n acest sens este si expresia „Dragobetele srut fetele” – fetele sunt cutate pentru a fi srutate, pentru a permite brbatilor „contaminarea” cu fortele faste. n jurul focurilor aprinse pe dealurile golase din jurul satelor, fetele si bietii discutau vrute si nevrute, ns, cel mai adesea, se spuneau glume cu substrat erotic. Fetele, cum simteau apropierea prnzului, ncepeau s coboare n fug spre sat, n sudul Romniei aceast goan fiind numit „zburtorit”. Conform obiceiului, fiecare biat urmrea fata care i czuse drag; dac flcul era iute de picior si fetei i plcea respectivul urmritor, atunci avea loc o srutare mai ndelungat n vzul tuturor. Srutul acesta semnifica, n fapt, logodna ludic a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne prefatnd logodnele adevrate. Dac nu se fcea Dragobetele, se credea c tinerii nu se vor putea ndrgosti n anul care urma; n plus, un semn ru era dac o fat sau un biat nu ntlneau la Dragobete mcar un reprezentant al sexului opus, opinia general fiind c tot anul, respectivii nu vor mai fi iubiti. Unii tineri, n Ziua de Dragobete, si crestau bratul n form de cruce, dup care si suprapuneau tieturile, devenind astfel frati, si respectiv, surori de cruce. Se luau de frati si de surori si fr ritualul de crestare a bratelor, doar prin mbrtisri, srutri frtesti si jurmnt de ajutor reciproc. Cei ce se nfrteau sau se luau surori de cruce fceau un ospt pentru prieteni. Dar si cei maturi aveau partea lor n cadrul Dragobetelui. Astfel, femeile credeau c era ndeajuns s pui mna acum pe un brbat… strin de sat si deveneai drgstoas brbatilor n tot anul care urma! Femeile mai aveau grij s dea mncare bun ortniilor din curte, dar si psrilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificat la Dragobete c astfel s-ar fi stricat rostul mperecherilor. n aceast zi, nu se coase si nu se lucreaz la cmp ci se face curtenie general n cas, pentru a-l ntmpina cum se cuvine pe zeul iubirii, care nu venea singur, ci nsotit de asanumitele zne „Dragostele”, ce le sopteau vorbe de amor ndrgostitilor. Oamenii btrni obisnuiau s tin aceast zi pentru friguri si alte boli dar si pentru un an mbelsugat. Conform traditiei, de Dragobete, bietii si fetele trebuie s glumeasc, s nu se certe cu nimeni si s respecte srbtoarea, pentru a fi ndrgostiti tot timpul anului. Dragobete, un flcu voinic, puternic, frumos si tare iubitor care umbl prin pduri dup fetele si femeile care au lucrat n ziua de Dragobete. Le prinde si le face de rsul lumii, atunci cnd ele se duc dup lemne, flori sau bureti. Unele fete si femei doreau chiar s fie pedepsite de Dragobete, lucrnd de ziua lui, iar, apoi lund drumul pdurii, aici fiind „nevoite” s se lase iubite de Dragobete. De aici si provine rspndita expresie adresat fetelor mari si nevestelor tinere, care ndrzneau s lucreze n aceast zi: „Nu te prind Dragobete prin pdure!”. Chiar dac mai „pedepsea” femeile, se considera c Dragobetele ocrotea si purta noroc ndrgostitilor, tinerilor n general, putnd fi socotit un veritabil „Cupidon” romnesc. n ziua n care se tine srbtoarea, se aprinde n cas rdcin de iarb-mare pentru a apra de rele si durere. n unele sate se scotea din pmnt rdcin de spnz, cu multiple utilizri n medicina popular. Prilej de bucurie si bunstare, Dragobetele, reprezint una dintre cele mai frumoase obiceiuri strvechi ale poporului romn. Pcat ns c foarte multi i-au uitat semnificatia si au substituit-o dup 1990 cu srbtoarea vecinilor nostri occidentali, aceea a Sfntului Valentin, ce nu are nici o nrudire cu mitologia popular romn si nici cu spiritualitatea romneasc, el, nefiind prezent n calendarele noastre ortodoxe n perioada rece ci, din contr, pe data de 30 iulie. ns romnii care cunosc legenda lui Dragobete o celebreaz pe 24 februarie a fiecrei primveri. Nu uitati nici voi c iubirea n Romnia este la ea acas!

Dam Horgan

Bibliografie:

Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an”, Editura Funda]iei Culturale Romne, 1997;
Ion Ghinoiu – „S`rb`tori [i obiceiuri romne[ti”, Editura Elion, Bucure[ti, 2002;
Romulus Vulc`nescu – „Mitologie Romn`”, Editura Academiei R.S.R. Bucure[ti, 1985;
Irina Nicolau – „Ghidul S`rb`torilor Romne[ti”, Editura Humanitas, 1998;
Elena Niculi]a Voronca – „Datinile [i credin]ele poporului romn”, Editura Polirom, Ia[i, 1998;
Simion FIorea Marian – „S`rb`torile la romni”, Editura „Grai [i Suflet – Cultura Na]ional`”, 2001;
Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului romn”, Editura Paideia, 2001;
R`dulescu-Codin, C. [i Mihalache, D. – „S`rb`torile poporului cu obiceiurile, credin]ele [i unele
tradi]ii legate de ele. Culegere din p`r]ile Mu[celului. Din via]a poporului romn”, Academia
Romn`, Bucure[ti 1909.

5 COMENTARII

  1. Si noi va iubim domnu’ Horgan! Multumim pt. articolele dumneavoastra! Valentinul asta de imprumut e doar in scopuri comerciale adoptat. Cu exceptia catolicilor care chiar il sarbatoresc.

  2. Traditia, specialitatea d-lui Dan Horgan, isi gaseste un loc de cinste si in acest articol. De data aceasta, aflam informatii minutioase despre traditionala sarbatoare a iubirii la romani, Dragobetele, o sarbatoare incarcata de semnificatii adanci si celebrata altfel decat Valentine’s Day, adica fara tam-tam si prost-gust. Va multumesc, domnule Horgan, pentru ca ne infatisati aici modul traditional in care stramosii nostri obisnuiau sa se „distreze” cu ocazia zilei iubirii.

  3. Imi place cum a scris articolul domnul Dan Horgan. La fel de mult si comentariul domnului Valentin. Dar traditiile nu ne trimite in trecut, ci doresc sa ne arate adevarata noastra valoare ca popor. Daca dl. Horgan ar trai in trecut cu traditiile noastre, ar fi scris articolul cu pana de gasca. Iar dl. Valentin nu ar fi putut posta comentariu. Iar pentru Mos Craciun, daca ati fi citit toate articolele dl. Horgan ati fi aflat si de traditiile de iarna. A scris deosebit de frumos. Mie chiat imi plac aceste articole care mai trimit cate o fanta de lumina peste intunericul ce se lasa peste noi de la 89 incoace. Iar despre bucataria traditionala romaneasca inca mai functioneaza la noi. Si e chiar sanatoasa. Chiar daca tineretul este tentat spre fast food-uri. Felicitari inca o data d-lui Horgan pentru articol si d-lui. Valentin ca a citit si a dorit sa lase un comentariu.

  4. La noi traditia inseamna a privi in trecut, la ce a fost bun candva. Problema se pune, ce-am adaugat noi urmasii? Mai tinem pasul cu dezvoltarea lumii? O fi bun borsul de zdrente(varza murata), o fi sanatos, dar bucataria romaneasca a ramas cumva prin feudalism? Din acest punct de vedere, daca tot este buna traditia romaneasca de ce s-a renuntat la, napi, miei, hrisca etc.? Parca si acestea faceau deliciul mesei la romani prin evul mediu ! Si inca o intrebare legat de traditie, de ce Mos Craciun? Doar si acesta este tot de import ca si Sfantul Valentin. Daca traditie inseamna continuitate-in sensul de dezvoltare =sunt pentru traditie. Daca traditie inseamna a trait in „trecut”, atunci urasc traditia.

  5. Foarte frumos articolul. Totusi stiam ca cel care scrie articolele cu specific traditional este DAN HORGAN si nu DAM HORGAN. Probabil ca se apropie Sfintele Pasti…:D

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.