Dup culturile arheologice semnalate pn acum si care se raporteaz la populatiile dacice si la primii migratori veniti n zon, ne apropiem de secolele IV-V. La Vaslui s-au gsit astfel de vestigii, ntre care un pieptene de os, dou fibule de bronz cu piciorul ntors si mrgele de chihlimbar, atribuite secolelor IV-V. n zon predominau n aceast epoc dacii liberi din neamul carpilor. Cultura material dominant este numit de regul „Santana de Mures”, iar dup unii cercettori si „Cerneahov”, dup o localitate din Transilvania si una din Ucraina. Descoperirile arheologice care atest existenta acestei culturi sunt relativ numeroase, Vasluiul si judetul cu acelasi nume nu fac exceptie. „Cultura Santana de Mures – Cerneacul” se caracterizeaz prin asezri ntrite, situate pe coastele nsorite ale apelor, n form de salb, cu bordeie si locuinte de suprafat. Studierea inventarului descoperit n asezri si necropole a dus la concluzia c purttorii culturii respective se ocupau cu agricultura si cresterea vitelor, practicnd, de asemenea, si mestesuguri, olritul ocupnd un loc de frunte” (Dictionar…, p. 543). n centrul Vasluiului, tot din orizontul culturii Santana de Mures, s-au descoperit mai multe morminte alctuind o necropol biritual. Continuitatea existentei umane pe teritoriul nostru este demonstrat prin succesiuni de locuiri la marginea de Vest a orasului, unde vom ntlni etajate straturi de locuire din secolele VIII-IX, X-XI si XIII. n spatele Spitalului Vechi (Drghici) s-au descoperit resturi de locuire apartinnd secolelor IV, V, VI si VII. La fel, lng localitatea Brodoc unde, dup culturile Precucuteni si Hallstatt, vom ntlni resturi ceramice din secolele IV, V, VI, IX-X. Tot n aceeasi zon, dup o asezare hallstatt-ian, urmeaz locuiri din secolele IV, VIII-IX, X-XI. n perioada de nceput a acestei succesiuni de descoperiri arheologice, carpii continu s constituie populatia de baz, reprezentnd ceea ce numim dacii liberi. Dezvoltarea lor are loc n contextul unor influente romane si sarmatice, lsnd nenumarate urme n Moldova, dar mai ales n partea central, n primul rnd n judetul Vaslui. Desi rzboinici redutabili, poate tocmai din aceast cauz, carpii nu si fortificau asezrile, dar alegeau pentru ele locuri accidentate, elemente naturale de protectie, n primul rnd promontoriile, asemenea celui pe care se vor construi, mai trziu, Curtile Domnesti. Locuiau n bordeie sau n case modeste fcute din lemn si chirpici, si tineau proviziile n gropi special amenajate, n functie de natura solului. Pentru nmormntri, practicau n general incinerarea, inhumarea fiind foarte rar si numai pentru copii. Resturile de la incinerare erau depuse n vase de lut sau direct n groap. „Mormintele de incineratie, n special cele cu urne si capac (prezente si la Vaslui), au adesea un inventar bogat constnd n obiecte de podoab, mrgele de sticl, inele de argint si bronz, fibule, catarame, copci de bronz si fier, ustensile casnice, pahare” (Dictionar…, p.134). Spre sfrsitul perioadei desemnate prin descoperirile arheologice semnalate mai sus, o alt cultur foarte important pentru etnogeneza romneasc este prezent pe teritoriul Vasluiului. Mai nti, o perioad tulbure, caracterizat prin plecarea gotilor sub presiunea hunilor si nceputul infiltrrii slavilor n teritoriile noastre. Strile de violent si incertitudine au dus la un regres cultural, ceramica vasluian din secolele VI-VII se ncadreaz n culturile Ipotesti- Cndesti. Ea pstreaz forme de traditie dacic (urne, burdufuri, strechini) dar, totodat, sunt urme de vase primitive, lucrate cu mna si de o factur rudimentar, atribuite, de obicei, slavilor. Dup secolul al VIII-lea, asistm la un progres n acest domeniu, vestigiile ceramicii fiind lucrate mai ngrijit, la roat, pasta fiind de calitate superioar, vasele fiind ornate cu incizii dispuse n form variat. Toate mentiunile de mai sus se raporteaz la una din cele mai importante culturi din domeniul arheologic, cultura „Dridu”, bogat reprezentat n arealul istoric al municipiului Vaslui. Denumirea „Dridu” s-a generalizat pentru comunittile rurale organizate n obsti teritoriale de tip bizantin, locuind n regiunile de deal si cmpie. Ea se dezvolt n aria romanittii rsritene, constituindu-se ncepnd din secolul al VIII-lea pe baza componentei daco-romane a culturilor anterioare, de tip Ipotesti-Cndesti. Perioada pe care o acoper face legtura cu timpurile moderne, consemneaz nceputurile vietii urbane si a statalittii incipiente, devine un aspect general al istoriei poporului romn si al prestigiului pe care i-l ofer originea sa. Spturile desfsurate la Vaslui n 1980 si care au vizat, n primul rnd, zona strzii Clugreni, au adus noi descoperiri, care confirm consideratiile privind dezvoltarea general nceput prin generalizarea culturii Dridu. Astfel, predomin o ceramic de factur urban, cei care o confectionau posednd tehnici avansate n prepararea pastei si arderea reductoare. Era folosit roata rapid, peretii vaselor fiind egali si relativ subtiri. Pe strada Clugreni, cu ocazia constructiei noilor blocuri, sau descoperit dou cuptoare cu structuri avansate pentru epoca respectiv. Ceramica rosie si cenusie produs aici era bogat reprezentat tipologic si artistic pentru Sudul Moldovei, avnd, ns, si corespondente europene pn n Cehia, acestea constnd n varietatea benzilor si a liniilor incizate. S-au descoperit, de asemenea, pe lng cele dou cuptoare conservate integral, mai multe altele, distruse n mare msur, dar mrturisind pentru amploarea confectionarii ceramicii la Vaslui, n perioada respectiv. Pentru secolele amintite lipsesc mrturiile scrise, pentru ntreaga zon a Moldovei s-a pstrat numai scrisoarea Papei Grigorie al IX-lea, din anul 1234, referitoare la prezenta humanilor n Sudul Moldovei si a elementelor de ortodoxie. n zona Vasluiului au existat, pe lng populatia de origine geto-dacic romanizat, numeroase elemente slave, dar si pecenegu-cumane. Victor Spinei, referindu-se la grupurile etnice alogene, adaug la cumani si slavi prezenta ttarilor. Nu excludem, ns, ca nainte de prezenta acestora s fi existat n zona Vaslui-Brlad o formatiune statal, romano-cumano-slav, n care, pe parcurs, elementul romnesc s devin predominant. Aceasta ar explica de ce, mai trziu, aici a fost nucleul viitoarei Tri de Jos a Moldovei, si aici au fost ca resedinte Vasluiul sau Brladul. Au existat si exist, nc, dispute asupra acestei probleme, discutia cantonndu-se, din pcate, prioritar asupra falsului patriotic elaborat de Hasdeu, dup care Brladul ar fi fost un principat la 1135, sub conducerea lui Ivan Rostislavici. Astfel, nu au mai fost luate n consideratie alte izvoare toponimice si arheologice care ar atesta prezenta n zon a amintitei mai sus comunitti romanocumano- slave, posibil organizat ntr-o form politico-statal. De la aceste consideratii pornim n ncercarea de a stabili originea denumirii Vaslui, normal cea a orasului, plecnd de la denumirea apei. S-au emis, si aici, mai multe ipoteze, cel dinti care le trece n revist fiind Gheorghe Ghibnescu, afirmnd n lucrarea sa despre Vaslui c „filologii se ceart, dar istoricul nu poate scoate nici o concluzie”, si analiznd o multime de etimologii n mare msur fanteziste, care ar duce la origini dintre cele mai diverse: greac – Bazileos, latin – Vasus, slav, armean, maghiar, cuman etc. Totusi, desi manifest mare interes pentru etimologie, ceea ce nu excude si interpretari naive de genul „Trgul lui Vasile – Vasilica”, istoricul pierde din vedere ceea ce este mai important, adic etimologiile care duc spre o origine germanic si, mai special, cuman. Mai nti s lum n discutie ipoteza german. Istoricul C. Diculescu, n lucrarea sa despre influenta gepid asupra limbii romne, gseste si la Vaslui o influent germanic. Ar fi vorba de „Vesal” – ploaie, cu tulpina „vasl”, de unde „wesl” – pmnt umed, de unde, prin metatez, Vaslui. n sprijinul acestei ipoteze, contrazicnd-o pe cea cuman, Constantin Giurescu aduce ca argument, nedemonstrat, ns, existenta a dou toponimice „Vaslui” n Bucovina, acolo unde nu au ajuns cumanii. S-a mai adus ca argument existenta n zon a bastarnilor, prima populatie germanic ptruns n spatiul nostru, un fel de avangard a marilor migratii care vor urma. De altfel, cea mai important asezare a lor n Moldova a fost la Poienesti, n imediata apropiere a Vasluiului, de unde si numele unei culturi arheologice cunoscut pe plan european, cultura „Poienesti-Lukasevka”. Personal nclin, ns, spre etimologia cuman, care a fost demonstrat de Alexandru Philippide n „Originea Romnilor”, volumul II. Pe un spatiu larg, de la valea Oltului pn n rsritul Siberiei, cursurile de ap care si reduc debitul pe timpul verii pn la secare au denumiri terminate n ui. n spatiul romnesc amintim, pe lng Vaslui, Covurlui, Clmtui, Bahlui, Desntui, Teslui, Derehlui, Geamartalui, Barlui etc. Pentru Vaslui, Philippide propune tulpina de origine persan, prin intermediul cuman „Vala Su” – regiune nalt. Prin metatez, Valsui devine Vaslui. Am putea aduga, ns, si alte elemente toponimice care vin s ntreasc valabilitatea ipotezei de mai sus. Astfel, pentru Brlad, alturi de ipoteza slav (Berlo – bt, nuia, creang, la modul colectiv „Berlad”) s-a propus etimologia cuman „Bilad”, adic trg, oras, tar. Pentru Tecuci, la fel, alturi de ipoteza slav (testi, tecom – a curge), Philippide propune „Tehek-Uciu”, respectiv captul sau marginea trii. Undeva ar fi logic s presupunem c, ntr-un ipotetic stat organizat de cumani, „Bilad” (Brlad) ar fi capitala statului, „Vala Su” (Vaslui) – Teritoriul mai nalt, nordic al statului, „Tehek-Uciu” (Tecuci) – granita statului respectiv. Constantin Cihodaru accept, si el, origina cuman sau peceneg, dar propune o alt variant, dup un cuvnt gsit n dictionarul lui I. Th. Zenker, adic „Vas”, care ar nsemna larg, si un formativ lung, adic vas lung, pmnt larg, n care G ar deveni I. Considerm, ns, c din toate punctele de vedere, lingvistic, logic si de motivatie istoric, ipoteza lui Philippide este cea mai credibil.
Bibliografie:
Ghenut Coman – „Statornicie, continuitate. Repertoriul arheologic al judetului Vaslui” Bucuresti, 1980
Alexandru Andronic, Mihai Ciobanu, Petru Necula – „Cronica Vasluiului”, Publirom, 1999
Alexandru Andronic, Ionel Bauman, Magda Istrate, Ruxandra Maxim, Rica Popescu – „Santierul arheologic Vaslui. Principalele rezultate ale spturilor din anii 1976-1977”
„Acta Moldaviae Meridionalis, I”, 1979
Rica Popescu – „Ceramica de uz comun din secolul al XV-lea, descoperit pe teritorul orasului Vaslui.”
„Acta Moldaviae Meridionalis, II”, 1980
„Dictionar enciclopedic de art veche a Romniei”, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1980.
„Dictionar de istorie veche a Romniei”, Bucuresti, 1976
Victor Spinei – „Co-existenta populatiei locale din Moldova cu grupurile etnice alogene n secolele XII-XIV”
Alexandru Philippide – „Originea romnilor, volumul I”, Iasi, 1927
Gustav Weigad, apud C.C.Giurescu – „Istoria Romnilor”, p.317
C.Diculescu – „Die Gepiden”, ibidem
C.Cihodaru – „nceputurile vietii orsenesti la Iasi”, 1971
G.Ghibnescu – „Surete si Izvoade. Vasluiul”
Dan RAVARU
