Gheorghe Diaconu, din Vutcani, are 95 de ani. O viat n care a trecut prin multe. Fiu de trani, a muncit nc de mic si a cunoscut srcia. Tnr, a fost cuprins n vrtejul rzboiului, unde a luptat pentru pmntul romnesc, scpnd ca prin minune din ncercuirea de la Cotul Donului. A fost rnit, printii si sotia rmas acas l-au stiut mort si i-au fcut slujbele de pomenire. S-a ntors ns viu acas, aprat de Dumnezeu, cum spune el. A cunoscut seceta si foametea, colectivizarea, si a fost prigonit de regimul comunist pentru c a avut curajul s spun c politica economic a partidului nu i favorizeaz pe trani. A trecut prin toate cu fruntea sus si cu demnitate. Acum, are 9 copii, 19 nepoti, 27 de strnepoti si 4 str-strnepoti. Si, pentru c nu a avut aproape nepotii si strnepotii pentru a le povesti viata sa, a scris totul pe hrtie, n versuri. De Crciun, copiii i-au fcut o surpriz: i-au adus un pachet cu versurile asezate n pagin de carte, ntrun volum intitulat Poezii trite.
„Uite, tat, poeziile tale! Cadoul tu de Crciun!”, i spune Geta, una dintre fete, btrnului Gheorghe Diaconu, aseznu-i pe msuta din fat coletul cu crti. Btrnul, nconjurat de familie, se nroseste la fat si lacrimile i inund ochii. Ia o carte si mngie coperta. Acolo, ntre cele dou cartoane, este o parte din viata lui. Sunt povestile adevrate pe care le-a spus copiilor si nepotilor n fapt de sear. Dar unii sunt prea departe, iar btrnul vrea ca ei s stie cum a trit bunicul si strbunicul lor. „Am cteva poezii despre viata grea de tran. Tata m lua s-l ajut la munca cmpului nc de cnd aveam 12-13 ani. Aveam pmntul la vreo 20 de kilometri de sat; plecam lunea la arat si nu ne ntorceam de acolo pn nu terminam cmpul de arat. Acolo mncam, acolo dormeam. Asa era viata noastr, de trani: trgeam din greu, eram supusi la eforturi tot timpul, dar tot sraci eram. Nu aveam nici opinci n picioare, si cnd m duceam cu boii la pscut, strngeam toti spinii n tlpi. i mai scotea mama, dar multi se infectau si mereu aveam rni la picioare. La 18 ani nu aveam nici mcar un rnd de haine bun cu care s m mbrac, s ies mai bine mbrcat mcar la nunti, la hore sau pe la Crciun”, spune Gheorghe Diaconu, rsfoind cartea. Apoi, spune el, urmeaz poeziile despre rzboi, despre cei patru ani triti pe front, unde a luptat att n Romnia, ct si n Basarabia, Ucraina, a scpat ca prin minune din ncercuirea de la Cotul Donului, de proiectilele de la Stalingrad, ca mai apoi, dup 23 august, s lupte mpotriva nemtilor pe fronturile din Ungaria sI Cehoslovacia. „Nu sunt cuvinte s pot spune ct sufer un soldat n rzboi: flmnd, nghetat, spnd mereu santuri pentru a se adposti de gloantele care I suier pe la urechi, frmntat de dorul de cas si urmrit de gndul c oricnd poate muri. Pe front am pierdut cei mai buni prieteni: pe Constantin Hobjil si pe Petru Guranti care, la Odessa, m-a salvat dezgropndu-m dup ce fusesem ngropat de un proiectil. Mai apoi, pe Don, a czut pe el un proiectil si l-a fcut buctele. Eu cu mna mea lam strns, bucat cu bucat, si l-am ngropat. N-am putut s fac pentru el alceva dect s-i aprind o lumnare si s-i spun Tatl nostru. De aceea am si poezii destinate veteranilor. Cei care au luptat n rzboi, care au suferit atta pentru ca pmntul romnesc s nu fie cucerit, merit mcar respectul celor care triesc astzi. Eu, ca semn de recunostint pentru cei care au murit n rzboi, nu am putut dect s-mi aduc umila mea recunostint: am refcut monumentul eroilor din Primul Rzboi Mondial, aflat n cimitirul satului Vutcani, drmat la cutremurul din 1977, si am adus marmur pentru monumentul eroilor din Cel de-al Doilea Rzboi Mondial. Pe plcile de marmur am sculptat numele celor 120 de eroi din Vutcani”, mai spune Gheorghe Diaconu. Btrnul ne arat alte poezii, n care este descris viata grea de dup rzboi, din timpul secetei din 1946- 1947. „Ca si cum nu eram destul de necjiti dup rzboi, n ’46 a dat peste noi o mare secet. Am lucrat atunci patru hectare de porumb, de pe care nu am cules nici mcar un stiulete. A fost o iarn tare grea. Eu m-am dus n Banat si n Oltenia si am cumprat porumb, dar altii, care nu aveau bani, mncau si buruieni fierte, asa de mare era foametea. Multi au murit atunci. Eu m duceam n balt si vnam rate, lisite si gste, si ddeam si la cei necjiti. Si de ce ddeam, mai mult vnam. Probabil de asta a fost si Dumnezeu milos n viat cu mine, pentru c n viat n-am fcut ru nimnui si, ct am putut, i-am ajutat si pe cei mai necjiti”, mai spune btrnul. Sunt si multe poezii dedicate pasiunii sale, vntoarea, dar si versuri scrise cu toat dragostea pentru nepoti si strnepoti. Cele 350 de pagini de versuri sunt doar o frntur de viata sa, iar btrnul crede c ar mai avea nc multe de spus. Revista „Vutcanii” ia publicat, n trei numere consecutive, „Autobiografia unui veteran de rzboi”. O parte din memoriile sale au ajuns si la Asociatia National a Veteranilor de Rzboi, din partea creia a primit o scrisoare de multumire, cu precizarea c cele povestite vor fi incluse ntr-un volum de memorii. Dar Nea Ghit, cum i spun oamenii din sat, nconjurat de dragostea copiilor, a nepotilor si strnepotilor, continu s scrie. „Mai am dou caiete!”, si ne arat dou caiete studentesti cu paginile acoperite cu un scris mrunt si ordonat. l ntrebm dac nu s-a gndit s le spun nepotilor si povestile de dragoste din tinerete. Nea Ghit rde ghidus: „Am multe, dar ar spune nepotii c a nnebunit mosneagul”.




