Are 29 de ani si vrea s-si ntemeieze o familie. Vrea s munceasc, dar nu are un loc de munc, nu are cas, nu are mas, nu are nimic al lui. Nu o are alturi dect pe femeia cu care vrea s fie. Dar nici situatia ei nu este mai bun: a crescut la un orfelinat, iar acum locuieste, mpreun cu alte nou persoane, n casa unei rude ndeprtate. Pe cei doi, Gabriel Dinu Gavril si Aurica Leustean, i uneste soarta comun a copiilor prsiti de printi. Au plns si au crescut mpreun, dar acum au ajuns la limita disperrii si au nevoie de o mn de ajutor pentru a putea merge mai departe.
M-am nscut n Vaslui, ntr-o familie cu sase copii. Mama mea a murit cnd aveam nou ani. Eu am nvtat la Scoala Ajuttoare din Negresti. Cnd veneam n vacant, mama mea vitreg m ntreba mereu ce caut, c am venit s mai stau si eu pe capul ei, s aib nc o gur de hrnit. Asa c nu prea mai veneam n vacant… Cnd am terminat scoala, cnd am venit acas, mi-au deschis usa niste strini, care cumpraser apartamentul la. Pn astzi (ieri, n.r.), am stat la o sor de-a mea, mai mare. Dar are si ea trei copii, are grijile si necazurile ei, povesteste Gabriel Dinu Gavril. Ieri, sora lui i-a cerut s-si fac bagajul si s plece, dac nu-i plac conditiile n care st. Iar Gabriel e tnr si vrea s stea cu femeia pe care o iubeste. Nu are ns un loc de munc, nu are un acoperis deasupra capului. V spun sincer din ce triesc: adun fierul vechi adunat la gunoi, cabluri si tot ce poate fi refolosit din ce arunc oamenii. Nu fur, nu dau n cap, nu vreau dect o viat normal. Nu de putine ori m ntreb ce rost am eu pe pmnt, dac nu am si eu un loc al meu. De Anul Nou, m-am dus si m-am urcat pe un pod, n gar, si m gndeam s m arunc si s termin cu toate. Mi-am revenit si am luat-o de la capt. Vreau s fiu cu ea (cu Aurica, n.r.), dar nu stiu ce-am putea s facem, unde s ne ducem, unde s gsim un loc s muncim si s trim si noi, mai spune Gabriel. Pe Aurica o cunoaste de cnd era copil, de la Scoala Ajuttoare. Fata, nscut tot n Vaslui, a crescut ntr-un orfelinat. Dup 18 ani, vrst la care legea a scos-o din sistemul de protectie, aruncnd-o n strad, si-a gsit adpost n casa unei mtusi. Dormim cte trei ntr-un pat. Eu am pensie de gradul doi si iau 234 de lei pe lun. 200 de lei i dau n cas, pentru lemne, lumin. De unde s-mi rmn si mie bani pentru o hain, pentru mncare? Am vrea s lucrm, indiferent ce, dar nu stim unde s gsim un loc de munc. Trim din gunoaie, pentru c nu avem alt solutie si nu ne este rusine. Rusine ne-ar fi dac am fura ca s trim, spune si Aurica. Cei doi tineri au ajuns la limita puterilor si au o singur sperant: c prin noi, povestea lor va avea ecou n inima autorittilor locale, care le vor oferi dac nu un loc de munc, mcar o camer, ct de mic, ntr-o locuint social.











Porumboiu, ca sa-si mai spele din pacate, poate ajuta multe persoane… Poate o sa poata…candva
Comentariile sunt închise.