Nu se cunoaste numrul total al hanurilor ridicate de-a lungul timpului n Brlad, dar, din cercetarea diferitelor surse, se poate trage concluzia c au fost destul de multe, raportat la importanta comercial a orasului si a rolului de spatiu de tranzit al mrfurilor. Dac vorbim de perioada secolului al XIX-lea si nceputul de secol XX, a existat un numr impresionant de asemenea stabilimente. Si concluzia nu apare doar prin coroborarea unor diferite surse, ci mai ales ca urmare a lurii n considerare a importantei economicosociale a orasului Brlad si a siturii sale, din punct de vedere geografic, pe importanta ax comercial, de tranzitie spre partea nordic a Moldovei.
Povestea hanului…
A fost odat ca niciodat, c altfel nu sar povesti – hanul. Fie c este vorba de celebrele „Hanul Ancutei”, „La hanul lui Mnjoal”, „Hanul cu tei”, „Hanul lui Manuc” si alte hanuri mai mult ori mai putin vestite, dar ncettenite n traditia popular si literar, ele se constituie n o parte intrinsec a mitologiei actuale romnesti. Diferentierea se face la nivelul celor ce sunt simple creatii literare ori cele ancorate n realitatea istoric. Prilej de „voroave” la o can de vin bun, aburind de rece, din pivnit cu ziduri groase si adnc, asezonate cu pui fript n frigare si cu sfaturi parc nesfrsite, mitice si initiatice, pe un fundal sonor inconfundabil al lutarilor, drumetii ce se adpostesc aici si le frecventeaz devin pe rnd oratori si asculttori ntr-un adevrat ritual asa cum apare n creatia sadovenian, lsnd peste timp un aer de legend si strnind interesul pentru ntoarcerea la origini si istorie. Din punct de vedere social si al profilului psihologic, tipologia persoanelor ce pot fi ntlnite n aceste hanuri este extrem de divers, dup cum este si ntlnirea, la „Hanul lui Talpu” din Brlad, cu fostul haiduc Nicolae Moac („cel ce primise 100 de lovituri la cele 4 rspntii”), relatat n memoriile institutorului I. Vasiliu (din secolul al XIX-lea). Adic oricnd se gseau n hanuri comercianti, trani sau diferite categorii de cltori. n hanuri si ratose, locurile de ntlnire a crusilor veniti din tinuturile cele mai diferite, se desfsura un schimb activ de informatii privind starea drumurilor, posibilitatea de trecere peste ruri, cerintele pietii dintr-o anumit zon, sistemul de vmuire, schimbrile politice petrecute, locurile unde lotrii erau mai activi s.a.
Aparitia hanurilor
Etimologia cuvntului han, termen arhaic astzi, este fr tgad de origine oriental si n spet – persan – adus n tar prin filier turceasc. Cldirea denumit de acestia „caravanserai” (provenit din termenul persan – karawanserai), caracteriza o curte vast nconjurat de cldiri, unde poposeau caravanele si era un loc frecventat, ndeobste, de strini cu diverse proveniente etnice si teritoriale. Astfel, hanul reprezint un local de osptrie la marginea drumurilor de tar sau n orase, unde se puteau adposti peste noapte drumetii (cu caii si crutele lor), iar persoanele care-l aveau n grij erau „hangiul” si „hangita”. Cldirea era n asa fel compartimentat nct s poat rezolva cerintele variate pentru oameni, animale, atelaje, fiind de obicei de form patrulater ori de U, pentru a lsa n mijloc loc de ntoarcere si stationare a carelor. n general, ansamblul de imobile ale unui han era structurat astfel: parterul (unde se aflau prvlii cu tot felul de mrfuri), etajul (cu ncperile de nchiriat) si anexele (care cuprindeau odi unde erau gzduiti vizitii si crusii, buctria unde se prepara mncarea, depozite de mrfuri, grajduri, magazii de furaje, beciuri mari si ncptoare etc.). Modul de structurare al acestora rezult si din urmtorul anunt publicat n presa vremii, mai exact ziarul „Brladul”, aprut pe 12 februarie 1912: „De vnzare Hanul din Str. Dunrii, nr. 586, lng abatorul cel mic, compus din 1 prvlie cu 4 odi, beciu cu gura n prvlie, 2 ogrzi, una grdin, un hambar cu 3 ochiuri constructie de stejar, una magazie nvelit cu tabl si alte athenanse. A se adresa dl. V. P. Cerbu”. Cnd locul de odihn sub forma hanurilor sau a ratoselor nu era nc generalizat, gzduirea cltorilor se fcea la orice locuint, mai avut sau mai modest, si n mod deosebit la mnstirile situate n preajma rutelor comerciale. Asemenea locuri de odihn au aprut la Brlad n strns legtur si pe parcursul dezvoltrii economice, n principal a comertului si intrinsec al cilor comerciale. Prin serviciile lor, popasurile concentrau functii complexe, devenind la nevoie centre de reparatii pentru atelajele de transport si locuri de sigurant pentru mrfuri si chiar de comercializare a acestora. Ratosele, care erau mai izolate de asezri, cptau aspectul unor mici fortrete n scopul satisfacerii sigurantei cltorilor. Orice ratos sau han trebuia s beneficieze de o surs de ap. Ratosele din zonele unde lipsea piatra, ca material de constructie, erau mprejmuite cu trunchiuri de copaci ciopliti. Ca nsemn de recunoastere a ratosului sau a hanului, n locul cel mai vizibil, pe o prjin solid ancorat, se agta o roat, care semnala drumetului c acolo se putea poposi. n prima jumtate a secolului al XIXlea si chiar si n perioada urmtoare, mrfurile erau transportate prin intermediul carelor, crusii fiind n general eternii trani. Viteza mic de transport si costul ridicat ngreuna mult circulatia mrfurilor si implicit obliga transportatorul la opriri permanente n locatii specifice.
Cele mai cunoscute hanuri din Brlad
Astfel de denumiri (han, ratos, rates, ratis, cerdac, crcium-han, ospetie) au iesit treptat din uz, nemaifiind cunoscute dect specialistilor ori celor ce se familiarizeaz cu savuroasele creatii sadoveniene. Doar memoria mai consemneaz existenta lor pe raza orasului Brlad. „Tabla msoristii trgului” din 1815 mentioneaz nu mai putin de 37 de asemenea stabilimente. Dintre acestea amintim cteva: ratosul cpitanului Iancul Chirul din mahalaua de jos, hanul lui Vasile Neculaeevici (fost Talpu), hanul vornicului Hrisoverghi, ratosul sptarului Constantin Sturza din mahalaua din gios, hanul lui Sandu Rscnitii, hanul lui Gheorghe Goiu din mahalaua din jos, ratosul stolnicesei Tarsita Vardala pe ulita veche, hanul sptresei Safta Sturza pe Ulita veche, hanul strresei Smaranda, pe Ulita strmb etc.. Si era si firesc s existe attea, mai ales n contextul importantei de nod comercial al Brladului. n mijlocul trgului au mai functionat Hanul Talpu si Hanul Vlcovici din Piata Domneasc. n sursele referitoare la Brlad, mai apare Hanul Stefanachi, „situat n ocolul de vite”, care a fost, n final, donat spitalului din localitate. Hanul lui Epure de la bariera Tecuciului a fost un alt han vestit. Ulterior numrul lor a sczut simtitor, n strns legtur cu evolutia mijloacelor de transport si modernizrii spatiilor de cazare si, binenteles, a pretentiilor n crestere a cltorilor prin aparitia hotelurilor.
Hanurile de altdat, disprute…
Desi au disprut de mult din peisajul urbanistic al orasului, hanurile se mai pstreaz n amintirea citadinilor de o anumit vrst. Apelnd la mrturii orale si documentare, cteva astfel de locatii pot fi identificate n orasul actual. Unul dintre aceste hanuri, aprut trziu si reprezentnd o form incipient de tranzitie spre hotel, era un stabiliment ce se afla vis-a-vis de actuala Policlinic Stomatologic. Acesta oferea la timpul respectiv mai multe servicii: crcium, posibilitatea de a servi masa, locuri de cazare si spatii adiacente pentru cai, trsuri si crute. Urmtorul anunt, semnat de George Botez si aprut n ziarul „Paloda” din 27 octombrie 1898, fcea reclam la respectivul han: „Locant economic – Strada Calea Tutova (actuala strad 1 Decembrie). Cu onoare aduc la cunostint Onor Public c terminnd constructia noului meu local din calea Tutova, am deschis un stabiliment de buturi spirtoase, precum si o locant economic, asortat cu toate cele necesare, mobilnd zece camere, n care primesc pasageri cu preturi mai reduse dect oriunde si se servesc prompt si constiincios, precum un grajd pentru cai si butcrii pentru trsuri.” n perioada comunist, aici a mai functionat un chiosc de vnzare al pinii si de tutun. Din impresionantul han, casa proprietarilor – asa-zis boiereasc – si poarta de fier forjat de atunci (actuala proprietate Genete) nu a mai rmas aproape nimic, ori poate pe alocuri, doar amintirea. Cteva cldiri, si ele modificate de trecerea vremii, beciul, si un spatiu ocupat aleatoriu de diferite firme se mai afl pe un teritoriu, plin altdat de pulsul vietii cotidiene. Alte zone cu rezonante n mentalul colectiv si care au functionat n dualitatea han-crcium au fost „Cerbul de Aur” (astzi demolat) si nc actualul… „La Toma Dsclasu”. Dac se ncearc o clasificare a hanurilor n functie de locul constructiei, se constat c o asemenea tipologie nu este usor de realizat, deoarece pot exista multiple criterii de identificare. Adic asezarea (la margine de drum, la periferia orasului, n centrul acestuia), form, mrime, constructie, proprietar, rol economic etc. Cu att mai dificil este clasificarea hanurilor din Brlad, cu ct informatiile colectate sunt disparate si nu exist o abundent de surse documentare ca n cazul oraselor mari precum Bucuresti sau Iasi. Se mai stie oare… de un fost rates numit popular „La Puica”, n zona barierii Puiesti, spre „Ciusmeaua lui Bogdan”? De hanul „La Moisuleasa”, ce dispunea de un impozant imobil cu etaj, lucru destul de rar n Brladul acelor vremi, de pe strada Al. Vlahut, din cartierul Podeni? De numeroasele hanuri de pe fosta strad Mocneasa (actuala Vasile Prvan), de cele de pe dealul Morilor de vnt, cum era cel al lui Iamandi si unde se adunau geambasii suspecti si „psrile de noapte”, ori de multe altele pierdute treptat n negura vremii?
Reportaj realizat cu sprijinul profesorului Marcel Proca,
vicepresedintele Societtii de Stiinte Istorice-filiala Brlad.
