Actualitatea lui Eminescu

n a sa Istorie critic a literaturii romne, reputatul critic si istoric literar Nicolae Manolescu si manifest din nou adevrata sa eminesco-fobie. Una dintre afirmatiile sale ne-a strnit uimire si nedumerire, totodat. Manolescu sustine c Eminescu nu este, sub nicio form, actual, si i combate cu drzenie pe cei care ar fi de aceast prere. Este uimitor ntru totul, deoarece este un adevr de necontestat, o adevarat axiom, c orice autentic oper valoroas din domeniul culturii nu are vrst. Trim cu aceleasi emotii de acum trei sau patru mii de ani imnurile zeilor concepute de egipteni, tulburtoarele cugetri despre viat si suflet ale asirobabilonienilor, la fel operele literare din Grecia antic etc.. Si atunci, cum s nu fie actual Eminescu, prin opera sa, considerat o culme neatins a geniului romnesc?

Un „strlucit” precursor, n acest sens deplorabil, al lui Nicolae Manolescu, printele Grama, l considera pe Eminescu „tmpit” pentru societate, prin tendintele si lucrrile sale. Dac nlocuim „tmpit” prin „inadaptabil”, printele Grama avea dreptate. Eminescu nu putea apartine unei anumite societti, unui anumit timp sau unor anumite tendinte. Prin geniul su si prin moralitatea sa exemplare, Eminescu este national si universal si apartine, n primul rnd, tuturor generatiilor romnesti, referindu-ne la cele mai importante segmente ale acestora. Opera sa nu poate fi desprtit de omul Eminescu si, asa cum ea se afl la mare nltime valoric, la fel se prezint si omul. De obicei, si m refer n principal la nvtmnt, cnd biografia unui scriitor de valoare prezint pete negre, si avem o multime de situatii de acestea, se recurge la sintagma „conteaz opera, nu viata autorului”. Desigur, este necesar (pedagogic, cel putin) s recurgem la aceast portit de salvare n cazul unor Arghezi sau Sadoveanu, cu opere de exceptie, dar biografii ncrcate cu trdri si lasitti. Iar dup 1989, am asistat la cel mai penibil cortegiu al „schimb rilor la fat”. Nimic din toate acestea nu vom regsi contemplnd strlucitoarea personalitate a lui Eminescu, un adevrat model moral pentru poporul romn, model de care avem atta nevoie acum, n ncrncenatele si haoticele timpuri pe care le trim. ntotdeauna cnd n Romnia s-a petrecut o mutatie social-politic de prim important si care privea destinul national n totalitatea sa, prima grij a adversarilor romnismului a fost atacul la Eminescu. n perioada dintre anii 1948-1964, perioada terorii absolute pe care unii caut s o nfrumuseteze astzi, mutndu-i pcatele pe alt etap istoric, Eminescu a fost prima victim, declarat nationalist feroce si proto-legionar, a fost scos, practic, din manuale, rmnnd doar cu „La mijloc de codru des” si „Ce te legeni, codrule”. Printr-o abil interpretare a poemului „mprat si proletar”, prin citarea numai a opt strofe si ignorarea concluziei finale budiste „Cci vis al mortii eterne e viata lumii ntregi”, unii critici literari au reusit s-l readuc n literatur pe usa din dos. A urmat, fireste, recunoasterea sa plenar. Alt moment crucial, imediat dup 1989: un grup oplosit n jurul revistei „Dilema”, cu finantare strin, adevrati „dilimatici”, l-au atacat brutal pe Eminescu, dorind, iarsi, s-l scoat din cultura romneasc. Reactia celor care-l pretuiesc pe poet a fost de mare anvergur si intensitate, asa nct corbii croncnitori au tcut imediat, iar seful publicatiei, Andrei Plesu, a pretins c nu a stiut nimic despre pregtirea odiosului numr al revistei, ceea ce, binen- teles, nu e absolut deloc credibil. Si, un alt paradox, noi, romnii, fiind obisnuiti cu paradoxurile, ni-l ofer Nicolae Manolescu. nainte de 1989, nfruntnd cenzura, declarat sau nedeclarat, din acele vremuri, a avut curajul s-I publice pe Radu Gyr, Aron Cotrusi, Nechifor Crainic si altii asemenea lor, iar acum face spume la gur combtnd nationalismul lui Eminescu. Referintele sale sunt legate de monumentala oper publicistic a poetului, pe care o proclam, cu aplomb, inactual. S aruncm o scurt privire asupra paginilor eminesciene. Iat ce spunea Eminescu n 1879 despre programa de nvtmnt: „Este supra ncrcat, iar elevilor li se cer cunostinte care nu au nicio legtur cu viata de toate zilele, nu sunt deloc pregtiti pentru societate”. Citatul se potriveste perfect discursurilor ministrilor nvtmntului de dup 1989, care, binenteles, nu au fcut nimic pentru ndreptarea acestui neajuns, fiind, de altfel, alturi de cei de la Cultur, cei mai incapabili membri ai guvernelor post-decembriste. Eminescu se dovedes te superior tuturor acestor declarative prin faptul c adaug necesitatea pregtirii elevilor nu numai pentru nevoile materiale ale societtii, ct mai ales pentru cele spirituale si morale. n cadrul conceptului su de combatere a formelor fr fond, promovat alturi de Titu Maiorescu, Eminescu se va opri, pe lng atacarea aspectelor social-politice, si la imitarea obiceiurilor strine. El subliniaz faptul c, alturi de legi si organizri administrative, adoptate far nicio legtur cu traditiile noastre, ne grbim s adoptm si obiceiuri total strine nou. Dac n timpul poetului si, n bun parte, datorit militantismului su, aceast tendint nociv a putut fi frnat, astzi, ea a cptat proportii mai mult dect ngrijortoare. Astfel, am nlocuit Dragobetele cu Sfntul Valentin, jocurile de msti cu Halloween-ul, pe Leru-i Ler cu Jingle Bells. Unele imitatii ating ridicolul absolut. La indieni exista un rit de fertilitate care consta n stropirea cu fin, asa cum aruncm noi grunte asupra mirilor. Studentii din Timisoara, deci tinerii studiosi din orasul considerat cel mai european din Romnia, au imitat prosteste obiceiul, mnjinduse prin aruncarea (de unii asupra altora) cu fin colorat. Ne-am oprit numai asupra a dou aspecte din zecile si zecile prin care Eminescu preconizeaz tarele societtii romnesti si ia cea mai potrivit atitudine, dovedind, prin aceasta, cea mai mare nevoie de el n actualitatea romneasc. Dar Eminescu, departe de a fi un teoretician al valorilor, a demonstrat eficienta lor si atasamentul de sine la acestea, mai ales prin propriul su exemplu. Ne oprim, iarsi, asupra unui simplu exemplu. n 1875, este numit revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui. De fapt, Maiorescu a vrut s-l ajute financiar, deoarece postul era foarte bine pltit si puteai s te antrenezi mai mult sau mai putin n munc, n functie de nclinatiile personale. De exemplu, Caragiale, de dou ori revizor scolar, se ducea o dat pe lun n judetele respective, si ncasa leafa si rmnea cte trei zile, mai mult pentru chefuri cu prietenii. Eminescu ns, stpnit si de cultul german al lucrului bine fcut, stiind c el s-a format n spiritul acestei culturi, a muncit enorm n cele 11 luni n care a stat pe acest post. A reusit s inspecteze, n conditiile de transport de atunci, peste 150 de scoli si de fiecare dat s ntocmeasc rapoarte model si s ia msurile cele mai potrivite. Este impresionant c el, care nu a stiut niciodat s-si rezolve problemele de ordin material, reusea s repare localurile de scoli, s obtin materiale pentru aceste lucrri etc.. Vorbind despre crestinism, Eminescu si exprima convingerea c el exist cu adevrat doar prin exemplul coplesitor al lui Iisus Hristos. La fel, cultura romneasc, n msura n care se mai zbate s respire astzi sub strivirea masinismului si globalizrii, poate s- si pstreze fiinta doar prin exemplul lui Mihai Eminescu.

Dan Ravaru

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.