nsilnd niste gnduri si preri personale cu lucruri nvtate la scoal, cu mult timp n urm, despre ziua de 1 Mai, despre semnificatia acestei zile pentru cei care trudesc ca s-si asigure traiul de zi cu zi, am relizat un material de genul compunere liber. Mai apoi, l-am botezat cu un titlu cam pompos de lung, dup care l-am salvat. Al meu era! Dintr-un dezvoltat spirit de proprietate, repede l-am si semnat. Se numeste „Lungul drum pentru reducerea timpului de lucru”. Initial, optasem pentru un format de tip fluturas, pe care s-i mprstii pe principalul bulevard al Brladului, cu ocazia manifestatiei dedicate muncii si celor ce muncesc. Fire zburdalnic de vrstor, chiar riscnd ironii gramaticale, am considerat c trebuie s merg mai departe, pentru ca despre aceast srbtoare (confiscat odat, persiflat acum si democratic retrocedat), s afle, deci, ct mai multi din cei care construiesc profitul si n, parantez fie spus, nu triesc bine. M-am adresat, asadar, Cvintetului din presa vasluian, mai aproape, la propriu, de sindicate. Adicatelea suntem megiesi. „Gic, ti-am citit n chezis materialul. Dar oare mai trebuie redus timpul de munc? C eu, de pild, muncesc din zi n noapte. Nu cumva muncind mai mult putem s ne permitem mai multe?”. Asa m-a primit dom’ profesor D.V. Marin, patron de pres si mare latifundiar. Mi-a pus ntrebri si ne-am provocat la o discutie adhoc, asa, ca de la patron la sindicalist sau ca ntre doi oameni aflati ntr-o relatie de bun vecintate. Materialul cu pricina a aprut ntr-o joi din florar, drept pentru care i multumesc frumos. ns, mi persist si acum n memorie discutia noastr, la care parc nu fuseser epuizate toate ntrebrile despre lungimea timpului de munc si, mai nou, despre performanta si intensitatea efortului, dar nici despre corelatia acestuia, a efortului depus, cu nivelul de trai. Tot la fel, pot spune c nc mai exist argumente n favoarea efortului optim si a nevoii de demnitate, a nevoii de determinare de care are nevoie salariatul, pentru a avea continuitate ct mai mult n aceeasi slujb. Trecerea de la luna cu un sereleu la stat la patru sereleuri postdecembriste a nsemnat abundent mai putin. Paradoxal, s-a muncit putin si au aprut patroni. Unii ntr-un deceniu erau milionari de top. Americanii au rmas deja n urma lor. Alti patroni au crescut, ntr-adevr, odat cu afacerea, muncind din zi n noapte fr s aib, deocamdat, aceast sans s fie de top. Care dintre ei va pretui mai mult munca si pe robotitor? Poate c ntr-adevar unii dintre cei care trudesc pentru patron au probleme de educatie, de mentalitate, de… Dar oare goana asta dup cstiguri imediate, dup acumulri rapide de capital nu a anulat disponibilitatea salariatului pentru efort sustinut? Afar, adic n pribegie, romnii nu mai au astfel de probleme. Rspunznd domnului profesor D.V. Marin, reiterez faptul c salariatul are dreptul la opt ore de munc, opt ore de odihn si opt ore pentru instruire si distractii, asa parc suna sloganul zilei de 1 Mai. n mod sigur, asa cum se ntampl pe la alte case, si salariatul romn mai poate renunta la ore de odihn sau de distractie pentru a suplimenta orele de munc. Doreste ns cu tot dinadinsul, ca moned de schimb, dreptul la voluntariat. S fie si actul lui de voint, nu impuneri unilaterale. Aprecierile verbale totdeauna au ncurajat, dar ele niciodat nu regenereaz energii suplimentar consumate. O spun si cei care se mai ntorc acas de Pasti, din UE si din lumea larg. Sigur, agricultura sau alte ocupatii sunt functie de oportunittile oferite Cel de Sus, de timpul probabil, si nu de indicatiile orologiului. Munca din zi n noapte este o solutie de moment, dar nu poate fi de durat, deoarece apare uzura iar performanta este diminuat pe msur ce timpul se scurge din vene. Toate acestea, si cte alte cauze or mai fi, au generat exodul romnilor spre zri unde se munceste bine, dar se si trieste bine. Politicienii nostri se uita dup chinezi sau spre cei plecati pe alte meleaguri. Se duc acum pn la Castellon, unul cte unul, s le cerseasc votul, nu s-i aduc acas. Tara nu prea mai are fort de munc, asa c arunc n vnt o ntrebare: cine si pentru ce i-ar putea readuce acas pe copiii nostri? C tare-i nemuncit tara aiasta! Pentru promisiuni desarte? Nu vin dect s-si revad neamurile si, cu bateriile rencrcate, se ntorc n pribegie, lsnd ruina si miristea s se ntind ca o boal, a crei leac este munca si… rsplata ei.
Gheorghe Croitoru
