Ziua de 6 august se ncarc mereu de multiple semnificatii. Are, n primul rnd, acea aur biblic legat de Iisus Hristos n fata apostolilor, cnd transformarea sa precede viitoarea transformare a omenirii. Din nefericire, tot 6 august a fost ziua n care s-a comis o crim inimaginabil pn atunci, n acel 6 august 1945, cnd s-a schimbat la fat orice urm de cavalerism a rzboiului, cnd cumplita arm atomic a nimicit zeci si zeci de mii de vieti. Dar tot aceast zi a fost cea n care, n 1937 si n 1941, s-au nscut doi prieteni ai mei, pe care iam cunoscut la mari intervale de timp, prieteni care nu stiu dac s-au vzut vreodat direct, dar ntre a ei a existat o punte sufleteasc mai important dect orice vizionare fizic. Ziua n sine l-a impresionat poetic pe Cezar Ivnescu. Cnd aveam amndoi 18 ani, si cu mare ntrziere fat de cei de vrsta noastr, ne-am nscris n UTM la presiunea printilor, care credeau c altfel nu vom putea intra la facultate, Cezar a scos din buzunar un caiet prpdit, care adpostea, ns, niste versuri exceptionale. ntre ele, un prim reflex al tristetii existentiale de mai tarziu: „De ziua mea, e post n calendar”. ntr-adevr, conform canoanelor traditionale, pe atunci se postea de pe la 1 august pn la 15 august. Si pentru Ioan Baban a fost post n calendar de ziua sa de nastere, deoarece a trebuit s parcurg un sir de dificultti care i-au adus, poate, mai mult varietate n existent, dar si unele amrciuni timpurii. A rzbit, totusi, prin meandrele existentei rurale aflate n pragul destrmrii sale de ctre noua rnduire politic, si s-a salvat prin scris, acest „trm interzis”, care a devenit cetatea sa personal. La fel ca Cezar Ivanescu, a nfruntat, alturi de zbaterile profunde ale creatorului, nenumrate mpotriviri, rutti, dusmnii etc. ntre altele, poetul, prozatorul, criticul literar Ioan Baban este si autorul unui Dictionar supratitrat „Univers cultural si literar vasluian”. ntre personalittile care si-au gsit aici un binemeritat loc s-a nscris si Cezar Ivnescu, alaturi de fratele su, Dumitru Ivnescu, fratele tatlui su, Aurel Ivnescu, si vrul tatlui su, Gheorghe Ivnescu, cu totii dintr-o nobil matrice spiritual. Ioan Baban prezint principalele repere biografice pe care le-am cunoscut direct, la care as aduga faptul c, de la bun nceput, din prima clas de liceu, Cezar Ivnescu a manifestat spiritul rebel care-l va caracteriza de-a lungul ntregii existente. Cnd nici nu mplinise 15 ani, a prsit liceul pentru cteva sptmni, plecnd n muntii Vrancei, unde n 1955-1956 nc mai rezistau cteva grupuri de partizani. Nu i-a ntlnit, s-a ntors la Brlad, unde mpreun am visat n continuare la mari schimbri politice, considerndu- ne membri ai organizatiei „Vulturul Negru”, care exista mai mult n imaginatia noastr de liceeni. Exegetul citat de noi sesizeaz si subliniaz o alt form de manifestare artistic a lui Cezar Ivnescu, mbinarea ntre poezie si muzic. n felul acesta, el ncerca s se ntoarc la izvoarele antice n care, aidoma ca n folclorul romnesc, versurile erau ntotdeauna cntate, nu erau rostite sau recitate. De altfel, „canticum” in latin nsemna cntec dar si poezie, iar „viers”, n limbajul popular (nu neologismul „vers”), are aceleasi semnificatii. n continuare, Ioan Baban va dezvlui adversittile pe care Cezar lea ntmpinat n presa romneasc si atitudinea contradictorie a diasporei. Poate a fost criticat uneori la „Europa liber”, dar era si ludat alt dat, cnd mi spunea, cu un zmbet ciudat: „Iar m-au ludat la Europa, si iar nu mai am voie s public vreo lun”. O bun parte din existenta sa a fost legat de revista „Luceafrul”, rubrica sustinut de el, „Cuvntul poetului”, avnd o mare important pentru unii dintre cei care pseau pentru prima oar n literatur. Tragismul rmne nota dominant a ntregii sale creatii, alturi de ncercarea de a depsi toate limitele procesului de autocunoastere, ptrunznd, prin versul su, pn n alte „trmuri interzise”, subconstientul sau chiar inconstientul. Natura sa tragic avea, poate, si rdcini genetice, el fiind, totodat, urmas de rzesi moldoveni si de rzboinici din Muntii Albaniei. O alt circumstant generatoare de tragism a fost conflictul permanent cu tatal su, care, pe lng o posibil interpretare freudian, a avut si implicatii politice (tatl, securist, nu putea suporta timpuriile trsturi rebele ale fiului). La elogiile si judectile de valoare exprimate de Ioan Baban, mi permit s adaug o viziune general a lui Cezar Ivnescu, dintr-un articol pe care l-am publicat n 2008, anul tragicei sale disparitii: „Cezar Ivnescu a fost un rar exemplu de integritate moral, nu a scris niciun vers si niciun articol ntru slava Partidului si a Conduc- torului. A trit n srcia nobil a poetilor, nu s-a nfruptat din fondurile Uniunii Scriitorilor, care aveau rolul s cumpere constiinte, si tocmai cei care s-au nfruptat s-au declarat „dizidenti” si-au cutat s ntineze imaginea celui mai cinstit dintre membrii acestei uniuni pe care Cezar, pe bun dreptate, a vrut s-o desfiinteze si, ca Hristos, s alunge negustorii din Templu”.
Dan Ravaru