Pastoritul si farmecul fluierului

Departe de a avea o existent� muzeistic�, instrumentele muzicale de origine p�storeasc� sunt viabile si ast�zi, prezenta lor �n orizontul artistic al contemporaneit�tii fiind mai mult dec�t benefic�. �n judetul nostru, Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale a organizat anual festivalul �Fluierasul vasluian�. Acum, suntem �n pragul unei noi initiative, de data aceasta a Prim�riei Vaslui, care, s�mb�t�, 25.02.2012, la ora 13:00, la Clubul �Prietenia�, va prezenta o mini-ga�� a instrumentelor populare de suflat reprezentative pentru zona noastr�.

�ntre str�vechile ocupatii ale rom�nilor, p�storitul s-a �nscris �n prim-plan, pentru anumite etape istorice r�m�n�nd, oricum, o permanent� a existentei noastre �n timp. Departe de exager�rile unor vecini, care ne „pasc” tot timpul �n ceea ce priveste originea si locul de formare al poporului nostru, nu putem nega atasamentul rom�nilor fat� de aceast� �ndeletnicire. Terminologia este majoritar latin�, cu reminiscente daco-getice, noi �mprumut�nd si altor neamuri cuvinte referitoare la cresterea oilor, de exemplu st�na, br�nza etc. �n zonele �n care au fost deznationalizati de sute de ani, Moravia, Zona Nitra din Slovacia, �mprejurimile statiunii Zacopane, urmasii romanilor de alt� dat� au p�strat �n limb� termeni p�storesti. �n spatiul national, multe legende privind fondarea unor localit�ti, inclusiv a Bucurestilor, privesc tot p�storitul si miscarea pendulatorie a turmelor �ntre munte si b�ltile din preajma Dun�rii sau a M�rii Negre. Arealul actualului judet Vaslui (format din tinuturile istorice F�lciu, Tutova, Vaslui) nu face exceptie de la cele afirmate mai sus. Pe aici trecea drumul ciobanilor din Carpatii R�s�riteni, care �si iernau turmele de oi pe malurile marilor b�lti din Sudul Basarabiei si �n limanul Nistrului. Unii dintre ei, cunoscuti sub numele de mocani, s-au statornicit �n satele vasluiene, �n special pe la vadurile unde treceau Prutul, ad�ug�ndu-se locuitorilor cu aceeasi �ndeletnicire. De asemenea, au �ntemeiat sate noi, �n care si-au p�strat particularit�tile dialectale, obiceiurile si, partial, portul. De aceea vom �nt�lni frecvent numele de persoan� Mocanu, apoi satul Mocani de la Puiesti, ctitoria m�n�stirii Bujoreni (M�garul) este atribuit� unor mocani, iar �ntre urmasii lor �l �nt�lnim si pe Stroe Belloescu, om de cultur� si binef�c�tor al B�rladului. �n teatrul popular din judetul Vaslui apare �ntotdeauna ca personaj un p�stor, iar �n cadrul obiceiurilor de iarn� este prezent� o scenet� jucat� de copii, intitulat� „Moc�nasii” sau „Ciob�nasii”. P�storitul a generat, printre altele, consituirea unui tip uman specific, cu tr�s�turi psihologice aparte. Acesta s-a datorat unor conditii originale ale modului de viat� al ciobanilor: singur�tatea prelungit�, intensul sentiment al dorului (stare sufleteasc� a rom�nilor, care are corespondent doar �n acel „saudade” al portughezilor, atasamentul fat� de frumusetea peisajelor si tr�irile naturii, drumurile lungi �n c�utarea unor p�suni accesibile �n functie de anotimpuri. �n esent�, p�storii din judetul Vaslui cunosteau si tr�iau alternanta deal-vale, considerat� de Lucian Blaga o ritmicitate care defineste folclorul rom�nesc. De aici st�ri sufletesti mai intense, exprimate �n primul r�nd prin melosul vocal sau instrumental, �n doine si balade, acompaniate prioritar de instrumente de suflat, adesea interpretate numai la acestea. O legend� spune c�, dorind s� �nfrumuseteze viata oamenilor, Dumnezeu a n�scocit fluierul si l-a ascuns �n l�na unui berbec. Ciobanii l-au g�sit la tuns si au �nceput s� c�nte cu el, imit�nd mai �nt�i suierul v�ntului din brazi. Din contra, despre vioar� (scripca), legendele spun c� a fost scoas� dintr-o anumit� parte… a corpului diavolului. Forma initial�, cea mai simpl�, a fluierului a fost tilinca, de fapt un tub prin care se sufla, iar linia melodic� se obtinea prin controlul fluxului de aer si misc�rile limbii. A urmat trisca, cu g�uri, fluierul cu g�uri si cu dop, care la dimensiuni sporite a devenit caval. C�ut�nd noi capacit�ti interpretative si exprimarea unor tonalit�ti originale, p�storii au �mbinat mai multe fluiere, ajung�nd la nai, iar prin ad�ugarea unui burduf, obtinut prin sacrificarea caprelor, combinat cu piese din lemn, au creat cimpoiul. Pentru a-si transmite semnale de pe un deal pe altul, au recurs la bucium, al c�rui nume deriv� de la latinescul „bucina”, prin care comunicau militarii romani �n timpul luptelor. Tot �n orizontul etimologic, specific�m faptul c� pentru tilinc� si trisc� nu se cunoaste originea denumirilor, ceea ce nu ar exclude originea dacic�. Pentru fluier �ns�, �n mod sigur, putem afirma aceasta, deoarece �n albanez� instrumentul se numeste „floiere”, albaneza fiind �nrudit� prin originea sa ilir� cu dacogetica. Evident este si elementul onomatopeic, grupul de sunete „fl” suger�nd o scurgere. Interesant� este evolutia �n limba francez�. Termenul originar „flute” a ajuns s� �nsemne flaut, dar pentru a numi fluierul propriu-zis, acum se spune „flute de berge” (flaut de pastor). Vedem, deci, c� si la francezi fluierul este atribuit celor care �ngrijesc turmele de oi. Aceeasi evolutie, de la fluier, care s-a pierdut �n bun� parte ca instrument, la flaut o vom �nt�lni si �n italian� – „flauto”, �n englez� – „flute”, �n german� – „flote”. �n folclorul rom�nesc, fluierul este prezent �n permanent�, c�ntecul s�u poate s� �nveseleasc�, dar poate s� aib� si efecte magice c�nd este vorba de ele (iele), sau s� provoace efecte comice �n ispr�vile lui „P�cal�”. Oricum, posibilit�tile sale interpretative sunt de o mare varietate si s-au f�cut merituase �ncerc�ri de folosire a acestui instrument �n piese moderne de jazz sau chiar �n unele prelucr�ri de piese simfonice.

Dan Ravaru