Si eu ce �mi doresc?!

�n primul r�nd, s� nu mai plonjeze niciun rom�n de la balconul Parlamentului. Stiu c� e greu, probabil imposibil: austeritatea va continua, „m�surile” – ce-or mai fi �nsemn�nd si astea – la fel. Vom fi mai mai impozitati, mai s�raci, mai disponibilizati, mai tristi, mai bolnavi, mai datori la b�nci si mult mai datori la FMI. Asa c�, dragi prieteni, dac� mi-as dori ca, �n 2011, s� �mi mearg� ca �n 2010, ar p�rea c� sunt optimist. Totusi, nu �mi doresc un an ca 2010. A fost un an ur�t. �mi tot spun c� mai r�u nu se poate si, imediat, realitatea (sau B�sescu, sau Guvernul, sau banca, sau vreun „prieten” generic) m� contrazice. La noi mereu se poate mai r�u si mai r�u e c� se poate mereu. Citesc ce �si doresc altii: s�n�tate, spre exemplu. Nu vom fi mai s�n�tosi, din nefericire. Unele spitale se vor �nchide, medicii vor continua s� plece, doctorii, asistentele si infirmierele �mi vor cere bani (nu pentru c� nu le d� destui sistemul, ci pentru c�… asa e la noi) iar eu le voi da. Cu certitudine, s� ajung �n spital este ultimul lucru pe care mi-l doresc. Sunt generos, ast�zi, mai generos dec�t �n alte ocazii, si nici vou�, cititorilor de ziare, nu v� doresc s� ajungeti acolo. E r�u �n spitale: miroase a m�ncare proast�, a urin�, a moarte si, ce trist c� am ajuns s� cred si s� scriu asta, a Rom�nia. Ce-si mai doresc unii? Bani. Bani pentru investitii, pentru refacerea infrastructurii comunit�tilor, pentru s�li de sport si pentru posete scumpe. Pentru acestia, am o singur� urare: s� le dea Dumnezeu bani nu dup� c�t vor s� fac�, ci dup� c�t au f�cut. Multi vor muri calici. Adev�rul e c� putini �si merit� banii si, de regul�, cei care �i merit� nu prea �i primesc. Am at�tea exemple la �ndem�n� – si dintr-o categorie, si din cealalt� – �nc�t as fi nedrept dac� as mentiona doar c�teva nume. Dar e sf�rsit de an si… stiti povestea cu „fii mai bun”. Eu nu sunt bun. Nici „deontolog” nu sunt. Am �ncheiat anul cu mai multi dusmani si mai putini prieteni. Dar, din fericire, am �nv�tat ceva: proverbul „tine-ti prietenii aproape si dusmanii si mai aproape” trebuie interpretat stricto sensu. Prietenii �ti fac cel mai mult r�u, nu dusmanii declarati. Nu v� doresc, asadar, prieteni prea multi. Putini s� fie, dar buni. Ce-si mai doresc unii? Normalitate?!? Parc� am mai auzit cuv�ntul �sta… Foarte des l-am auzit �n campania electoral� – nu neap�rat �n ultima. Ei bine, trebuie s� v� dezam�gesc. N-o s� avem parte de normalitate. Nici de echilibru. Ce s� facem noi cu astea? Nou� ne plac stresul si pericolul, amenintarea si violenta. Nu vrem liniste si armonie; ne plac stirile de la ora cinci, t�tele goale si hamburgerii. �stia suntem noi cu adev�rat si de-asta spun – lucru pe care mi l-am tot confirmat �n acest ultim an – c� ne merit�m conduc�torii pe care �i avem. Dar iar�si, pentru c� e sf�rsit de an si o perioad� propice ur�rilor de bine, �mi doresc s� punem c�t mai repede punct. Si dup� asta, cu mintile golite de tot ce ne-a f�cut r�u, s� �ncepem s� construim. Asta �mi doresc si tot asta e urarea mea pentru voi. La Multi Ani!