�ntunericul rusesc

Aflat „au carrefour des empires” (la r�scrucea imperiilor), care au fost, uneori, doar puteri militare, poporul rom�n si-a croit o cale proprie de supravietuire, folosindu-se de fragilul echilibru rezultat din anularea reciproc� a dorintelor lacome ale vecinilor, sau intr�nd el �nsusi �n lupt�, exploat�nd potentialul adversarilor, ca la competitiile martiale de ast�zi. Rivalit�tile dintre t�tari si maghiari, dintre acestia si polonezi, mai t�rziu dintre Imperiul Habsburgic si cel Otoman, au ajutat �n timp la mentinerea intact� a formatiunilor statale rom�nesti �ntre aceleasi hotare, ap�rate de rom�nii numiti moldoveni sau munteni, adesea moldo-valahi. Toate acestea p�n� la aparitia rusilor. Popor slav (denumirea de „sclavi” vine de la „slavi”), rusii au beneficiat din plin de hazardurile istoriei. Dup� ce au stat 250 de ani sub jugul t�tarilor, grup�ndu-se �n jurul Moscovei, un fost or�sel al cneazului Dolgoruki, unde st�p�nii mongolici adunau d�rile, rusii au cunoscut o nemaipomenit� extindere teritorial�, reusind s� se apropie si de rom�ni. Sub acoperirea unei ortodoxii pervetite �n r�pirea de p�m�nturi str�ine, tineau s� ne elibereze, chipurile, de sub turci, de fapt s� �nlocuiasc� un jug de lemn cu unul de fier. Dup� taton�ri �ntre fratii de credint� din Muntenia si Moldova, �ntre care si atragerea unei fiice a lui Stefan cel Mare la Moscova, unde a murit �n temnit�, sau coruperea unor prelati ortodocsi ori a unor pretendenti la tron, rusii trec la actiuni directe. Profit�nd de naivitatea lui Dimitrie Cantemir, ilustru c�rturar si prost politician, Petru cel Mare p�trunde �n Moldova, c�lcat� pentru prima oara de cizma ruseasc�, dar, din fericire, este �nfr�nt la St�nilesti. Din nefericire, �ns�, comandantul otoman, care-l �nconjurase, �i putea nimici �ntreaga armat� si �l putea lua prizonier, a fost corupt de tarina Ecaterina cu mult aur si, se spune, cu �nc� ceva… Altfel, Rusia se �ntorcea la statutul s�u anterior, de tar� semi-asiatic�, si nu ne mai d�dea dureri de cap. La St�nilesti s-a �ncheiat primul dintre cele cinci razboaie ruso-turce, care au devastat T�rile Rom�ne timp de un secol si au avut drept rezultat r�pirea Basarabiei, �n 1812. Unul dintre acestea, care a durat 4 ani (1735-1739), era s� se �ncheie cu acceptarea de c�tre boierii moldoveni a supuseniei rusesti; norocul nostru a fost c� rusii au fost obligati s� se retrag�. A urmat o alt� perioad� dificil�, caracterizat� astfel de Karl Marx: „R�zboaiele Rusiei �mpotriva Turciei au loc �ntotdeauna c�nd la granita de apus a Rusiei domneste pacea si c�nd Europa este ocupat�, �ntrun fel sau altul, �n alt� parte. Niciodat� situatia international� nu a fost at�t de favorabil� planurilor de cucerire ale tarismului ca �n 1762, c�nd marea curv� Ecaterina a II-a s-a urcat pe tron” (apud Ion Stafi – „Spovedaniile Basarabiei”). Alt r�zboi, cel din 1789-1792, �i va aduce pe rusi la Nistru. �ntre 1806-1812, Rusia va ocupa, practic, Principatele Rom�ne, cu intentia unei anex�ri definitive. Amenintarea invaziei napoleoniene �i va face pe rusi s�-si diminueze treptat pretentiile, multumindu-se �n final cu teritoriul rom�nesc dintre Prut si Nistru, care va primi denumirea improprie de „Basarabia”. Administratia impus� de noii st�p�nitori va cunoaste mai multe etape, din ce �n ce mai strivitoare pentru rom�ni, de fiecare dat� accentu�ndu-se tendinta de rusificare. Mai int�i se p�streaz� o oarecare autonomie, teritoriul fiind administrat teoretic de un sfat obstesc, �n frunte cu boierul moldovean Scarlat Sturza, stabilit de mult timp �n Rusia. O vizit� a tarului Alexandru I, coplesit de nemultumirile localnicilor, duce la stabilirea unui „Asez�m�nt”, care asigura unele drepturi. Acest „Asez�m�nt” a fost, �ns�, anulat �n 1828, c�nd au fost introduse �n Basarabia legile si institutiile care functionau �n �ntreaga Rusie. Este numit un guvernator militar, �n judete sunt trimisi „nacialnici”, care s� supravegheze populatia si s� adune impozitele, limba rom�n� este interzis� �n administratie, actele oficiale sunt redactate numai �n limba rus�. Ion Stafi, �n lucrarea citat�, ne d� lista complet� a guvernatorilor, iar unul dintre acestia, Seveko, telegrafiind tarului Alexandu al II-lea, �n 1879, c� „Basarabia Rom�neasc� nu mai exist�”, realizeaz� o recunoastere implicit� a originilor etnice ale locuitorilor, conform zicalei „gura p�c�tosului adev�r gr�ieste”. De altfel, �n 1867, tot �n mod oficial, fusese interzis� orice form� de educatie �n limba rom�n�. Dac� noi, rom�nii, am putea fi p�rtinitori �n problemele Basarabiei, iat� �n continuare m�rturii str�ine culese de Ion Stafi �n legatur� cu starea localnicilor. �mp�ratul Alexandru al II-lea declara: „Sunt profund nemultumit c� toate intentiile mele bune nu s-au realizat si neregulile au ajuns la apogeu, din care cauz� oameni nevinovati las� c�sutele lor si tot avutul si fug de la noi c�ut�nd ad�post peste hotare”. La r�ndul s�u, contele Vorontov m�rturiseste: „Situatia economic� a Basarabiei era mult mai bun� sub conducerea moldovenilor dec�t sub conducerea ruseasc�, aici �n Basarabia, unde e �nc� barbarism, oameni f�r� vin� sunt b�gati �n �nchisori, b�tuti, jefuiti si arsi”. Cele mai impresionante consideratii r�m�n cele ale lui Durnovo, savant rus, ministru al educatiei, amploarea citatului fiind, credem, necesar�: „Ce-am f�cut noi �ntr-o sut� de ani pentru populatia moldoveneasc�, pentru progresul ei cultural? Nimic! C�ci toate scolile �nfiintate acolo n-au dec�t scopul de a transforma pe rom�ni �n velicorusi. Niciunul dintre episcopii de acolo nu stie rom�neste. Oric�t de mic ar fi un popor, el cere s� fie respectat, e m�ndru de existenta sa si nu vrea s� serveasc� de �ngr�s�m�nt rusilor, nemtilor, ungurilor sau altor popoare… Rom�nii au luptat vitejeste contra turcilor si maghiarilor pentru tara lor si au mers cu rusii la Plevna �n 1877-1878: 14.000 de rom�ni basarabeni au c�zut pe c�mpurile de lupt� din dep�rtata Manciurie. Limba rom�n� e �nl�turat� din biseric�. Basarabia a r�mas foarte �n urm� fat� de Rom�nia. Populatia rus� venit� aici ca functionari-rusificatori n-a ridicat pentru localnici nici prosperitatea material�, nici moralitatea, supun�nd str�inilor �ntreaga populatie moldoveneasc�, r�mas� p�n� azi �ntr-o profund� ignorant�”. Moscova nu s-a m�rginit la metodele obisnuite de rusificare, subliniate mai sus, a ad�ugat din plin coloniz�rile si str�mut�rile de populatie. Autorit�tile au adus �n Basarabia grupuri numeroase de rusi, ucrainieni, g�g�uzi (crestini de origine turc�), bulgari, polonezi, germani, evrei, de diferite profesii, iar cei care doreau s� se ocupe de agricultur� primeau c�te 70 de hectare de p�m�nt. Totodat�, �n timp ce p�m�ntul roditor era dat str�inilor, moldovenii erau ademeniti �n alte p�rti ale Rusiei – Caucaz, Siberia, Turchestan, Tinutul Amurului – cu mari suprafete de p�m�nt, de cele mai multe ori, neroditor. De aici, multitudinea etnic� din Basarabia si impunerea limbii ruse ca mijloc de comunicare. Dup� cum am mai amintit, rusii au exploatat cu cinism, �n propriul lor folos, comunitatea credintei ortodoxe. �n fruntea Bisericii dintre Prut si Nistru a fost numit mitropolitul Gavriil B�nulescu-Bodoni, personalitate controversat�. Pe de o parte, a �nfiintat la Chisin�u un seminar duhovnicesc, �n care se pred� �n patru limbi (greac�, latin�, rus� si rom�n�), o bibliotec�, o tipografie cu c�rti rom�nesti, dar si rusesti. Tot el, �ns�, aduce clerici si profesori rusi, structuri bisericesti administrative de la Moscova, tip�reste, �n final, numai c�rti rusesti, urmeaz�, apoi, doar mitropoliti rusi, unul dintre acestia, Pavel Lebedev, interzice total limba rom�n� �n biserici, �nchide 340 de biserici �n care se slujea �n limba rom�n�, arde toate c�rtile bisericesti tip�rite �n limba noastr�, �si �nc�lzeste, astfel, timp de trei ani palatul. Aceasta era situatia rom�nilor din Basarabia la �nceputul secolului al XX-lea: f�r� scoli, f�r� biserici, f�r� dreptul de a-si folosi propria limb�.

Dan Ravaru