(Tot) pe presul Europei

„�nchipuiti-v� Europa civilizat� ca pe o us�. Mult� vreme, usa a stat �nchis� iar dorinta noastr� de vedea ce e dincolo si, apoi, de a intra �n apartament a crescut exponential. Poate nu ne doream s� locuim acolo, dar visam s� putem intra ca la noi acas� sau, de ce nu, speram m�car la o viz� de flotant. C�nd si c�nd, usa se deschidea si c�te un musafir – frumos �mbr�cat, mirosind a parfum scump si cu un buchet de flori �n m�n� – intra si se saluta cordial cu st�p�nii casei. Apoi, usa se �nchidea cu un zgomot sec si dureros. Ani la r�nd, usa s-a deschis si tot de at�tea ori s-a �nchis. Fete noi, uneori c�te dou� deodat�, intrau �n apartament invit�ndu-se ceremonios. �nveliti �n �ntunericul de pe casa sc�rii, am apucat s� vedem c�t de c�t holul, urma unui tablou pe perete si… cam at�t. Ca niste vecini clevetitori si invidiosi, am auzit muzica, am v�zut lumina, am adulmecat aromele. Am vrut si noi. Am �nv�tat muzica dup� ureche, am repetat obsesiv gesturile musafirilor, ca s� nu ne facem de r�s �n caz c�…, am asteptat si am sperat. Apoi, s-a �nt�mplat. Prea brusc, f�r� fastul pe care ani de zile l-am studiat la altii. A sunat telefonul, am r�spuns si… gata! La ora sapte seara, ne-am prezentat. �mbr�cati �n sacoul nostru sp�lat de prea multe ori si cusut cu ate de mai multe culori, cu pantofii vechi si cu flori rupte din vreo gr�din� public�. Tot ce aveam mai bun si mai de pret am luat cu noi. V�zut� de aproape, usa nu mai p�rea at�t de �nalt�. Nu se mai auzea nimic de dup� ea si nici d�ra de fotoni care luminase at�ta vreme casa sc�rii nu se mai z�rea. Nu mai mirosea a trabuc, ci a tigar� ieftin� si a transpiratie (a noastr�, a altora – greu de ghicit). Am stat c�teva minute pe covorul din fata usii, pe care urme de noroi desenaser� un caroiaj ciudat si cumva elegant. Soneria nu functiona si, c�nd �n sf�rsit ne-am f�cut curaj si am cioc�nit, o bucat� groas� de vopsea s-a desprins si a c�zut. Semn r�u, ne-am spus, si ne-am aplecat, cu m�na c�ut�nd �n �ntuneric dup� ciobul colorat. Asa ne-a prins momentul �n care s-a deschis usa. Aplecati.” *** R�ndurile de mai sus par s� se �nscrie �n linia recentului misto frantuzesc referitor la salutul rom�nilor. Asa o fi, numai c� textuletul meu e ceva mai vechi. L-am scris �n 2007, prin martie, la nici trei luni dup� aderare. Din cine stie ce motive (poate dintr-un orgoliu de rom�n?!), nu a fost niciodat� publicat. I-a venit vremea acum, desi nu-mi face nici o bucurie s� �l v�d tip�rit. Oricum, este pretextul care �mi permite c�teva fraze despre noi �n 2010, c�nd deja avem mai bine de trei ani de Uniune European� �n spate. Pardon, �n CV-ul european. B�sc�lia francezilor, prietenii nostri traditionali din Uniune, trebuie s� ne pun� pe g�nduri. Suntem si nu suntem �n apartamentul �n care ne-am dorit at�t de mult s� intr�m. Suntem tot �n fata usii, poate nu aplecati, dar la fel de prost �mbr�cati. Intr�m c�nd dorim, mai vorbim cu unul sau cu altul, dar dormim tot afar�, pe casa sc�rii. Bine c� n-a furat nimeni presul. Am intrat si am iesit de at�t de multe ori, �nc�t nu ne mai salut� nimeni. Noi suntem usa. Toti o bat si o tr�ntesc. Teoretic suntem gazde, dar nu suntem de-ai casei. Nu ne respect� nimeni, nu ne vorbeste nimeni si nu ne d� nimeni nimic, dar pl�tim foarte mult pentru luxul de a intra c�nd vrem. Am vopsit din banii nostri toat� usa, nu doar portiunea de pe care, din �nt�mplare, s-a desprins vopseaua. Punem bani pentru cheltuielile casei (si sunt ceva bani, nu glum�), punem si pentru m�ncare si b�utur�, dar tot ne chior�ie matele. Dac� ne e sete, nu bem ap�; bem rachiu – e si �sta un fel de a hidrata foamea. N-am �nv�tat nici acum limba casei. Vorbim mai mult prin semne, gesticul�m ur�t si scoatem sunete ciudate. Lumea r�de. �sta e ghinionul nostru, s� nu avem pe cineva care s� vorbeasc� limba lor. �n concluzie, s� nu ne mai mir�m c� prietenii nostri traditionali, francezii, au fost at�t de r�ut�ciosi pe seama noastr�. Au r�s nu de noi, rom�nii, ci de rom�nii care nu le vorbesc limba. �sta e defectul nostru fundamental: mereu �i alegem s� ne reprezinte pe cei care ne vorbesc limba, niciodat� pe cei care o vorbesc pe-a altora.

P.S.: Textul scris �n martie 2007 se intitula „Pe presul Europei”. Am pus un „tot” �n fat�. Nu e mult. E tragic.