Fericire la 95 de ani

Gheorghe Diaconu, din Vutcani, are 95 de ani. O viat� �n care a trecut prin multe. Fiu de t�rani, a muncit �nc� de mic si a cunoscut s�r�cia. T�n�r, a fost cuprins �n v�rtejul r�zboiului, unde a luptat pentru p�m�ntul rom�nesc, sc�p�nd ca prin minune din �ncercuirea de la Cotul Donului. A fost r�nit, p�rintii si sotia r�mas� acas� l-au stiut mort si i-au f�cut slujbele de pomenire. S-a �ntors �ns� viu acas�, �ap�rat de Dumnezeu�, cum spune el. A cunoscut seceta si foametea, colectivizarea, si a fost prigonit de regimul comunist pentru c� a avut curajul s� spun� c� politica economic� a partidului nu �i favorizeaz� pe t�rani. A trecut prin toate cu fruntea sus si cu demnitate. Acum, are 9 copii, 19 nepoti, 27 de str�nepoti si 4 str�-str�nepoti. Si, pentru c� nu a avut aproape nepotii si str�nepotii pentru a le povesti viata sa, a scris totul pe h�rtie, �n versuri. De Cr�ciun, copiii i-au f�cut o surpriz�: i-au adus un pachet cu versurile asezate �n pagin� de carte, �ntrun volum intitulat �Poezii tr�ite�.

„Uite, tat�, poeziile tale! Cadoul t�u de Cr�ciun!”, �i spune Geta, una dintre fete, b�tr�nului Gheorghe Diaconu, asez�nu-i pe m�suta din fat� coletul cu c�rti. B�tr�nul, �nconjurat de familie, se �nroseste la fat� si lacrimile �i inund� ochii. Ia o carte si m�ng�ie coperta. Acolo, �ntre cele dou� cartoane, este o parte din viata lui. Sunt povestile adev�rate pe care le-a spus copiilor si nepotilor �n fapt de sear�. Dar unii sunt prea departe, iar b�tr�nul vrea ca ei s� stie cum a tr�it bunicul si str�bunicul lor. „Am c�teva poezii despre viata grea de t�ran. Tata m� lua s�-l ajut la munca c�mpului �nc� de c�nd aveam 12-13 ani. Aveam p�m�ntul la vreo 20 de kilometri de sat; plecam lunea la arat si nu ne �ntorceam de acolo p�n� nu terminam c�mpul de arat. Acolo m�ncam, acolo dormeam. Asa era viata noastr�, de t�rani: tr�geam din greu, eram supusi la eforturi tot timpul, dar tot s�raci eram. Nu aveam nici opinci �n picioare, si c�nd m� duceam cu boii la p�scut, str�ngeam toti spinii �n t�lpi. �i mai scotea mama, dar multi se infectau si mereu aveam r�ni la picioare. La 18 ani nu aveam nici m�car un r�nd de haine bun cu care s� m� �mbrac, s� ies mai bine �mbr�cat m�car la nunti, la hore sau pe la Cr�ciun”, spune Gheorghe Diaconu, r�sfoind cartea. Apoi, spune el, urmeaz� poeziile despre r�zboi, despre cei patru ani tr�iti pe front, unde a luptat at�t �n Rom�nia, c�t si �n Basarabia, Ucraina, a sc�pat ca prin minune din �ncercuirea de la Cotul Donului, de proiectilele de la Stalingrad, ca mai apoi, dup� 23 august, s� lupte �mpotriva nemtilor pe fronturile din Ungaria sI Cehoslovacia. „Nu sunt cuvinte s� pot spune c�t sufer� un soldat �n r��zboi: fl�m�nd, �nghetat, s�p�nd mereu santuri pentru a se ad�posti de gloantele care �I suier� pe la urechi, fr�m�ntat de dorul de cas� si urm�rit de g�ndul c� oric�nd poate muri. Pe front am pierdut cei mai buni prieteni: pe Constantin Hobjil� si pe Petru Guranti care, la Odessa, m-a salvat dezgrop�ndu-m� dup� ce fusesem �ngropat de un proiectil. Mai apoi, pe Don, a c�zut pe el un proiectil si l-a f�cut buc�tele. Eu cu m�na mea lam str�ns, bucat� cu bucat�, si l-am �ngropat. N-am putut s� fac pentru el alceva dec�t s�-i aprind o lum�nare si s�-i spun Tat�l nostru. De aceea am si poezii destinate veteranilor. Cei care au luptat �n r�zboi, care au suferit at�ta pentru ca p�m�ntul rom�nesc s� nu fie cucerit, merit� m�car respectul celor care tr�iesc ast�zi. Eu, ca semn de recunostint� pentru cei care au murit �n r�zboi, nu am putut dec�t s�-mi aduc umila mea recunostint�: am ref�cut monumentul eroilor din Primul R�zboi Mondial, aflat �n cimitirul satului Vutcani, d�r�mat la cutremurul din 1977, si am adus marmur� pentru monumentul eroilor din Cel de-al Doilea R�zboi Mondial. Pe pl�cile de marmur� am sculptat numele celor 120 de eroi din Vutcani”, mai spune Gheorghe Diaconu. B�tr�nul ne arat� alte poezii, �n care este descris� viata grea de dup� r�zboi, din timpul secetei din 1946- 1947. „Ca si cum nu eram destul de nec�jiti dup� r�zboi, �n ’46 a dat peste noi o mare secet�. Am lucrat atunci patru hectare de porumb, de pe care nu am cules nici m�car un stiulete. A fost o iarn� tare grea. Eu m-am dus �n Banat si �n Oltenia si am cump�rat porumb, dar altii, care nu aveau bani, m�ncau si buruieni fierte, asa de mare era foametea. Multi au murit atunci. Eu m� duceam �n balt� si v�nam rate, lisite si g�ste, si d�deam si la cei nec�jiti. Si de ce d�deam, mai mult v�nam. Probabil de asta a fost si Dumnezeu milos �n viat� cu mine, pentru c� �n viat� n-am f�cut r�u nim�nui si, c�t am putut, i-am ajutat si pe cei mai nec�jiti”, mai spune b�tr�nul. Sunt si multe poezii dedicate pasiunii sale, v�n�toarea, dar si versuri scrise cu toat� dragostea pentru nepoti si str�nepoti. Cele 350 de pagini de versuri sunt doar o fr�ntur� de viata sa, iar b�tr�nul crede c� ar mai avea �nc� multe de spus. Revista „Vutcanii” ia publicat, �n trei numere consecutive, „Autobiografia unui veteran de rzboi”. O parte din memoriile sale au ajuns si la Asociatia National� a Veteranilor de R�zboi, din partea c�reia a primit o scrisoare de multumire, cu precizarea c� cele povestite vor fi incluse �ntr-un volum de memorii. Dar Nea Ghit�, cum �i spun oamenii din sat, �nconjurat de dragostea copiilor, a nepotilor si str�nepotilor, continu� s� scrie. „Mai am dou� caiete!”, si ne arat� dou� caiete studentesti cu paginile acoperite cu un scris m�runt si ordonat. �l �ntreb�m dac� nu s-a g�ndit s� le spun� nepotilor si povestile de dragoste din tinerete. Nea Ghit� r�de ghidus: „Am multe, dar ar spune nepotii c� a �nnebunit mosneagul”.