TRADITII SI OBICEIURI DE SF�NTUL ANDREI SAU LUPUL ALB

Noaptea de 29-30 noiembrie, numit� si noaptea de Suntandrei, este �ntr-un fel echivalentul rom�nesc al noptii de Halloween. Se spune c� spiritele ies �n lume, lupii vorbesc cu grai omenesc, iar oamenii se ap�ra de rele cu vr�ji si usturoi. Aceast� s�rb�toare este ultima din toamn�, cea de Sf�ntul Andrei fiind prezentat� ca un „cap de iarn�”.

Andrei a fost unul dintre apostoli, frate cu Simon Petru. Conform Bibliei, cei doi frati, Petru si Andrei, erau originari din Betsaida, localitate situat� pe malul Lacului Genezaret. Aveau o cas� �n Capernaum si erau de profesie pescari. Numele Andrei deriv� din grecescul Andreas, care �nseamn� „viteaz”, „b�rb�tesc”. Acesta este un nume grecesc, desi Sf�ntul Apostol Andrei era iudeu. Evanghelia lui Ioan spune c� Andrei ar fi fost mai �nt�i ucenic al lui Ioan Botez�torul, care i-ar fi recomandat s�-l urmeze pe Isus din Nazaret. Conform Evangheliei lui Ioan, Andrei l-ar fi dus pe fratele s�u Petru la Iisus, spun�ndu-i c� l-a g�sit pe Mesia. De aici provine caracterizarea lui Andrei ca „cel dint�i chemat”. �n enumer�rile apostolilor, Andrei este mentionat mereu �ntre primii patru. Cu toate acestea, nu se num�r� printre cei trei pe care Iisus i-a tratat �n anumite situatii ca cei mai apropiati ai s�i (Petru, Iacob si Ioan). Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botez�torul, c�nd, la o vreme dup� botezul lui Iisus, auzindu-l pe Ioan Botez�torul spun�nd despre Iisus: „Iat� mielul lui Dumnezeu!”. I-a urmat lui Iisus, devenind astfel primul apostol. Dup� �nvierea lui Iisus si cobor�rea Duhului Sf�nt, la Rusalii, Apostolii au mai r�mas c�tiva ani la Ierusalim, �ncep�nd formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc �n jurul anilor 49-50 d.C. la Ierusalim, Apostolii s-au �nt�lnit si au tras la sorti pentru a decide unde va merge fiecare. �n Traditia Bisericii, Apostolului Andrei ia revenit Scytia (Dobrogea). Mai �nt�i, Andrei l-a �nsotit pe fratele s�u (Apostolul Petru) prin Asia Mic�, apoi a trecut �n peninsula Balcanic� prin teritoriul Turciei de azi, ajung�nd �n Scytia, unde s-a oprit un timp. Apoi a continuat misiunea de propov�duire a Evangheliei, ajung�nd p�n� �n sudul Rusiei de ast�zi. Dup� aceea, s-a �ntors �n Grecia, consolid�nd comunit�tile crestine �nfiintate de Apostolul Pavel si de alti Apostoli, ajung�nd p�n� �n Peloponezul grecesc, �n orasul Patras. Acolo a murit ca martir. Se spune c� a fost r�stignit pe o cruce �n forma de X. Dup� moartea sa, moastele s-au p�strat la Patras. Pe la anul 350 �mp�ratul Constantiu al II-lea, fiul lui Constantin cel Mare, duce moastele sf�ntului Andrei la Constantinopol si le aseaz� �n Biserica Apostolilor. Acestea se p�streaz� �ntregi p�n� �n jurul anului 850, c�nd �mp�ratul bizantin Vasile I Macedoneanul cedeaz� rug�mintilor locuitorilor din Patras si le �napoiaz� capul sf�ntului Andrei. �n anul 1208, �n timpul Cruciadei a patra, relicvele au ajuns la Amalfi, �n apropiere de Napoli, fiind p�strate �n domul San Andrea. �n 1462, au fost duse la Roma, din cauza pericolului turcesc. �n secolul al XV-lea, Papa Pius al II-lea a mutat relicvele sf�ntului Andrei �n catedrala Sf�ntul Petru de la Roma. �n anul 1964, capul sf�ntului Andrei a fost �napoiat bisericii din Patras. Este patron al Scotiei (steagul scotian reprezint� crucea sf�ntului Andrei), al Rom�niei, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei si al Rusiei. De asemenea, este patronul oraselor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brugge, Patras. Deoarece era pescar, sf�ntul Andrei este considerat de marinarii si pescarii greci drept ocrotitorul lor. �n Rom�nia este socotit cel care a propov�duit Evanghelia pe aceste meleaguri. M�rturie stau toponimele din zona Dobrogei, unde a si locuit o vreme. Pestera Sf�ntului Andrei, Paraiasul Sf�ntului Andrei sunt tot at�tea m�rturii care dovedesc trecerea Apostolului pe aceste meleaguri. Conform Traditiei Bisericii, sortii au c�zut pentru Sf�ntul Apostol Andrei sa mearg� �n p�rtile M�rii Negre si cunoscute pe vremea aceea ca Scythia. Dup� cucerirea roman� din anul 46 d.Hr., aceasta este inclus� �n Moesia Inferior. �n lucrarea „Despre apostoli” a lui Hipolit Romanul, se arat� c� Sf. Andrei a predicat scitilor si tracilor, al�turarea celor dou� popoare ar�t�nd c� Scythia Minor (Dobrogea), aflat� l�ng� Tracia, a fost crestinat�. Deasemenea Sf. Ap. Pavel cu dou� secole �nainte, �n Epistola c�tre Coloseni, spune c� si scitii au auzit cuv�ntul lui Dumnezeu. Sf. Andrei a murit ca martir �n Ahaia, la Patras. Dacii aveau ca totem lupul, cel mai feroce animal din aceast� zon�, singurul care nu poate fi �mbl�nzit sau dresat. R�zboinicii ne�nfricati se identificau cu acesta, numindu-se ei �nsisi lupi (daos – �semn�nd lup �n dialect traco-frigian,) sau cei care sunt asemenea lupilor. Despre steagul dacilor, corpul de balaur cu cap de lup, Nicolae Iorga spunea c� acesta este „esenta religiei str�mosesti”. Aparitia lui sem�na groaza printre dusmani. Stegarul purta ridicat acest stindard care avea pe corp solzi mobili de metal. �n goana calului, aerul care p�trundea prin gura larg deschis� a lupului scotea sunete suier�toare, �nsotite de zgomotul solzilor care se loveau �ntre ei. Lupt�torii purtau pe fat� m�sti de lup sau urs �nsp�im�nt�ndu-i pe dusmani cu sunete �ngrozitoare. Legenda Lupului Alb, slujitor al lui Zamolxis, este surprinz�tor de asem�n�toare cu cea a zeului Apollo la grecii antici. Acesta �si avea templul pe insula Alba (Leuke), pe malul M�rii Negre (actuala Insul� a Serpilor). �n fiecare toamn�, Apollo se retr�gea �n misterioasa tar� a hiperboreenilor, pentru a petrece iarna. El era conduc�torul acestora denumit si Lycantropul – Lupul Alb, divinitate respectat� cu sfintenie de c�tre str�mosii nostri drept protector si salvator �n clipe de cump�n�. Pentru a contracara credinta �n puterea magico-mistic� a lupului, crestinismul primitiv l-a �nvestit pe Sf�ntul Petru (S�nmedru) cu atributele de p�stor al lupilor (care sunt considerati c�inii s�i) �mpreun� cu Apostolul Andrei, care a propov�duit crestinismul �n „teritoriile lupilor” si a fost tot timpul vegheat de Marele Lup Alb. Legenda spune c�, �n vremuri uitate, un preot al lui Zamolxis cutreiera f�r� r�gaz p�m�nturile Daciei pentru a-i ajuta pe cei care aveau nevoie, transmit�nd geto-dacilor c� Marele Zeu veghea asupra lor. F�r� a fi �n v�rst�, avea p�rul si barba albe ca neaua, iar credinta, curajul si d�rzenia sa erau cunoscute nu numai de oameni si de Zalmoxis �nsusi, ci si de fiare. Zeul, d�ndu-si seama de valoarea slujitorului s�u, �l opreste la el, �n munti, pentru a �l avea aproape. Departe de oameni, preotul continu� s� slujeasc� cu aceeasi determinare ca si �nainte. �n scurt timp, fiarele Daciei au ajuns s� asculte de el si s� �l considere conduc�torul lor. Cel mai mult �l �ndr�geau lupii, c�ci acestia erau singurii f�r� conduc�tor, numai foamea tin�ndu-i �n hait�. Dup� un timp, Zalmoxis vorbeste cu preotul s�u si decide c� a venit timpul ca acesta s� �l slujeasc� �n alt chip, astfel �l transform� �n animal. �ns� nu �n orice animal, ci �n cea mai temut� si mai respectat� fiar� a Daciei, �ntr-un Lup Alb, mare si puternic, d�ndu-i menirea s� adune toti lupii din codri pentru ap�rarea t�r�mului. Astfel, de c�te ori dacii erau �n primejdie, lupii le veneau �n ajutor, era de ajuns doar s� se aud� urletul Marelui Lup Alb si de oriunde ar fi fost, lupii s�reau s� �i apere pe cei care le deveniser� frati. Lupul Alb �ns� era si judec�tor, pedepsind lasii si tr�d�torii. �ntr-o zi �ns�, Zeul �l cheam� din nou pe slujitorul s�u la el, de aceast� dat� pentru a-i da posibilitatea s� aleag�, pentru ultima oar� dac� vrea s� r�m�n� lup sau s� redevin� om. Cu toat� m�hnirea pe care o poart� �n suflet, stiind ce vremuri vor urma, decide s� r�m�n� al�turi de Zeul s�u, sper�nd c� astfel s� slujeasc� mai cu folos tinutul si poporul s�u. Cu toat� vigilenta geto-dacilor, a lupilor si a Marelui Lup Alb, romanii reusesc s� se infiltreze �n r�ndurile lor si, �n apropiere de marea invazie, s�desc �n sufletele unor lasi s�m�nta ne�ncrederii fat� de Marele Zeu. Astfel, unii daci �ncep s� se team� c� Zeul nu le va fi al�turi �n marea b�t�lie, iar tr�d�torii cuprinsi de fric� �ncep s� omoare toti lupii ce le ieseau �n cale �n speranta c� unul din acestia va fi Marele Lup Alb al c�rui cap �l vor putea oferi romanilor �n schimbul vietii lor. Lupii, c�ti au mai sc�pat, fug �n inima muntilor spre a nu mai reveni niciodat� �n ajutorul fratilor ce �i tr�daser�. Lupul Alb si Zalmoxis se retrag �n Muntele Sacru de unde vor privi cu durere �n inimi cum geto-dacii vor fi �nfr�nti de romani din cauza tr�d�rii. Se presupune c� vechile credinte si ritualuri ale populatiei precrestine au fost �nglobate �n noua religie. Noaptea premerg�toare s�rb�torii Sf�ntului Andrei (29/30 noiembrie) este conceput� ca sabat al strigoilor si al lupilor. �n aceast� noapte, �n special la sate, se practic� �nc� ritualuri ciudate, din credinta c� astfel se pot g�si mai usor protectia de toate relele, bun�starea si chiar dragostea. Anumite obiceiuri legate de ziua Sf�ntului Andrei ca: t�ierea de ramuri din copaci si plantarea de gr�u �n vase cu ap�, pentru a fi p�strate pentru Anul Nou, amintesc de rituri agrariene mai vechi. Sf�ntul Andrei este considerat ca fiind mai mare peste vite si fiare, p�zitor al turmelor de pericolul lupilor, patron si �mbl�nzitor al lupilor, cel ce „leag� gura lupilor”. Aceste calit�ti mitice nu i-ar fi putut fi atribuite dac� identitatea simbolic� �ntre daci si lupi s-ar fi pierdut cu totul din memoria colectiv�. Ele indic�, folcloric, at�t obiectivul patronat de Sf�ntul Andrei al trecerii dacilor la noua religie, c�t si caracterul ad�nc popular al acestei actiuni. Sunt multe superstitii legate de noaptea Sf�ntului Andrei. Cele mai multe au leg�tur� cu revolta, cu m�ritisul, dar si cu protectia �mpotriva spiritelor rele care b�ntuie printre cei vii. Iat� c�teva obiceiuri care se pun �n practica �n aceast� noapte: �n noaptea Sf. Andrei, care e si prima noapte a Anului Nou dacic, se deschid cerurile, pentru c� acum se �nt�lnesc cele v�zute, cu cele nev�zute, lumina cu �ntunericul, se �nnoieste timpul, moare haosul si se naste armonia din om si din univers. Ce e �n�untru, e si �n afar�. Acum, puterea lupului e cea mai vie. Aceast� noapte se spune c� ar fi cea �n care spiritele malefice ale celor decedati numiti �n traditia popular� strigoi, moroi sau pricolici – au o putere mai mare �n aceast� noapte dec�t �n restul anului si sosesc printre oameni s� le fac� r�u. De aceea se iau m�suri de prevenire a acestor rele. Se coc pentru belsug pl�cinte cu dovleac si turte de m�lai, se ung usile si ferestrele cu usturoi si se ascund coasele. �n noaptea de „Suntandrei”, oamenii evit� s� ias� pe ulite. Ei r�m�n �n case protejati de usturoiul de la intrare si de lumina candelei aprinse. B�ietii si fetele organizeaz� o petrecere �n timpul c�reia vor „p�zi usturoiul”. Tot de Sf�ntul Andrei, datorit� transparentei granitelor dintre lumi, cei care vor s� afle dezlegarea unor mistere sau enigme, autorii unor crime sau ale unor furturi din trecut trebuie s� participe la un ritual bizar �n cimitir. �ntr-un vas cu apa desc�ntat�, ei vor vedea tot ce s-a �nt�mplat. Fetele care vor s� se m�rite ascund sub perna un fir de busuioc, pentru a-si visa iubitul. La miezul noptii, fetele �ntorc un ulcior de lut cu gura �n jos, pun pe fundul vasului c�rbuni �ncinsi si rostesc o incantatie, pentru a cuceri inima b�iatului iubit. Fetele care vor s�-si vad� ursitul trebuie s� stea goale �ntre dou� oglinzi, la miezul noptii, cu dou� lum�n�ri aprinse �n m�na. �n oglinda din spate vor vedea scene din viitorul lor, inclusiv chipul celui care le va fi sot. O alt� metod� pentru a afla cum arata ursitul este urm�toarea: fat� tine dou� lum�n�ri aprinse �n m�na si priveste �ntr-un pahar cu apa �n care a fost aruncat� o verighete sfintit�, pentru cununie. Tot acum se crede c� lupii �ncep s� vorbeasc� cu grai de om si spun lucruri �ngrozitoare, iar cei care vor fi atacati �n aceast� noapte se vor transforma �n v�rcolaci. Spiritele rele nu vor avea acces �n cas� dac� gospodinele vor �ntoarce seara toate c�nile si vasele cu gura

�n jos. Tot pentru alungarea spiritelor se agat� usturoi la intrare, iar animalelor li se pune �n m�ncare busuioc si �n ap� c�teva pic�turi de agheasma. Se pune gr�u la �ncoltit, pentru c� gospodarii s� afle cum va fi revolta de anul viitor, dar si c�t de prospera va fi casa si familia lui. Acum se fac previziuni pentru anul urm�tor: dac� �n aceast� noapte este senin si cald, va fi o iarn� bl�nd�, iar dac� este ger va fi o iarn� grea. La multi ani cu s�n�tate celor peste 600.000 de rom�ni ce poart� numele de Andrei, Andreea si derivatele lor.

???? Dan Horgan

Bibliografie
???? Revista „Memoria Ethnologica”, C.J.C.P.C.T. Maramures;
???? Tudor Pamfile – „S�rb�torile de toamn� si Postul Cr�ciunului”, Bucuresti, 1914;
???? Simion FIorea Marian – „S�rb�torile la rom�ni”, Editura „Grai si Suflet – Cultur� National�”, 2001;
???? Tudor Pamfile, „S�rb�torile la rom�ni”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997;
???? Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Rom�ne, 1997;
???? Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului rom�n”, Editura Saeculum, Bucuresti, 2005;
???? Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului rom�n”, Editura Paideia, 2001;
???? Arthur Gorovei – „Credinti si superstitii ale poporului rom�n”, Editura „Grai si Suflet – Cultura National�”, Bucuresti, 1995.