Recent (martie 2011), Editura Polirom a adus n fata cititorilor o lucrare ce se voia aprut pe scena literaturii de gen romneasc – este vorba despre cartea doamnei Andreea Paul (Vass), Forta politic a femeilor, exemplu de echilibru manifestat att n abordarea tematicilor de studiu (politici de gen national si international, domenii publice si viat real, cu istoric personal la baz), ct si n acordarea de spatiu de exprimare att pentru femeile, ct si pentru brbatii ce au avut ceva de mentionat n legtur cu subiectul documentatului volum coordonat de autoare. C lucrarea prezint opiniile unui numr de 74 de femei alturi de doar 14 brbati nu afecteaz, paradoxal, echilibrul de care vorbeam mai sus, n special datorit faptului c, fiind preponderent adresat doamnelor de succes ale politicii romnesti si ale diverselor domenii profesionale de etalare cu brio a calittilor feminine, este logic ca un astfel de volum s cuprind, n cea mai mare parte a sa, mrturiile acestor reprezentante ale neamului nostru, ministre, senatoare, deputate, eurodeputate, prefecte, primrite, presedinte de organizatii de femei, dar si femei care fac performant n diferite domenii de activitate si care, din varii motive, nu s-au implicat (sau au fost marginalizate) n viata politic. Rspunznd setului de ntrebri adresate de doamna Andreea Paul (Vass) („Cine sunt?”, „Cnd si cum m-am ntlnit cu politica pentru prima oar?”, „Care mi-a fost parcursul politic?”, „Care a fost cel mai dificil moment din viata mea politic?”, „Exist vreo diferent ntre femeia implicat n politic si brbatii aflati ntr-o situatie similar?”, „Ct de auzit este vocea femeii n politic?” etc.), femeile chestionate si-au argumentat convingerile prin prisma experientelor personale, pozitive sau negative, care le-au condus spre actuala pozitie ocupat n spatiul public, si nu putem s nu cdem de acord c punctul de vedere spre care converg toate aceste mrturii se suprapune peste concluzia, sustinut de statistici, a autoarei, si anume c „subreprezentarea femeilor n politic e doar una dintre prtile componente ale unei probleme mult mai mari: modul de selectie si de promovare a ntregii noastre clase politice” (p. 8). Faptul c ne aflm pe locul al 93-lea (din 132) n lume n ce priveste ponderea femeilor n Parlament si c, dintre cele zece Obiective de Dezvoltare ale Mileniului, nu reusim s-l ndeplinim pe cel cu numrul 3 – egalitatea de sanse pentru femei si brbati, ntresc susamintita concluzie, n ciuda notei optimiste cu care autoarea ncearc s-si ncheie extinsa analiz asupra gradului de implicare si reusit a femeii romne n planul social (politic sau de alt natur). Ce atrage la aceast lucrare este heterogenitatea opiniilor celor ce-au rspuns la apel, diversitatea prerilor si a cilor care-au condus la afirmare public, aspecte ce dau realism si „viat” colectiei de individe – indivizi chestionati si ofer o viziune tangibil, „palpabil”, asupra modului n care „mrimile” actuale ale scenei publice provin dintre noi si, sperm, vin spre noi, cei din „talpa Trii”. Multe idei sunt interesante n aceast lectur dar, din nefericire, spatiul scurt al recenzrii nu ne permite s le trecem pe toate n revist. Ceea ce am remarcat, ns, ca un celebru fir rosu ce traverseaz si leag ansamblul interventiilor feminine, este preocuparea ca n planul realizrilor s figureze ameliorri ale problematicii din domeniile de interes maxim pentru societate, dar vzute nu cu ochiul rece al rationalismului afacerist, ci cu inima cald a mamei, cu sensibilitatea general a sufletului feminin: domenii ca Educatia, Sntatea, Protectia si Asistenta Social etc. ocup primul loc pe podium si abia apoi urmeaz domeniile ce accentueaz mai mult pe bilantul contabil si mai putin (sau chiar deloc!) pe formarea noastr ca indivizi responsabili, culti, dotati cu valori ne-consumatoriste, dornici de cunoastere si de promovarea triadei binefrumos- adevr ntr-o lume mcinat de dubii si de goana dup bani. Trebuie s recunoastem c nu negm frumusetea teoriei din paragraful anterior (e si bun, si adevrat si, partial, realizabil, deoarece fiecare femeie, nainte de a fi politician, este fiic, sotie, mam), ns, asa cum sustine Vasile Sebastian Dncu (presedintele Institutului Romn pentru Evaluare si Strategie) n chiar paginile prezentului volum (pp. 316-317, mai precis), „nu avem alte dovezi c femeile ar face politica mai moral, mai angajat, mai pur, mai uman. Prostia si ticlosia sunt egal partajate ntre sexe… Din nefericire, politica modern face s se uniformizeze comportamentele pentru c este o politic bazat pe violent, pe agresivitate si pe competitivitate exagerat, valori mai degrab masculine… Femeile care rzbat n politic sunt cele care se adapteaz la acest stil de competitie… Femeile nu au ce face cu unda lor de lirism sau de emotie n competitia politic… Femeile care au ajuns n functii nominalizate sau alese nu au ajuns acolo pentru c s-au comportat ca niste clugrite sau ca niste asistente medicale.”. Trist, dar adevrat, din pcate, si indiferent ct de mult ne-ar place s afirmm contrariul, nu putem s nu consultm massmedia pentru a gsi nenumrate dovezi care vin n sprijinul constatrilor domnului presedinte (al Institutului Romn…, nu alt presedinte!), dovezi care, n plus, depsesc ideea de sensibilitate nepotrivit si se centreaz, n special, pe ideea de nepotrivire n genere (de tinut, de limbaj, de abordare eronat a problematicilor, de valorizare a calittii de femeie n dauna calittii de profesionist, de cettean – vezi cazul Elenei Udrea tricotnd n emisiune ori plimbndu-si pantofii cu toc-cui prin satele mocirlosmls tinoase etc.), totul conducnd, n ultim instant, la traditia rolurilor de sex si a stereotipurilor. Asa cum spune Aurora Liiceanu, doamn de nalt clas si tinut moral, pe care o apreciem n mod deosebit, „dac am dori s vedem mai multe femei n politic, ar nsemna ca ele s aduc n peisajul politic sobrietate si distinctie, respect pentru cei ce le aleg si nu respect fat de pulsiunile lor lumesti. Iar acest lucru este valabil si pentru brbati…” (pp. 251- 252). Volumul coordonat de doamna Andreea Paul (Vass) nu se multumeste, doar, s enumere experientele de viat ale romncelor de succes n plan politic si carieristic de orice fel, precum si opiniile-consecint ce decurg din aceste experiente, ci apeleaz, n Epilog, la prezentarea unor materiale ce apartin unor femei (Yesim Oruc, Viorela Rdoi, Gabriella Ilonszki, Oana Popovici) ce analizeaz inegalittile de gen dintr-o perspectiv mai larg, integrnd femeia din Romnia n tabloul femeii internationale sau aducnd n atentia noastr statistici si biografii reprezentative, scheme electorale si studii de caz, toate deosebit de coerente si demne de adaptare (n particular ideea sistemului cotelor minimale de gen, credem noi). Desi nu singura carte interesant (dedicat feminismului n sens larg si femeilor romnce – si nu numai! – n sens restrns) din literatura de specialitate aprut n tar, volumul coordonat de doamna Andreea Paul (Vass) cucereste prin originalitatea abordrii unui subiect destul de spinos (nc!) n prezent, prin calitatea si diversitatea opiniilor exprimate din nenum rate puncte de vedere si perspective, prin oferirea unei viziuni actualizate la zi, putem spune, asupra stadiului de afirmare a femeilor din (si n!) Romnia si, nu n ultimul rnd, prin modalitatea, lipsit de presiune, de tratare a unei tematici suficient de dificile nct s
Cleopatra-Mercedes Ravaru
