Imaginea lui Stefan cel Mare, respectat enorm de-a lungul timpurilor, ncepe s fie din ce n ce mai mult neglijat – si chiar ignorat! – n atmosfera actual, predominat de lipsa educatiei patriotice n scoal si de transformarea amintirii sale, n cel mai bun caz, n automatism, bun doar pentru zile comemorative. Exist tendinta ca Stefan cel Mare s fie srbtorit asemenea Sfintilor din calendar, respectati, dar, practic, tot mai putini cunoscuti. Astfel, 2 iulie este un binevenit prilej pentru spectacole si toate genurile de divertismente, dar n nici un caz n aceast zi nu se doreste o cunoastere mai profund a istoriei si a ceea ce a nsemnat Stefan pentru romni. n jurul personalittii sale au existat, si exist nc, unele controverse iscate cel mai mult de unii pretinsi istorici de peste Prut, care, din fericire, n ultimul timp, si-au mai ncetat atacurile. Asemenea luminii care se reflect cu mai putin sau mai mult intensitate, la fel chipul lui Stefan a fost vzut altfel n diverse medii intelectuale. Mai nti de ctre cronicarii romni. Acestia au zugrvit faptele sale de arme, ncepnd cu luptele de la Chilia, din 1465, si continund cu celelalte fapte de arme, mai aproape de noi fiind btlia de la Vaslui. Si aici au aprut controverse n legtur cu locul desfsurrii sale. n primul rnd, trebuie s precizm c Vasluiul a fost ales cu mult timp nainte ca loc de btlie, deoarece Stefan stia c, urmnd s lupte cu o oaste mult mai numeroas dect a sa, trebuia s se gndeasc cu grij la teren. n valea ngust a Brladului, dusmanii nu aveau cum s-si desfsoare fortele. Normal, turcii ar fi trebuit s urmeze valea Siretului ctre Suceava, dar prin mici atacuri pregtitoare, Stefan a reusit s-i atrag spre Vaslui, care era, de fapt, a doua a sa capital. Locul n care s-a desfsurat lupta nu a fost stabilit cu precizie mult timp. Totul a plecat de la o afirmatie a lui Grigore Ureche, cel care spune c btlia a avut loc mai sus de Vaslui, deci la nord, pe unde se gseste acum comuna Stefan cel Mare. Tot acolo se afla Podul nalt care este, de fapt, o constructie din 1635, realizat de Gavril hatmanul, fratele lui Vasile Lupu, mpreun cu sotia sa, Liliana. Confuziile au continuat. A.D. Xenopol sustine aceeasi localizare, afirmnd c prul actualmente secat, peste care ar fi fost construit Podul nalt de la Cntlresti, s-ar fi numit n vechime Racovt. De aceeasi prere a fost, ntr-o prim perioad, si Nicolae Iorga, la fel Gheorghe Ghibnescu si multi altii. ncepnd cu Ioan Ursu, istoricii (n primul rnd C. C. Giurescu) demonstreaz c localizarea btliei trebuie acceptat la Munteni de Jos. Cel care a impus, de fapt, aceast prere, determinnd si amplasarea actualului monument, a fost istoricul iesean Constantin Cihodaru, autorul studiului Topografia luptei de la Vaslui. Cele demonstrate de el au fost considerate veridice si acceptate de marea majoritate a istoricilor. Totusi, mai sunt voci care consider c a existat o desfsurare mai ampl a btliei, localizarea sa fiind pe o arie mai larg, pn nspre Lipovt. Din pcate, dovezile de ordin arheologic lipsesc. Ele ar fi trebuit sa fie cele mai convingatoare. Exist, ns, o serie de traditii populare despre btlie, legnd Cntlrestii de o presupus cancelarie a lui Stefan cel Mare, sau povestind despre un tunel care ar fi legat Curtile Domnesti de o cettuie de pe dealul Paiu. Desigur, aceste traditii mrturisesc despre pretuirea de care s-a bucurat Stefan cel Mare, dar ele nu pot fi, n nici un caz, dovezi de ordin istoric. Localitatea Stefan cel Mare a fost ntemeiat abia n 1881, sub numele de Dealul Brladului, si aici au fost mpropriet riti fosti lupttori n Rzboiul pentru Independent de la 1877. Mai trziu, avndu-se n vedere tocmai primele preri despre locul btliei, localittii i s-a dat numele actual. Mentionm c argumentul cel mai important al celor care sustin c luptele s-au dat la Muntenii de Jos este faptul c, dac turcii ar fi trecut mai la nord de Vaslui, n primul rnd ar fi distrus Curtile Domnesti, ceea ce nu s-a ntmplat. Am amintit, deci, tangential btlia de la Vaslui, considerat, pe drept cuvnt, cea mai important victorie a romnilor mpotriva turcilor, dar si una dintre cele mai importante purtate n Europa mpotriva acestor cotropitori. Spre deosebire de alte btlii, aceasta a fost o victorie total, a nsemnat pierderi imense pentru inamic (peste 40.000 de morti), acesta a fost izgonit si urmrit pn la Dunare. Spre deosebire de lupta de la Vaslui, Mircea cel Btrn s-a retras n Transilvania dup lupta de la Rovine, iar Mihai Viteazul s-a retras la Trgoviste dupa btlia de la Clugreni. Dar Vasluiul a fost numai una dintre cele 36 de btlii purtate de Stefan, dup propria sa mrturisire: 34 cstigate, 2 pierdute. Nu trebuie, ns, atunci cnd evocm personalitatea marelui domnitor, s ne canton m exclusiv n domeniul militar, asa cum se ntmpl de obicei. Stefan a fost si un mare gospodar, a salvat economia Moldovei de la un adevrat dezastru, provocat de luptele interne purtate de urmasii lui Alexandru cel Bun. Acum se dezvolt orasele, se croiesc drumuri comerciale, ncep exporturile moldovenesti, n primul rnd celebrii boi de Flciu, care ajung pn n Suedia. Stefan a ctitorit nenumrate mnstiri si biserici, numrul lor nu poate fi precizat deoarece unele dintre ele au fost distruse de vicisitudinile istoriei zbuciumate a Moldovei. Cele rmase, ns, mrturisesc despre iscusinta mesterilor din acele vremuri care, ndrumati direct de ctre domnitor, au creat un stil arhitectonic original romnesc care, pe plan international-cultural, este recunoscut drept stilul lui Stefan cel Mare. S-a ajuns la aceast formulare artistic prin mbinarea stilului gotic, prezent n structura cldirilor, n bolti, contraforturi, cu stilul bizantin n iconografie, ambele tendinte artistice fiind, ns, dominate de note specifice moldovenesti, vizibile prin elemente de art popular: ancadramentul ferestrelor, cu motive vegetale, frizele de ocnite, ferestruirile n piatr etc. Un aspect, ns, cu totul original a fost realizat prin pictura exterioar, a crei valoare artistic este subliniat n numeroase documente UNESCO. Stefan cel Mare este si printele istoriografiilor romnesti. La curtea sa a fost alctuit o cronic pe care soli cu mult prestant intelectual au oferit-o, nsotit de o prezentare adecvat, conduc torilor din mai multe state europene. n urma cunoasterii acestui text au fost alctuite mai multe cronici importante pentru cunoasterea trii noastre: Moldo- Rus, Moldo-Polon, Moldo-German. Tot sub ndrumarea lui Stefan cel Mare s-a format o adevarat scoala a copierii artistice a manuscriselor religioase, unul dintre acestea, realizat de Gavril Uric, fiind si acum la loc de cinste n Biblioteca Bodleian a Universittii din Oxford. Dac noi, romnii, preamrindu-l pe Stefan, putem fi, n mod firesc, bnuiti de subiectivitate, asa cum ne acuz cei de teapa lui Roman Patapievici, s vedem ce spuneau strinii, adic ce prestigiu avea Stefan (ferindu-ne de comparatii contemporane…): Cronicarul polonez Ian Dlugosz, care dovedeste o bun cunoastere a istoriei n general si a istoriei Moldovei, n particular, l departajeaz de adversarii si acordndu-i iste- time si ndemnare, siretenie si neastmp r, asprime si dreptate, nelasnd nici o crim nepedepsit, strngnd la arme nu numai pe boieri si pe ostasi, ci si pe trani, obligndu-i s aib sgeti, arc sau sabie. Polonezul subliniaz si modestia lui Stefan, care atribuie victoria de la Vaslui numai lui Dumnezeu, trimite steaguri cucerite n lupte vecinilor si, caut punti de ntelegeri cu sultanul, sustinnd cu fals naivitate c ar fi fost atacat de niste tlhari din Imperiul turcesc, pe care i-a tratat dup cum se cuvenea, nu de ostenii acestuia. Cumulnd marile calitti ale lui Stefan, Dlugosz i face un portret devenit celebru: O, brbat minunat, cu nimic mai prejos dect comandantii eroici de care atta ne mirm n zilele noastre, cstig el, cel dinti dintre principii lumii, o stralucit biruint mpotriva turcilor. Dup a mea, prere el este cel mai vrednic s i se ncredinteze conducerea si stpnirea lumii, si mai ales cinstea de a fi comandant mpotriva turcilor, cu sfatul, ntelegerea si hotrrea tuturor crestinilor, devreme ce ceilalti regi si principi catolici si pierd timpul numai n trndvii si rzboaie civile. Alt cronicar polonez, Matei Miechowski, ne ofer un alt portret impresionant: Natura l fcuse norocos, istet si viteaz. El alungase din Moldova pe regele unguresc Matia, btut n orasul Baia si lovit el nsusi n trei locuri la spate. Tot el, minunat fapt, nfrnse cu o mn de oameni si alung cu rusine pe sultanul Mahomed, care avea 120.000 de ostasi. Tot el, cu arman mn, alungase peste hotarele Moldovei pe regele Ioan Albert, care clcase nvoiala prin care i-a fost asigurat iesirea din tar. Tot el zdrobi, de mai multe ori, si respinse pe ttarii de dincolo de Volga si pe cei din Cram. O, brbat triumfal si victorios, care biruisi pe toti regii nvecinati! O, om fericit, care te bucurasi de toate darurile, ct de natura altora numai n parte le d, unii ntelepti si vicleni, altii iarsi cu noroc mpotriva dusmanilor. Tu singur le avusi hrzite toate laolalt. Drept, prevztor, istet, biruitor al tuturor dusmanilor. Nu degeaba trebuie socotit printre eroii secolului nostru. Mai concis, cronicarul maghiar Istvanffy l prezint astfel: S-a artat mai presus dect toti dusmanii si, dintre care regele Matia, sultanul Mahomed, ttarii din Crimeea sau din Asia, regele Albert al Poloniei, pe drept cuvnt trebuind s fie socotit printre brbatii vrednici de tinut minte din vremea sa. La fel, o cronic ucrainian, care consemneaz pentru anul 1504 : A murit Stefan, voievodul Moldovei, ostean viteaz ca un al doilea Alexandru, de multe ori a btut pe mpratul turcesc cu marile lui ostiri, de asemenea si pe ttari, si pe Matei, regele Ungariei, si pe Albert, regele Poloniei. Pe parcursul Evului Mediu, Papii de la Roma erau cele mai reprezentative personaje ale Europei Apusene. Cu totul semnificativ este corespondenta Papei Sixt al IV-lea cu Stefan cel Mare. El este cel care la numit Atlet al lui Hristos, de fapt formula sa, Verus Christiane fidei athletus, s-ar traduce mai corect: Adevrat atlet al credintei crestine. Stefan i scrie, la rndul su, Papei: Dm de stire sanctittii voastre c noi, cu toat puterea pregatiti foarte, cu toat rvna si ndemnul sufletului ne luptm pentru crestintate, cu toate fortele noastre. Corespondenta cu Papa are n vedere si victoria obtinut de Stefan la Vaslui, dar si trimiterea unui ajutor financiar pe care, din pcate, si l-a nsusit regele Ungariei, Matei Corvin. Pe 20 martie 1476, Sixt al IV-lea i scrie din nou lui Stefan, rnduri exceptional de frumoase, un adevrat poem: De altminteri, prea iubite fiu, cu toate c pentru lucrarea pe care ai svrsit-o si o svrsesti, cu slav si cucernicie, ar trebui mai degrab a ti se multumi dect a te tulbura, fiindc dorim s sporeasc gloria ta dimpreun cu pretuirea tuturor, te ndemnm s mergi neclintit din bine n bine si s norocesti cu toat suflarea spre oblduirea si cresterea religiei sfinte. Niciunde vrednicia si mretia inimii tale nu pot fi mai nimerit pretuite, nici unei lucrri nu poate a-i urma o mai adevrat si vesnic glorie. Lucrarea ta asupra necredinciosilor turci, vrjmasi comuni, svrsit pn acum cu ntelepciune si brbtie, a adus atta strlucire numelui tu, c esti n gura tuturor si ludat cu deosebire de toti n unire de simtiri. Fii fr istov, dar, oricum faci, caut izbnda pe care cerul ti-a hrzit-o, ca s primesti rsplata vesnic de la Dumnezeu si pre- tuirea acestui Sfnt Scaun Apostolic. Iat cum eram priviti de Europa la 1476 dar, ca ntotdeauna, trebuie s ne amintim de Eminescu, cellalt romn exemplar, alturi de Stefan cel Mare: De-asa vremi senvrednicir cronicarii si rapsozii / Veacul nostru ni-l umplur saltimbancii si Irozii.
Dan Ravaru
a fost si la vaslui o lupta dar n-a fost la vaslui.
si a fost, o spune topografia, dar in cu totul alt loc.
Apreciez solida documentare a domnului Ravaru, insa nu sunt de aocrd ca in scoala nu se mai face educatie patriotica. Cred ca asta depinde de „omul” de la catedra. In anul 2004 am avut invitat la scoala un profesor universitar al carui nume nu merita sa il pomenesc. In fata cadrelor didactice, dar si in fata a aproximativ 30 de elevi, l-a desfiintat pe Stefan cel Mare ca personalitate istorica. Cu catvea zile in urma acestei intalniri, la Muntenii de Jos a fosta alungat cu pietre pentru afirmatiile sale denigratoare. Cateodata, in asemenea situatii, cred ca ar trebui sa uitam de civilizatie. Sunt tari care stiu sa faca o legenda din fiecare piatra, iar la noi, ca sa isi dea importanta, unii desfiinteaza si ce avem mai valoros. Ne-a fost greu sa expicam elevilor ca opiniile domnului profesor nu trebuie acceptate.
Presa, mai ales televiziunile, tot ce vad in jur tinerii, ofera prea putin pentru a stimula acel patriotism adevarat. Dupa 1989 patriotismul este repede catalogat ca nationalism extrem si doare acest lucru. Despre educatia patriotica ar trebui sa scriem zeci de pagini ca sa explicam toti factorii care determina situatia actuala. Inca o data felicitari pentru articol si pentru documentare. Ma bucur ca mai sunt jurnalisiti ca dumneavoastra.