Andrea Ecaterina are doi ani si nou luni, e blond, cu prul crlontat, si zmbeste aproape tot timpul, chiar dac fata trist a mamei poate fi doar creionat de minile care i pipie fata iar razele soarelui sunt adulmecate de nsucul ridicat n vnt. Ecaterina s-a nscut oarb, dar si cu probleme de sntate care i-au fcut pe medici s nu-i ofere nicio sans la viat. A nvins dragostea si dorinta disperat a mamei de a-si vedea copila crescnd. Doar c, acum, aceasta se afl n impas: ncptnarea de a nu-si prsi copilul bolnav i-a destrmat familia. Singur, fr niciun venit, are nevoie de ajutor pentru a merge mai departe.
Venirea pe lume a unui copil ti schimb radical viata. n mod normal, ti aduce mplinire, responsabilitate, dragoste. Andrea Ecaterina a fost pentru printii ei un copil pe care si lau dorit. „Eram o familie absolut normal: stteam n Resita, eu lucram n comert, sotul meu, n constructii… aveam o fetit de zece ani… Cnd am rmas nsrcinat, ne-am bucurat din tot sufletul. Doar c, la nastere, mi sa spus c fetita mea nu vedere, c s-a nscut cu o parez si c nu va tri”, spune Diana Uries, mama fetitei. Odat cu nasterea celei de-a doua fete, Diana a nceput un rzboi cu ceea ce doctorii i spuseser „destin”. „N-am putut s accept ideea c mi voi pierde copilul. Am nceput s m interesez de cei mai buni doctori din tar si am mers de la un spital la altul”, mai spune femeia. Si nu a luptat degeaba: Ecaterina a trit si, ncet, ncet, a nceput s-si miste minile si picioarele. Acum, e mult prea mic pentru vrsta ei, dar lucrurile evolueaz bine si mama se arat convins, c ntr-un viitor nu prea ndeprtat, va merge n picioare si va vorbi. Doar c toat aceast lupt a femeii a dus la destrmarea familiei pe care o avea. „Am stat mai mult prin spitale, am cheltuit foarte mult, iar sprijin mi-a fost ntodeauna mtusa mea. Doar c mtusa a iesit la pense si s-a retras la Munteni, n Vaslui, iar fetita cea mare s-a ndeprtat de mine, atasndu-se mai mult de socrii mei, care au avut grij de ea. Am ncercat s-i explic c nu o neglijez, c nu exist diferente ntre ea si cea mic, c tot ce fac pentru Ecaterina as fi fcut si pentru ea, n situatia asta. Mai mult, sotul meu, nu a nteles de ce nu m resemnez, de ce nu renut. A nceput s bea, si-a pierdut serviciul, a nceput s fac datorii si, n ultimul timp, a devenit agresiv”, povesteste Diana. Nscut pe meleaguri vasluiene, departe de cei dragi, fr nimeni care s o nteleag si s o ajute, stul de nentelegerile cu sotul, ntr-o zi, Diana si-a luat fetita cea mic n brate, s-a urcat n primul tren si a venit la Muntenii de Jos, la singurul om care i ntelesese dragostea si durerea: mtusa ei. „Si eu si sotul meu am ajutat-o mereu. Cnd ne-am trezit cu ea la poart, am nteles ct de disperat era. O ajutm ct putem, dar prea multe nu putem face nici noi. Trim din dou pensii, destul de mici, nepoata mea a venit doar cu o boccelut cu haine, iar copilul are nevoi speciale: hinute, hran, medicamente, pampers, asistent medical. Orice ajutor oferit Dianei si micutei Ecaterina n aceste momente grele, de cumpn, sunt binevenite. Dumnezeu a vrut ca ea s triasc si chiar faptul c astzi zmbeste, e o adevrat minune”, ne mrturiseste mtusa fetei.