TRADITII SI OBICEIURI DE LUCIN SAU ZIUA LUPULUI

Pe 18 octombrie este Ziua Lupului, Lucinul, o traditie p�g�n� care deschide s�rb�torile toamnei (Filipii de Toamn�, Filipul cel Mare, Vovidenia, Suntandrei, Noaptea Strigoilor, Zilele Bubatului), formeaz� un scenariu ritual de �nnoire a timpului si deschide un adev�rat ciclu de zile festive �nchinate lupului, animal totem al dacilor, c�ruia calendarul popular al rom�nilor �i consacr� nu mai putin de 35 de s�rb�- tori populare (dintre care 18 cu data fix�).

�n ce-a de-a treia s�pt�m�n� a lunii octombrie este perioada c�nd se s�rb�toarea Anul Nou Dacic, corespunz�nd cu Dionisiacele C�mpenesti si fermentarea vinului la populatia trac�, precum si s�rb�toarea Brumalia la romani. Pom�nii, tr�ind �n acest spatiu deschis influentelor str�ine, si-au conturat un cult aparte al lupului pe baza unor cutume autohtone amplificate si de o transculturatie specific�, animalului oferindu-i-se mai multe zile din an drept s�rb�tori populare. Ca si celelalte s�rb�tori �nchinate lupului, Lucinul este o s�rb�toare pastoral� dedicat� lupului, cu dat� fix�, si a suscitat mereu interesul etnologilor. Mai ales c� lupul, prin reprezent�rile de pe Columna lui Traian, de pe monumentul de la Adamclisi si prin stindardul dacilor, este un simbol al poporului rom�n, o sigl� pe certificatul s�u de nastere. �n mitologia popular�, el �nseamn� mult mai mult. �ns� lucrurile nu au stat �ntotdeauna asa. P�n� la mijlocul secolului trecut, s�rb�toarea era preg�tit� cu mare fast, fiind data care marca str�ngerea lupilor �n haite, urmat� de �mperecherea lor. Ziua era patronat� de una dintre divinit�tile protectoare ale acestor animale: lupul. Lupul a fost un animal deosebit de respectat �n spatiul carpatic si, implicit, �n cel bucovinean, �ncep�nd din stratul cultural neolitic, apoi de c�tre pregeti, daci, daco-romani si dup� aceea de c�tre rom�ni, lui oferindu-i-se o mitologie bogat�, ale c�rei reminiscente au d�inuit mult� vreme. Animalului mitic i s-a atribuit si un fel de g�ndire supranatural�, el fiind investit cu un rol sacru, evolu�nd c�tre adorare, totul �n limitele unui cod etic mereu �mprosp�tat, prin transfigurarea realului �n sacru, credintele specifice venind de la sine. G�ndindu-ne la toate acestea, interesant este faptul c� �n Bucovina nu �nt�lnim m�stile de lup �n cadrul ceremonialului de Anul Nou, al�turi de alte reprezent�ri mito-zoomorfe (ursi, cerbi, capre, c�iuti etc.), dar aici au fost multe s�rb�tori populare dedicate temutului animal. Este interesant faptul c� aceste practici magice, unele �nc� vii �n mediul pastoral, se �mbin� perfect cu cele religioase, ciobanii obisnuind s� tin� post si s� fac� rug�ciuni �n Ziua Lucinului, pentru ca turmele s� le fie ferite de lupi. Lucinul a preluat numele Sf�ntului Apostol si Evanghelist Luca, pr�znuit �n aceeasi zi de Biserica Ortodox�. La fel s-a �nt�mplat si �n cazul Filipilor de Toamn� (10-30 noiembrie), care au preluat numele Sf�ntului Apostol si Evanghelist Filip, pr�znuit pe 14 noiembrie. �n acceptia t�ranului rom�n, aceast� zi anunt� �nceputul r�stimpului �n care lupii se �nmultesc, perioad� care va dura 80 de zile, p�n� la Filipii de Iarn�, �n ziua numit� Dragostitele. Pentru poporul rom�n, imaginea lupului persist� ca o dominant� mitic�. �n patru substraturi mitice se reia si se verific� imaginea sacr� a lupului: substratul aborigen local – cel al lupului neolitic; substratul indo-european – cel al lupului dac si daco-celtic; substratul neo-indo-european – cel al lupului latin �ngem�nat cu cel dac �ntr-o sintez� daco-roman�; substratul iudeo-crestin primitiv, care preia si r�st�lm�ceste aspectele zoo-mitologice ale lupului din celelalte trei substraturi mitice anterioare �ntr-o viziune de bestiar apocaliptic. Lupul, ca simbol mitologic, deriv� dintr-un animal real, cultul, destul de r�sp�ndit, fiind �nt�lnit �n cultura traditional� �n domenii precum: p�storit, medicina popular�, meteorologie popular�, �n folclorul juridic, precum si �n diferite credinte, datini si superstitii, toate argument�nd perpetuarea totemic� a animalului p�n� destul de recent. Tema lupului apare (pe pridvoarele pictate ale man�stirilor Horezu, Voronet, Sucevita, Gura Humorului) sub forma unei guri enorme de balaur ce semnific� Gura Iadului care �nghite p�c�tosii ce nu pot trece V�mile V�zduhului. Se pare c� r�d�cinile cultului lupului �n spatiul carpatic dateaz� �nc� din vremuri ancestrale, din neolitic, dar se crede si c� poporul rom�n s-a n�scut sub semnul lupului, adic� un neam predestinat r�zboaielor, �nfrunt�rii invaziilor si cotropirilor repetate. F�r� s� fi avut un cult de prim rang �ntr-o implicare politic� a vremii, lupul a fost asociat la un moment dat ca simbol emblematic organiz�rii cetelor de r�zboinici, aceasta av�nd drept baz� o origine totemic� a triburilor pre-getice, dovad� fiind si simbolul lupului imortalizat pe stindardul dacic de mai apoi. Despre acest aspect se poate vorbi si la alte popoare, �n special la vechii romani sau la gali. Tot la romani, lupul era un fel de zeu (Lupercus), ocrotitor al turmelor, iar sub influenta greceasc� este confundat cu zeul Pan-lupul. La multe popoare primitive �nt�lnim traditia metamorfoz�rii omului �n lup. Pendul�nd �ntre benefic si malefic, lupul st� sub semnul Lunii, fiind considerat de t�rani drept patron al iernii �nfrigurate. Totodat�, lupul continu� s� fie o prezent� simbolic� de necontestat �n momentele cheie din viata omului. Astfel, �n Maramures, mamele �si pun copii bolnavi sub semnul lupului, botez�ndu-i cu numele lui, iar �n Hunedoara le dau primul lapte printr-un instrument ritual numit �gur� de lup�, transfer�nd simbolic pruncului puterea animalului invocat. Tot lupul apare, de data aceasta al�turi de vidr�, si �n ipostaza de c�l�uz� a sufletului mortului spre lumea de dincolo: �C� vidr� mai stie/ Seama apelor/ Si a vadurilor./ Si ea mi te-a trece/ Ca s� nu te-nece,/ Si mi te-a purta/ La izvoare reci/ S� te r�coresti/ Pe m�ini p�n�-n coate/ De fiori de moarte./ Si-ti va mai iesi/ Lupul �nainte,/ Ca s� te sp�im�nte./ S� nu te sp�im�nti, /Frate bun s�-l prinzi,/ C� lupul mai stie/ Seama codrilor/ Si-a potecilor./ Si el te va scoate/ La drumul de plai,/ La-un fecior de crai,/ S� te duc�-n rai,/ C-acolo-i de trai./ �n dealul cu jocul,/ Cacolo ti-e locul,/ �n c�mp cu bujorul,/ C-acolo ti-e dorul�. Caracterul totemic al lupului este dat si de credinta �n metamorfozarea oamenilor �n lupi (pricolici, tricolici, v�rcolaci). Acest animal-devorator al Soarelui si al Lunii, datorit� faptului c� vede noaptea, este adesea asociat cu simbolurile luminii. �n mediul pastoral, lupul nu este v�zut doar c� distrug�tor al turmei, ci si c� singurul animal ce poate vedea dracii, alung� bolile copiilor mici si c�l�uzeste sufletul mortului. Se mai spune c� lupii au fost c�inii lui S�npetru pe c�nd acesta era cioban si c� obisnuia s� plece cu ei �n c�utarea cailor furati si a dracilor. Simbolismul lupului �n mitologia universal� are aspect at�t pozitiv, c�t si negativ. Pe de o parte, este simbolul luminii, al soarelui si al focului, pentru c� vede �n �ntuneric; pe de alt� parte, are caracter demonic, satanic, infernal. �n mitologia chinez� se spune c� Lupul Albastru ceresc, paznicul Palatului ceresc, identificat i cu stelele Sirius si Ursa Mare, a creat dinastiile chineze si mongole. Mai mult, mongolii spun c� lupul albastru este str�mosul lui Gingis Han. Turcii i-au zis lui Mustafa Kemal, care s-a autointitulat Atat�rk, adic� �Tat�l turcilor�, deoarece a luptat pentru rec�stigarea identit�tii nationale, amenintat� de c�derea imperiului otoman, Lupul cenusiu. �n mitologia greac�, lupul este una dintre �ntruchip�rile lui Zeus – Lykaios, un atribut al lui Apollo, c�ruia, pe vremea practicilor magice �n agricultur�, i se aduceau drept sacrificii fiinte omenesti, cu scopul de a sc�pa de secet� si a pune cap�t catastrofelor naturale de tot felul. �n mitologia scandinav�, lupul este �nf�tisat drept cel care devoreaz� astrele, determin�nd eclipsele. Str�mosii romanilor – fratii gemeni Romulus si Remus, l�sati �ntr-un cos s� pluteasc� pe Tibru – considerati �ntemeietorii Romei, au fost crescuti si al�ptati de o lupoaic�. �n amintirea legendei acestei lupoaice, aveau loc la Roma serb�rile denumite Lupercalii, care se crede c� se tineau si pe teritoriul Daciei romane. Simbolul lupoaicei era at�t de pretuit de romani, �nc�t aparitia unui lup �naintea unei b�t�lii era semnul sigur al victoriei, iar zeul r�zboiului, Marte, era reprezentat de un lup. Ca urmare, pe toate continentele, �n toate civilizatiile si culturile, oamenii au simtit nevoia reprezent�rii temerilor lor si a rezolv�rii acestora prin ritualuri magice menite s� le aduc� s�n�tatea si prosperitatea �n case. Sporadic, f�r� s� fie o cutum� precum Rusaliile, M�rtisorul, Caloianul sau Paparudele, Lucinul s-a p�strat cu prec�dere �n satele rom�nesti de munte, �n jurul st�nelor, acolo unde mai dau t�rcoale din c�nd �n c�nd lupii. Aceast� s�rb�toare provoca �n vechime o adev�rat� explozie a g�ndirii magice, care culmina cu adev�rate ritualuri de �mpiedicare a �nmultirii lupilor si de �ndep�rtare a lor de turmele de oi. Oamenii din satele de la munte, dar �n special p�storii, �l pr�znuiau simplu, nemuncind �n acea zi, s�v�rseau fel de fel de practici si �ndeplineau anumite datini populare si ritualuri magice pentru prevenirea pagubelor provocate de lupi. Se legau simbolic ochii si gura lupului prin �nclestarea dintilor pieptenilor de sc�rm�nat l�na si prin chituirea gurii sobei, crez�ndu- se c�, prin analogie, se vor �nclesta si dintii lupului si nu vor ataca oile. De Lucin era interzis� prelucrarea l�nii, a pieilor de oi si a p�rului de animale, nu se umbla cu acul, foarfecele, nu se t�ia nimic. Se repar� acoperisurile, se macin� fain� pentru iarna �ntreag�, se pun la conservare p�trunjel, morcovi, telina, sfecl�, bostani. �n octombrie, dac� frunzele pomilor se �ng�lbenesc si cad repede, anul ce urmeaz� va fi roditor. Vitele nu mai ies la p�scut iarba verde pe izlazuri, ci se trec pe nutret uscat, scroafele se duc la vier, se scot ultimii cartofi din p�m�nt, se ar� miristile si multe altele. Dac� plou� mult �n octombrie, va fi v�nt puternic �n decembrie, iar dac� e mult� brum� sau chiar z�pad� �n aceast� lun�, �n ianuarie va fi timp frumos. Femeile nu se piapt�n� (fiind p�rul �nc�lcit, lupii se �ncurc� si se pierd prin p�duri). Era interzis� scoaterea cenusii din vatr�, deoarece c�rbunii aprinsi, care, odat� m�ncati, s� le fac� s� intre �n c�lduri si s� se �mpuieze. Nu se �mprumut� nimic �n acea zi si nu se pronunt� cuv�ntul �lup�. Singurul lucru �ng�duit si chiar recomandat este sp�latul rufelor cu ap� clocotit�, c�ci numai astfel se poate op�ri gura lupului. Copiii boln�viciosi sau sl�biti fizic primeau �n aceast� zi un nume nou, cel de Lupu, pentru ca bolile s� nu-i depisteze, acestia fiind de acum �n permanent� sub ocrotirea lupului. Aceast� schimbare de nume poart� denumirea de �botezul p�g�n al copiilor� si se face pentru a-l �nt�ri pe noul n�scut si a-l face puternic precum lupul. Prezenta masiv� a numelui Lupu sau a derivatelor sale, Lupascu, Lupan, Lupei, Lupusor, Pascu, P�scan etc., �n onomastica traditional� rom�neasc� se explic� prin schimbarea numelui adev�rat (calendaristic) al copilului cu cel al animalului care e spaima duhurilor rele ale �ntunericului – care umbl� prin lume ca nori �ntunecosi cu forme fantastice de stafii si zmei si c�te ar�t�ri de spaim�. Iat� o posibil� explicatie a prenumelui �Lupu� f�r� rezonant� crestin�. George Cosbuc, �n eseul intitulat �Gura lupului�, arat� c�: �Obiceiul vechi de tot, la toate popoarele, de a linisti copiii cu �lupul, lupul� c�nd pl�ng, e �ntemeiat tot pe acest motiv mitologic. Nu copilului i se pomeneste lupul, dup� cum cred multi dintre cei ce aud aceast� amenintare la t�rani, nu copilului, c�ci el habar n�are ce e lupul. Vorbele �vine lupul� le pomeneste mama pentru duhurile rele care nelinistesc copilul. Aceste duhuri ale noptii si ale norilor n�au dusman mai r�u dec�t lupul (adic� v�ntul) si c�nd, st�nd l�ng� leag�n ori l�ng� copilul care pl�nge la vatr�, aud c� vine lupul, se sperie si o rup la fug�, l�s�nd copilul �n pace. Asta a fost credinta dintru �nceput, si asta e �ntr�adev�r temeiul credintei de ast�zi �n venirea lupului, dar �n constiinta noastr� s�au �ntunecat lucrurile, �nc�t explicarea o c�utam �ntr�alt� parte. Numele Lupu se �nt�lneste des chiar si printre oameni de conditie social� mai bun�, si tot pe calea pe care am spus-o a ajuns s� fie dat copiilor. Mamele sunt tot mame, tot mai cred �n superstitii, c�nd e vorba de s�n�tatea si de fericirea copiilor lor.�

Dan Horgan

Bibliografie:

� Romulus Vulc�nescu – �Mitologie Rom�n�, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1985;
� Ion Aureliu C�ndrea – �Iarba fiarelor. Studii de folclor: din datinile si credintele poporului rom�n�, Bucuresti, 2001;
� Tudor Pamfile – �S�rb�torile la rom�ni�, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997;
� Ion Ghinoiu – �Obiceiuri populare de peste an�, Editura Fundatiei Culturale Rom�ne, 1997;
� Gh. F. Ciausanu – �Superstitiile poporului rom�n�, Editura Saeculum Bucuresti, 2005;
� Antoaneta Olteanu – �Calendarele poporului rom�n�, Editura Paideia, 2001;
� Arthur Gorovei – �Credinti si superstitii ale poporului rom�n�, Editura �Grai si Suflet – Cultura National�, Bucuresti, 1995;
� George Cosbuc – Eseul �Gura lupului�, Opere, vol. II, Fundatia National� pentru Stiint� si Art�, Bucuresti, 2010;
� Jean Chevalier, Alain Gheerbrant – �Dictionar de simboluri: mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, culori, numere�, Editura �Artemis�, Bucuresti, 1995;
� Simion FIorea Marian – �S�rb�torile la rom�ni�, Editura �Grai si Suflet – Cultur� National�, Bucuresti, 2001.