Autobuzul cu crti

Nu am crezut nicio clip c viata m va duce pe mine, Roxana Popa, brldeanc get beget, s locuiesc ntr-un orsel att de frumos si de cochet dintr-o alt tar. De prima dat de cnd l-am atins cu privirea, am simtit c l iubesc. Sentimentul a fost acela ca si cum mai trisem acolo ntro alt viat, Leuven. Este un oras universitar, de aproximativ 80.000 locuitori, n care am psit pentru prima dat cu ctiva ani n urm si de care m-am ndragostit la prima vedere. Aici este o buctic din mine. De cnd am plecat de acas, m-am obisnuit s mi pun gndurile pe hrtie, iar uneori s le transmit prin intermediul postei electronice tuturor celor de care mi este dor. Pentru c, orice as simti, dorul, cuvnd intraductibil n oricare alt limb, face parte din mine si cteodat m chinuie ngrozitor. Da! Asta simt. Triesc ntr-un oras minunat, lucrez ntr-un mediu excelent, duc o viat linistit si frumoas, cu foarte multe oportunitt i, ns nimic din toate acestea, totusi, nu se compar cu orasul n care m-am nscut, Brladul meu drag, de care sunt ndrgostit pe viat. Nu vreau s spun mai multe deoarece, deja, simt c am un nod n gt. n aceast clip, sunt n avion – duminic, 1 iulie 2012 -, m ntorc din Romnia n Belgia. Sunt mndr de orasul meu natal, pe care niciun alt loc din lumea asta nu l-ar putea nlocui n sufletul meu. n minte mi vin multi dintre oamenii minunati de acolo, pe care i cunosc si i ndrgesc, dar si o important institutie de cultur de care sunt mndr c exist, Centrul Eminescu, ce functioneaz n Casa Rosie. E o certitudine c Eminescu va dinui pentru totdeauna n Brlad. Si asta, datorita unui mare OM, cu un suflet de nvingtor, devotat din toate punctele de vedere culturii si Brladului, Dr. Constantin TEODORESCU, cruia i rmn pe veci recunosctoare. M uit la ces si constat c n 25 de minute voi ateriza la Bruxelles, de unde voi lua trenul spre Leuven. Mine, voi pleca cu masina spre Strasbourg, unde are loc ultima sesiune plenar a Parlamentului European nainte de vacanta de var. Cam asta este viata mea n acest moment, n spatiu si timp. Sunt ntr-o fug continua prin viat, printre bagaje, avioane, trenuri si masini, dar nu n ultimul rnd printre oameni. Si totusi n minte mi apare dintr-o dat o ntmplare cu totul special, care m-a marcat si pe care am consemnat-o cu ctiva ani n urm.
n Brabanthal Leuven

Nu stiu dac ati trit sau simtit vreodat acest sentiment, dar este fantastic s vezi n fiecare an atta lume, attea crti si atta civilizatie si att de mult bun simt! Unde? Brabanthal, o suburbie a Leuven-ului. Perioada? Ultima sptmn a lui februarie. Anul acesta, am fost de doua ori. O dat ntr-o zi de vineri, cu colega mea de birou, cu masina, si a doua oar, nsotit de o alt foarte bun prieten. Dar… stiti ce m-a impresionat mai mult si mai muuult, n toat acest poveste cu crti, crti, crti si iarsi crti? Crti pentru oameni mici si mari, crti din toate domeniile si n limbile francez, englez, german si flamand? AUTOBUZUL CU CRTI!!! A doua oar, am fost cu autobuzul special pentru aceast perioad – capete de linie: centrul Leuvenului – Brabanthal. Este nemaipoment s vezi un autobuz mare, plin cu crti!!! Si cu oameni… binenteles, care se duc la trg si care… se ntorc de la trg, dar, repet, plin cu crti muuulte, foarte multe. Deoarece, fiecare individ din autobuz car pungi galbene cu crti si fiecare are pe putin dou pungi mari, pline. Doamne, mi-a fost dat s vd si asta! Un autobuz crnd crti care abia asteapt s le fie mngiate paginile de ochii curiosi, iscoditori si nerbdtori ai oamenilor dornici s le afle misterele!!! Incredibil!, mi-am zis si, imediat, mi s-au cuplat doi neuroni si s-a nscut ntrebarea: Oare asta s nsemne civilizatie, cultur si respect fat de tine nsuti? Ce preocupri mai au si oamenii stia de prin Europa! Hmmm… Ce lucru incredibil de minunat, un AUTOBUZ PLIN CU CRTI!?! Si totusi este adevrat, pentru c se ntmpl undeva n lume aceast minune, n care cartea si cultura este o prioritate n existenta oamenilor. Din nou gndul mi revine acas, la Brlad, si din nou la Centrul Eminescu. nteleg de ce Dr. Constantin Teodorescu a iubit att de mult crtile. Fcea parte din aceast lume a oamenilor care iubesc si triesc prin cultur ntr-o neobosit cutare n a-i descoperi si ntelege pe oameni ca fpturi creative. Dar, totusi, rspunsul la ntrebare nu l stiu… pentru c neuronii mei sunt lenesi si obositi, si sunt doar ei doi conectati la aceast or trzie din noapte, asa c… mai am nevoie de ei ca s mnnc, s dorm, s m mbrac, si pentru multe alte lucruri. Retin doar att: UN AUTOBUZ MARE CE CAR CRTI!!! Cred c este totusi de datoria mea s sugerez fiecrui om care vrea s se respecte pe sine s caute singur rspunsul la ntrebarea ce nc m frmnt, s descopere n fiecare zi acest lume minunat a crtilor ce ne poate ntrepta pasii n mod sigur ctre cultur si civilizatie. O voce m trezeste la realitate c n cteva minute vom ateriza la destinatie. nchei cltoria mea cu un citat al marelui poet Mihai Eminescu care mi vine acum n minte: Un om poate avea nimic avnd totul si totul avnd nimic.

Roxana Popa,
consilier europarlamentar
(1 iulie 2012, n avion Bucuresti – Bruxelles)

8 COMENTARII

  1. Din pacate sunt oameni care nu se gandesc decat la materie, la obiecte si nu evolueaza pentru ca nu pot sau nu au curajul sa o faca. Din pacate unii sunt in gradul sa recunoasca ce pot si ce nu pot face iar altii sunt prea orgoliosi sau prea batuti de soarta ca sa se mai gandeasca si la asta. E dificil sa traiesti la 32 de ani cu doar 500 de lei pe luna si eu stiu foarte bine asta pentru ca din pacate am avut o astfel de experienta. Dar am avut curajul sa spun nu si sa „apuc taurul de coarne ” fara sa ezit. Te imbratisez cu mult drag Roxana Popa ( oricine ai fi tu) pentru ca nu ai uitat cine esti si care iti sunt radacinile.

  2. Specific: cand vorbesc de perceptia oamenilor de-acasa, vorbesc de cei ce sunt grabiti sa emita opinii pe subiecte /persoane sau conjuncturi mai mult sau mai putin cunoscute lor.Cred ca cel mai indicat e sa ne limitam la a citi articolul extrem de bine scris si sa apreciem frumosul sub toate formele lui….O zi cat mai placuta tuturor!

  3. ””vreau o punga”., daca nu te deranjeaza, incearca macar prin mimetism sa evoluezi. Ce stii tu de plecat? De ce nu ai curajul sa pleci, sa te dai cu capul de sus incat sa vezi pragul de jos?Sa poti invata de la straini ce e bine si ce e rau ,experimentand pur si simplu…De ce crezi ca e mai bine sa stai in nemiscare totala si sa te vaiti? Incearca macar un an -doi viata in afara tarii si dupa aia mai vorbim.De ce nu muncim in Barlad ptr 5 milioane? Pentru ca deja am facut-o pentru si mai putin de-atat si pentru ca am avut curajul sa ne luam viata in maini fara a improsca cu noroi si fara a trage in jos pe cei ce-au evoluat mai repede ca noi.Iar faptul ca in Barlad sunt multe mamici cu burtici, asta e super…. !Inteleg frustrarea ta, am trait-o ptr o luna in fiecare din ultimii doi ani dar asta nu ne impiedica sa revenim -ACASA, acolo unde ne sunt radacinile.Trebuie sa fim deschisi ca si minte caci altlel nu facem dacat sa regresam.

    Felicitari Roxana ptr tot ceea ce faci ptr oraselul nostru mic , orasel care a dat atatea minti luminate si sper ca oamenii de-acasa sa te perceapa asa cum esti tu-UN OM MUNUNAT!

  4. inca ceva: eu imi doresc ENORM carti. DaR nu am BANI ca sa mi le cumpar. STITI asta? O fi fost Dr Teodorescu pasionat, dar el avea cu ce… AS vrea sa am si eu bani sa imi cumpar macar o biblioteca si apoi sa mai am si bani de carti de pus in ea. … Vorbim ca sa dam cu destu in taste…

  5. va propun sa facem schimb de vieti… de ce nu munciti in Barlad, pe 5 milioane, de ce nu mergeti cu autobuzele jegoase, pline cu taranoi ce-si sufla mucii pe unde apuca, de ce… nu ? Daca tot iubiti atat Barladul, veniti si traiti aici. Orasul acesta este pe duca, e plin de pensionari si mamici cu burtici. VIitorii copii vor pleca din tara, din oras, daca nu crapam cu totii din cauza gazelor de sist. Eu visez de o viata sa fiu in Franta, nu pot. Am marele ghinion sa traiesc in Barlad… UN oras al ratatilor. Un oras al pieirii. Fara locuri de munca, fara distractie, fara aer curat, fara cetateni europeni cu bun simt, fara mijloace civilizare de transport, fara BANI, fara VIITOR… MAi zic? traiesc aici de 32 de ani. Si zilnic imi doresc ba sa mor, ba sa castig la loto si sa plec la papuasi, sa ma hranesc cu nuci de cocos si crocodili prajiti. MA intristeaza oamenii care urla de dor dupa Barlad si Vaslui, dar fug de mananca pamantul dupa o viata buna in alta parte….

  6. Felicitari Roxana, frumoase randuri pentru a acompania cana de cafea intr-o dimineata de toamna.
    Si eu sunt mandra, ca sunt din… Birlad (cu i ,cum gresit/simpatic, pronunta un prieten).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.