Se spune c, ntr-o zi, Sfnta Varvara a privit adnc si cu mirare ctre ceruri, ntrebndu-se cine a putut crea acea nemrginire albastr. Dintr-o dat, n inima ei sa ivit strlucirea luminii dumnezeies ti, iar ochii mintii i s-au deschis spre cunoasterea nestiutului, nevzutului si neajunsului Dumnezeu care, cu mare ntelepciune, cldise att cerul ct si pmntul. O alt legend poveste despre o scldtoare unde Sfnta Varvara a fcut semnul crucii pe o marmur, dup ce scrutase cu privirea rsritul. Urmele degetului sfnt al curatei fecioare s-au ncrustat n marmur, ca si cum ar fi fost spate cu un fier. Tot la acea baie, urma tlpilor ei goale s-au ntiprit, la fel, n piatr, din urmele acestea izvornd apoi o ap ce a vindecat multi oameni ce veneau acolo cu credint. Se mai zicea, n popor, c Sfnta Varvara era o femeie bun, ce a devenit sfnt dup moarte. Sfnta Varvara este patroana bolilor copilriei si protectoarea minerilor. Pe 4 decembrie, ziua Sfintei Varvara, minerii nu intr n galerii, ci srbtoresc si se veselesc. De altfel, sfintei i plac veselia, petrecerea si glumele. Potrivit unei legende, ea este nchis n crbune de un blestem si doar o singur zi pe an, pe 4 decembrie, poate s rsufle si s se bucure. n perioada 3-5 decembrie, tradit ia popular romneasc srb- toreste Zilele Bubatului, comemornd niste reprezentri mitice feminine care sunt reminiscente ale religiei precrestine. Nu ntmpl tor, n unele zone folclorice exist credinta c Sfnta Varvara umbl cu un pahar de moarte. Aceste zile erau tinute cu strictete, n special de ctre femei, n scopul de a-si feri copiii de „bubat”, vrsatul de vnt, sau varicel, una dintre bolile cele mai de temut odat. n traditia rural nc se mai se crede c bubatul ar lovi si pe cei adulti, care ar ndrzni s lucreze n aceste zile. De aceea femeile se abtineau s tese, s coase, ca s nu apar bube pe fat, dese ca itele, s opreasc rufe, ca s nu opreasc vrsatul si copiii si nici s nu rmn ciupiti ca de vrsat. Ambii printii aveau datoria s pzeau copiii ca n Zilele bubatului s nu mnnce porumb copt, fasole si seminte de dovleac, ca nu cumva, eventualele bube de pe fat s fie de mrimea acestor seminte. Respectnd un ritual popular, mamele si „mbrbutau” copiii ungndu-i pe fat cu miere de albine, sau cu ap n care se dizolva zahr, apoi i splau pe fat cu ap sfintit pentru a fi feriti de aceast boal. „mbrbutatul” se fcea, cu precdere, n ziua de 4 decembrie, de Sfnta Varvara, zi n care mamele marcau si semnul crucii, cu degetul arttor nmuiat n miere de albine pe fetele copiilor din familie”. Aceste ritualuri practicate n aceste zile veneau s suplineasc, unde era cazul, ritul religios sau lipsa medicului, totul fiind fcut cu gnd si suflet curat, cu sperant, ncredere si nu n ultimul rnd cu intentii reparatorii. Tot pentru sn- tatea copiilor, se mai obisnuieste s se dea de poman turte unse cu miere sau cu dulceat. Prin unele zone ale trii, Sfnta Varvara este reprezentat ca sotie a Sfntului Nicolae, probabil datorit apropierii srbtorilor. n alte superstitii romnesti, Sfnta Varvara este vzut cnd c sora Sfntului Nicolae, cnd ca mama sa, tatl fiind Sfntul Sava. De asemeni, se povestea c Sfnta Varvara este una din cele trei stele de lng lun. mpreun cu celelalte dou, ea protejeaz luna de Antichrist, care vrea s o mnnce. Exist prin unele zone obiceiul de a se aseza pe pervazuri, la soare, farfurii umplute cu boabe de gru nmuiate n ap. Dac grul Sfintei Varvara crestea repede, se zicea c va fi un bun pentru recolte. n caz, contrar, se prevestea un an dezastruos pentru grne. Se mai puneau n ap, ntrun mod asemntor, crengi ale pomilor fructiferi. Fiecare fat nem- ritat tinea neaprat s aib o astfel de crengut ntruct, dac nflorea de Crciun, era semn c va fi cea dinti dintre suratele ei care se va cstori. n unele regiuni, aceast traditie era att de important nct ramurile erau fortate s nfloreasc, fiind tinute n camere mereu calde, pentru a fi druite apoi de ctre fete iubitilor lor, ca o declaratie de dragoste si o promisiune a unei viitoare cstorii. La multi ani tuturor celor ce poart numele de Varvara, si a derivatelor sale!
Dan Horgan
Bibliografie
Al. Lascarov-Moldoveanu – „Vietile sfintilor”;
Tudor Pamfile – „Srbtorile de toamn si Postul Crciunului”, Bucuresti, 1914;
Simion FIorea Marian – „Srbtorile la romni”, Editura „Grai si Suflet – Cultur National”, 2001;
Tudor Pamfile – „Srbtorile la romni”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997;
Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997;
Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului romn”, Editura Saeculum, Bucuresti, 2005;
Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului romn”, Editura Paideia,2001;
Constantin Rdulescu-Codin – „Srbtorile poporului, cu obiceiurile, credintele si unele traditii legate de ele. Culegere din prtile Muscelului”, Bucuresti, 1909 (n colaborare cu D. Mihalache);
Arthur Gorovei – „Credinti si superstitii ale poporului romn”, Editura „Grai si Suflet – Cultura National”, Bucuresti, 1995.











Un articol edificator despre semnificatia Sf. Varvara in traditia populara romaneasca. Felicitari!
Foarte frumos si interesant articol. La mai multe dl. Horgan! Bravo Monitorului de Vaslui!
Comentariile sunt închise.