Astept�ndu-l pe Malaxa…

Fondator, �ntre altele, al teatrului absurdului, al�turi de Eugen Ionescu, Samuel Beckett a str�lucit pentru prima oar� �n literatur� cu piesa, devenit� celebr�, �Astept�ndu-l pe Godot� (En attendant Godot). Dou� personaje extrem de bizare, Vladimir si Estragon, pe o scen� goal�, unde exist� doar un copac solitar, se afl� tot timpul �ntr-o coplesitoare asteptare. Obiectul acesteia este un oarecare Godot. Dar ei nu au o dovad� concret� c� au stabilit o �nt�lnire, nici m�car nu stiu dac� Godot exist� cu adev� rat sau este numai o proiectie a dezideratelor intime. Toate acestea nu-i �mpiedic� s� astepte �n permanent�, cu r�bdare si perseverent�, visatul personaj care, av�nd �n vedere aspectul etimologic (apropiat de God si Gott), urma s� fie un M�ntuitor sau, cel putin, s� le lumineze motivatia chinuitei lor existente. Si poporul rom�n asteapt�, asteapt�… Sinistrul bolsevic Silviu Brucan ne-a dat, �n ’89, un termen de 20 de ani de asteptare, iar �ntr-o lucrare recent� despre comunism si Rom�nia – asupra c�reia voi reveni – se mai dau acum alti dou�zeci p�n� ne va fi mai bine, adic� vom intra �n normalitate. Deci, patruzeci de ani, c�t au r�t�cit evreii biblici prin Sinai, av�ndu-l, �ns�, �n fruntea lor pe Moise, ceea ce nou� ne lipseste cu des�- v�rsire. �ntre dezastrele care au urmat straniului moment ’89, cel al industriei este dintre cele mai evidente. Manipulati cu nerusinare, �n mod concomitent subtil si grosolan, abia asteptam s� sc�p�m de �mormanele de fier vechi�, adic� industria �ceausist�. De fapt, aceasta era evident performant�, desi nu ne �mp�rt�seam din realiz�rile sale �n sfera consumului, dar noi iar�si asteptam minunata industrie capitalist� rom�neasc�, un corn al abundentei, din care urma s� curg� laptele si mierea, asa cum ni se promisese �n decembrie 1989. Ce a urmat, stim cu totii. Mos Cr�ciunii, �n forma de investitori str�ini, s-au dovedit doar amatori de m�n� ieftin� de lucru, duc�ndu-si profiturile �n t�rile de bastin�; asa-zisii industriasi rom�ni au distrus �n bun� parte capacit�tile de productie pe care le-au preluat cu uluitoare sume de la un dolar �n sus si, cu rare exceptii, se ridic� p�n� la genunchiul broastei �n raport cu ceea ce era �n urm� cu dou�zeci de ani. �n acest context, imaginea simbolic� a adev�ratului industrias rom�n, Nicolae Malaxa, cap�t� proportii impresionante si tr�s�turi aproape mitologice. Originar din Husi, oras �n care pe atunci numai de industrie nu putea fi vorba, contrazic�nd, astfel, teoria mediului formator al personalit�tii, inginerul Nicolae Malaxa �si propune, la sf�rsitul primului r�zboi mondial, edificarea unei mari uzine mecanice. Initial, a dorit s� aib� sediul la B�rlad, �ns� orasul a pierdut aceast� sans�, el hot�r�ndu-se �n final pentru Bucuresti. Pe un c�mp gol, dincolo de bariera Vergului, baz�ndu-se ca prim� fort� motrice pe un cal care �nv�rtea o roat�, folosind cu inteligent� oferta de a repara materialul rulant deteriorat �n timpul r�zboiului, Malaxa pune temelia unei uzine care, peste dou�zeci de ani, �n perioada de maxim� solicitare, ajunge s� aib� p�n� la 20.000 de muncitori, fiind un adev�rat gigant �n aceast� parte a Europei si subzist�nd p�n� �n zilele noastre cu denumirile �23 August� sau �Faur�. Aici s-au fabricat utilaje pentru minerit si constructii (inclusiv si malaxoarele), locomotive exportate p�n� �n coloniile engleze, armament – de la pusti p�n� la tancuri, disting�ndu-se tunul Malaxa cu dubl� func- tionalitate, antiaerian si antitanc. P�n� prin 1970 si chiar mai t�rziu, au circulat automotoarele Malaxa, cu vagoane elegante, toate av�nd structura vagoanelor-restaurant, posed�nd o vitez� remarcabil�. Culmea, dup� ce �n urm� cu 75 de ani puteam fabrica astfel de bijuterii, acum import�m automotoare germane de nivel second-hand. �n Bucuresti, prin anii ’70, am avut ocazia s� �nt�lnesc fosti muncitori de la uzinele Malaxa care, unanim, vorbeau cu cel mai mare respect si admiratie despre patronul pe care l-au avut. Pe urmele lui Napoleon, avea o prodigioas� memorie privind numele angajatilor, era mereu �n mijlocul lor, punea m�na al�turi de ei la remedierea oric�rei defectiuni tehnice. Dup� vointa lor, muncitorii puteau dep�si cele 48 de ore, fiind pl�titi corespunz�tor. La Malaxa nu exista birocratie. S�mb�t�, maistrii prezentau num�rul de ore prestate de fiecare lucr�tor si plata se f�cea pe loc. Vechimea se calcula extrem de simplu: dup� fiecare an lucrat, se ad�uga un leu la plata fiec�rei ore de munc�. �n loc de un aparat birocratic, erau numai c�tiva contabili si casieri pentru mii de angajati. De aceea, �n mod firesc, �n uzinele sale nu a p�truns picior de comunist, muncitorii av�nd cu totul alte conceptii politice, pe care le-au p�strat neclintite si �n plin socialism. Si, ceea ce nu i-ar trece prin minte nici unui patron de ast�zi, de Cr�ciun, Malaxa trimitea plicuri cu bani scriitorilor, pictorilor, oamenilor de cultur�, artistilor de valoare, indiferent de atitudinile lor politice si f�r� s� le cear� s� aib� cea mai mic� obligatie fat� de el. Chiar dac� dup� evenimentele de la �nceputul anului 1941 Antonescu a dispus un fel de nationalizare a �ntreprinderilor sale, Malaxa a continuat s� le conduc� si s� le dezvolte. Si, nu �nt�mpl�tor, George Emil Palade, singurul rom�n laureat al PREMIULUI NOBEL, a fost ginerele s�u! Dac� Malaxa (putea s�-l cheme Ionescu, Popescu etc.) nu a venit �n acesti dou�zeci de ani, va mai veni vreodat�? As fi considerat Rom�nia salvat� economic dac�, �n loc s� vindem capacit�tile industriale strategice la str�ini (si s� fur�m banii) sau s� le d�m degeaba unor hiene ale economiei socialiste, asa-zisii nostri patroni, am fi fost m�ntuiti de un nou Malaxa, care, pe un c�mp gol, ar fi construit uzine, fabric�nd de data aceasta nu locomotive etc., ci calculatoare, telefoane mobile si, de ce nu, avioane supersonice sau rachete. S�-l mai astept�m dou�zeci de ani sau s� capitul�m?

Dan Ravaru