Henri Mathias Berthelot (7 decembrie 1861 – d. 28 ianuarie 1931), seful de Stat Major al generalului Joffre, cu care a colaborat n cadrul btliei de la Marna (septembrie 1914), soseste n Romnia n fruntea Misiunii militare franceze la 3/16 octombrie 1916. Sprijin pe generalul Constantin Prezan, cruia ia fost ncredintat comanda trupelor romne n cadrul operatiilor militare de pe Arges si Neajlov („Btlia pentru Bucuresti”). Coplesitoarea superioritate militar a inamicului provoac nfrngerea armatei romne la 20 noiembrie / 3 decembrie 1916 si retragerea n Moldova, devenit centru al rezistentei romnesti. Misiunea militar francez condus de generalul Berthelot contribuie n cea mai mare msur la refacerea armatei romne n Moldova. Misiunea era alctuit din 277 ofiteri, 37 piloti si observatori, 88 medici, farmacisti si veterinari, patru ofiteri de marin, opt ofiteri de intendent si 1.150 grade inferioare. Ofiterii francezi erau „creierul si inima tuturor scoalelor pentru toate specialittile, din toate centrele de instructie, cei mai pretiosi si devotati consilieri”. Potrivit istoricului Constantin Kiritescu, generalul Berthelot „ntrunea n persoana sa toate calittile spiritului francez. nflcrat n sentimente, metodic n actiune, a fost nepretuitul prieten de zile rele, ca si de zile bune. Participarea lui n refacerea armatei romne, sfatul lui ntelept, competent si dezinteresat, marea iubire ce ne-a artat n toate mprejurrile l-au asezat n galeria ilustrilor binefctori ai neamului. Armata si natiunea l-au rspltit printr-o popularitate dintre cele mai duioase. n cele mai deprtate colturi ale Moldovei refacerii, n cele mai ascunse cute ale frontului, era un freamt de bucurie, cnd, pe drumul desfundat, se oprea automobilul din care cobora bunul general, cu nftisarea de urias, cu privirea prietenoas si cu vorba nteleapt si blnd. „Taica Bertlu” era personajul legendar al renvierii armatei. Tara l-a proclamat cettean de onoare al ei, armata i-a druit o sabie de onoare. Camerele i-au votat un lot de mpmntenire si o cas pe teritoriul romn desrobit”. Misiunea militar francez a colaborat la reorganizarea serviciului sanitar romn si a luptat mpotriva epidemiei de tifos exantematic, febr recurent si febr tifoid. Redm, dintro list publicat a corpului medical din cadrul misiunii franceze, medici care au activat n Husi, Brlad, Vaslui, sau judetele Flciu si Tutova: dr. Noel (grupul Cantemir Brlad, plecat la 20 octombrie 1917), dr. Tartois (Vaslui, plecat la 20 februarie 1918), dr. Molina (Vaslui, plecat la 21 februarie 1918), dr. Maimot Ren (Vaslui, plecat la 21 februarie 1918), dr. Belgrand (Husi, Brlad, plecat la 21 februarie 1918), dr. Houdard (Vaslui, plecat la 25 octombrie), dr. R. Driot (Vaslui, plecat la 21 februarie 1918), dr. V. Fouque (Flciu, Tutova, plecat la 21 februarie 1918), dr. Fr. Bellec (Flciu, Tutova, plecat la 21 februarie 1918), dr. J. Dubas (Flciu, Tutova, plecat la 21 februarie 1918), dr. G. Jean (Husi, Sectia Contagioase, plecat la 21 februarie 1918), dr. L. Thieux (Brlad). n Husi functiona n 1917 Spitalul militar „pus sub conducerea doctorului Ion Blteanu, bacteriolog de la Facultatea de medicin din Iasi, devenit mai trziu profesor universitar”, unde erau trimisi militarii bolnavi de tifos exantematic. n orasul Husi a fost organizat centrul pentru scoala de fortificatii, frecventat de comandantii de brigzi, regimente si ofiterii de stat major. Erau tinute conferinte cu comandantii pentru conducerea diviziilor. n Husi a avut o ntlnire de exceptie a generalului Henri Berthelot si colonelul Gheorghe Cantacuzino Grnicerul (decedat n octombrie 1937), reflectat de cele dou fotografii publicate n ziarul „Buna Vestire” din 14 octombrie 1937. Alturi de fotografii sunt publicate amintiri, articole si necrologuri, semnate de Mircea Eliade, Nae Ionescu, Traian Brileanu, Sextil Puscariu, Mihail Manoilescu, Radu Gyr (Balada Grnicerului cu fulgere pe umeri), Mihail Polihroniade, Ion Zelea Codreanu si altii. Gheorghe Zizi Cantacuzino Grnicerul (26 decembrie 1869 – d. 9 octombrie 1937), iubitor al duelului, era un „soldat al datoriei si onoarei”. n noaptea de 14/15 august 1916, data intrrii Romniei n rzboi, regimentul su se afla la Cinenii de Arges. n fruntea Batalionului II Grniceri ptrunde pe 15 august 1916 n Ardealul „ndejdilor romnesti” si ocup localitatea Sebesul Mare. Grnicerii si sunt porecliti de unguri „Cinii verzi”. La 28 septembrie 1916, un obuz explodeaz lng colonelul Cantacuzino (rnit la fat) si generalul David Praporgescu, care si gseste sfrsitul. n 1937 generalul Gr. Costandache se gndea la „privelistea unor altor vremuri, trecute, parc au fost ieri, vremuri nsngerate, de bjenie, de aprige lupte, fie prin prtile Olteniei, la Jiu, la Olt, la Coti, sau mai trziu, n prtile Moldovei, spre Putna, spre Neamt, la Sticlria”. A luptat si la Oituz, unde a avut pierderi mari (2.000 de oameni). Gheorghe Cantacuzino Grnicerul „stpnea asa de drz cmpul de lupt si nfrunta nvala gloantelor, fr clipire de fric, parc ar fi voit s arate tot mai puternic”. n timpul Marelui Rzboi de Rentregire era „iubit pn la idolatrie de soldatii si si temut de dusmani ca nimeni altul – ntro vreme cnd, vai, attia comandanti erau temuti de ai lor si iubiti de dusman. Trecea prin prpdul luptelor, prin calvarul retragerii grozave, prin nclestrile de moarte ale btliilor din urm, trecea ca o legend vie, ca un viteaz de o potriv fr team, ncruntare si prihan”. Dup revolutia din februarie 1917, de la Petrograd, si abdicarea tarului Nicolae al II-lea la 2 martie 1917, armatele rusesti din Moldova se confrunt cu haosul provocat de bolsevici. Si n orasul Husi stationau trupe ruse, de care se plngeau reprezentantii Episcopiei, a crui gard era furat pentru pregtirea hranei necesare soldatilor rusi. „n tar si n Iasi se ntmplau lucruri grave. Toat lumea era ngrijorat. Armatele rusesti bolsevizate fugeau de pe front. Ofensiva romneasc, din aceast pricin, fusese nevoit s rmn pe loc.” Ofiterii rusi sau ascuns de frica asasinatelor. „Populatia era ngrozit de cele ce se petreceau. Prin mahalale soldatii – rusi – jefuiau si siluiau femei”. Rusii, adunati la Iasi, au pus „la cale bolsevizarea armatei noastre, detronarea marelui Rege Ferdinand si dominatia iudeocomunist”. n cadrul unei adunri s-a votat detronarea regelui Ferdinand I (1914-1927). „Deodat, ca o ndejde, se aude de numele colonelului Cantacuzino- Grnicerul, care a sosit la Iasi pentru mentinerea ordinei. n dou zile a curtit orasul de bolsevici. Viata a intrat n fgasul ei obisnuit”. Pentru faptele sale, este rspltit cu ordinul Mihai Viteazul, la 1 noiembrie 1916. Dup victoria de la Oituz, colonelul Gheorghe Cantacuzino Grnicerul primeste cea mai nalt distinctie francez, „Legiunea de Onoare”, din minile generalului Henri Berthelot, nmnat n Husi. Bibliografie selectiv: Constantin Kiritescu, „Istoria Rzboiului pentru ntregirea Romniei, 1916- 1919”, Editia a II-a, vol. II, Editura Casei Scoalelor, Bucuresti; „Buna Vestire”, Ziar liber de lupt si doctrin romneasc, Anul I, nr. 189, din 14 octombrie 1937.
Constantin Clit
