Ca orice tratat ncheiat cu rusii, mai trziu cu sovieticii, cel de la Lutzk ridic semne de ntrebare. Pe lng textul cunoscut de la Neculce, se pare c a mai existat o versiune, cuprinznd exprimri echivoce, care ar fi adus avantaje pentru Rusia. Oricum, viitorii vecini de la Rsrit nu aveau de gnd s respecte ceea ce nu le convenea. Btlia de la Stnilesti si contextul n care s-a desfsurat aceasta au determinat un larg interes pe plan european si au generat o multitudine de relatri si de luri de pozitie. Pe lng letopisetul lui Ion Neculce, amintim autorii unor diverse scrieri, jurnale, rapoarte, schite istorice, etc.: baronul Frederick Ernest de Fabrice, diplomat din ducatul Holstein, atasat pe lng regele Suediei, Carol al XII-lea; Boris Petrovici Seremetev, maresal rus si diplomat, care a tinut un jurnal de campanie; Ludwig Nicholas Allard, general german din Saxonia, n slujba lui Petru cel Mare, autor tot al unui jurnal de campanie; baronul Tiefolt, colonel austriac, observator n tabra ruseasc; Moreau de Brasey, francez, colonel n armata rus, autor de memorii; Peter Heinrich Bruce, german de origine scotian, nepotul comandantului artileriei ruse, autor de memorii; o relatare anonim francez din tabra rus; o relatare anonim francez din tabra turc; Aubry de la Montray, atasat pe lng regele Suediei, Carol al XII-lea, cltor n trile romne; Stanislav Poniatowski, conte polonez n slujba Suediei; cpitanul englez James Jeffrie, tot n slujba Suediei; Chiouzy, tlmaci turc; Gavriil Ivanovici Golovkin, cancelar al Rusiei; tarul Petru cel Mare, autor al unui jurnal de campanie si al unor scrisori. Pentru participarea moldoveneasc rmn fundamentale relatrile lui Ion Neculce, scrierile de mai sus ncadrndu-se, si ele, n istoria Romniei, dar mai ales n cea universal. Dup ncheierea tratatului de la Lutzk, Petru cel Mare devine insistent, se exprim ultimativ ctre Dimitrie Cantemir: „Si au scris lui Dumitrascu-Vod s se gtedze si s-I ias ntru ntmpinarea ostii moschicesti la Nistru. Iar de na iesi la Nistru si a astepta pn s-o bate cu turcii si i-a birui, atunce ori s-nchine, ori nu s mai nchine c atunci multi domni s-or mai afla.”. Cantemir dovedeste un simt exemplar al realittii, raporteaz despre imensa armata otoman de 400 de mii de oameni, cu o artilerie impresionant si cu sprijinul a peste 100 de mii de ttari, artnd totodat c, din diverse motive, Moldova nu poate asigura aprovizionarea cu alimente. Petru cel Mare rmne, ns, excesiv de optimist, este convins de naltele calitti ale putinilor si militari, crede ca ttarii nu-l vor ataca iar Brncoveanu i va furniza proviziile promise. Situatia lui Cantemir rmne pe muchie de cutit. Se temea de jefuirea Moldovei de ctre ttari, dac se va afla de ntelegerile cu rusii, dar nc miza pe faptul c va putea adormi posibilele bnuieli ale turcilor. n consecint, iese cu toat curtea din Palatul domnesc, si aseaz tabra pe un ses lng iaz, nscennd o plecare n Tara de Jos, pentru a se uni cu oastea turceasc. Trupele rusesti ajunseser ntre timp la Nistru si el spera c vor cobor pe valea acestuia pentru a-i scoate mai nti din lupt pe ttari. n aceste imprejurri tensionate are loc un qui pro quo tragicomic, cu iz de telenovel. n Iasi se aflau negustori turci care, considera Cantemir, ar fi putut s-l nstiinteze pe Pasa de la Tighina despre miscrile sale; prefcndu-se ngrijorat de soarta acestuia n cazul unui „podghiaz” rusesc (cum am spune astzi, operatiune de comando), l roag pe Pas s-i retrag din Iasi, deoarece ei nu erau de acord. La cteva zile, strjile sale i raporteaz c un grup de clreti turci s-au oprit lng Iasi si si-au stabilit tabra pe cmp, s-si petreac noaptea dinaintea intrrii n oras. Un moldovean i-a auzit spunnd: „S ne mnecm (sculam) dimineat s-i prindem pe toti.” Panicat, domnitorul nsceneaz un atac rusesc, negustorii turci fug, o parte dintre ei, din oras, iar ostenii si i iau prizonieri pe turcii care dormeau pe cmp, unul fiind „tiat” la nvlmseal, prilej de mare ngijorare. Se gseste, ns, la comandantul lor ordinul Pasii din Tighina de a evacua negustorii turci din Iasi, asa cum dorise Cantemir. Acesta drege lucrurile cu mituiri si cu povestea c i-a crezut rusi pe turcii de pe cmp si de asta i-a atacat. Se scuz ctre conducatorii turci care, din nou, dau dovad de oarb ncredere n domnitorul Moldovei: „Si i-au venit rspunsul de la Poart s fie fr grije c nare nici o vin mcar pe toti de i-ar fi tiat, c au fost vina lor pentru ce au vrut s mie noaptea pe cmpuri n vreme de nepace”. Pe lng aceasta i se ofer oricti ttari doreste n subordine s mearg s-l prind pe Brncoveanu, turcii demonstrnd, astfel, la maximum lipsa de informatie si un veritabil tembelism. Cantemir taie nodul gordian al unor sovieli, cere un corp de armat rusesc pentru ocrotirea imediat a Iasului si consider c a sosit timpul adevrului, dezvluind toate actiunile sale secrete n fata boierilor, iar acestia i rspund: „Bine ai fcut, Mria Ta, c noi ne temem c te-I duce la turci si asa avem gnd c de te-om vede c mergi la turci te-om prsi si ne-om duce de ne-om nchina la moscali.”. Numai Iordache Ruset este, si de data aceasta, de alt prere: „Te-I cam grbit, Maria Ta, cu chematul moscalilor. S fii mai ngduit, Maria Ta, pnli s-ar fi vdzut puterea, cum le merge”. (va urma)
Dan Ravaru
