Dac pn acum brldenii au fcut cunostint cu parcurile, podurile, crciumile, cofetriile sau oamenii secolului al XIX-lea, a venit rndul s afle cteva informatii colorate si despre hotelurile acelei vremi. Transformate din hanuri sau ridicate de la zero, hotelurile din Brlad au fost apreciate nu doar de cltorii care au poposit n oras, ci si de liceeni, care le-au cunoscut ca internate, sau de actori, care le-au folosit ca locuinte. Dac unele au fost avariate de cutremure si distruse de comunisti, pentru a face loc altor cldiri mai impozante, altele au fost drmate n mod nejustificat.
De-a lungul timpului, societatea s-a aflat ntr-o continu transformare, att pe plan politic si economic, ct si social. Brladul nu a fcut exceptie de la regul. Cum evolutia a adus unele mbunttiri omenirii, la fel s-a ntmplat si n cazul hanurilor destinate cazrii turistilor si nu numai. Treptat, acestea au disprut. Cele mai mici au fost transformate n locuinte, unele si-au modificat titulatura, adoptnd denumirea de „hotel”, iar altele au fost demolate ca urmare a pierderii importantei economice si sociale. n locul celor disprute, n secolul al XIX-lea, a aprut un nou tip de cldiri pentru cltori, ceea ce cunoastem astzi drept hotel. Din pcate, sursele istorice ofer informatii mult prea sumare pentru a putea fi realizat imagine pertinent asupra modului n care artau n epoca respectiv, dar si a modului n care si-au fcut aparitia n urbea noastr. Unele dintre ele, ca mod de organizare a hanurilor ori din punct de vedere al planimetriei, nu au fost foarte diferite de tipologia prvliei-locuint. La parter se aflau spatii comerciale si restaurante, iar la etaj, camerele de nchiriat. Dac hanurile au reprezentat necesitti economice, fiind n acelasi timp si aparitii ncrcate de istorie si pitoresc, hotelurile apreau ca niste cldiri moderne si monumentale. Acestea au luat locul hanurilor si au reusit s se impun cu usurint, nu numai prin arhitectur si design, ci si prin servicii cu un grad sporit de calitate. n 1837, cltorul rus Demidoff, care a ajuns la Brlad, nu pomeneste de existenta hanurilor si nici a vreunui hotel, fiind nevoit s se multumeasc s stea n cldirea isprvniciei, cu un singur divan. Ct despre tovarsii si de cltorie, Demidoff scrie c acestia s-au multumit cu dusumeaua unei camere, care a fost transformat n pat prin curtarea desvrsit. Treptat ns, lucrurile au nceput s se schimbe. Odat cu a doua jumtate a secolului al XIX-lea, hanurile au nceput s dispar, lovite repetat de incendii (cum a fost cel devastatator din 1826 si cel din 1851), de cutremure (n anii 1802, 1813, 1814, 1838, 1864, 1934, 1940) si inundatii (n anii 1805, 1817, 1825, 1865, 1933, 1934). Dincolo de aspectele economice, un alt cuvnt important l-a avut de spus vechimea, adic uzura fizic, dar si moral determinat de noile cerinte ale timpului, care le-a fcut s cad treptat, dar sigur n desuetudine, fenomen evident la sfrsitul secolului.
Cele mai importante hoteluri din Brlad
O strad cu reverberatii adnci n mentalul colectiv al populatiei urbei si datorit rolului su economic, adic o adevrat inim a „cettii”, a fost si Ion Iacomi, care fcea legtura ntre Piata Sf. Ilie si strada Stefan cel Mare, ntretiat pe parcurs de strada Fagului (fost Strmba). Acolo puteau fi ntlnite trei dintre hotelurile de atunci ale orasului. Aparitia lor n acea zon nu este deloc ntmpltoare, aici fiind centrul negustoresc al orasului, ce cuprindea n perimetrul su cele trei strzi amintite anterior si piata dezvoltat pe un loc mai vechi de adunare a carelor.
Hotelul „Europa”
Hotelul „Europa”, al crui proprietar era Brandes, era situat pe fosta strad amintit mai sus, la nr. 39. Datnd din a doua jumtate a secolului al XIX-lea, primul de care se pomeneste n Brlad, a fost construit pe locul mai vechiului han „Talpu” unde functiona renumitul restaurant la acea vreme – „Ventel”. Din punctul de vedere al celor din ziua de astzi, este interesant de remarcat aceast continuitate han-hotel pe acelasi spatiu fizic si ntr-o zon cu preponderente valente comerciale. Dorinta de modernizare si racordare la noile realitti este constatat dincolo de acest fapt, pe de o parte, prin recurgerea la publicitate si, pe de alt parte, prin elemente distincte ce diferentiaz hanul de hotel. Spre exemplu, n 1919, aflm din reclame c este „de prim rang!!! complet renovat”, dispune de „confort modern” si de lumin electric, si totul la „preturi moderate”. nssi denumirea de „Europa” indic un trend frecvent utilizat n epoc, n sensul c era folosit pentru brand-uri de firm, denumiri considerate de rezonant. Hoteluri purtnd aceeasi denumire, ns mai mari ori mai mici, apruser peste tot n Vechiul Regat, de parc numele n sine era sinonim cu conditiile moderne apartinnd celor corespondente din Occident. Primul de acest gen si care apartinea unei lungi serii apruse la Bucuresti sub numele de „Hotel d’Europe” si era caracterizat ca fiind „bine mobilat si nzestrat cu toate cele necesare”. n perioada comunist, mai exact n anul 1952, Hotelul „Europa” a fost nationalizat si, odat cu nfiintarea Teatrului „Victor Ion Popa” n 1955, cldirea a cptat o nou destinatie, fiind repartizat ca spatiu locativ pentru actori. Din pcate, n urma avarierii de la cutremurul din 4 martie 1977, cldirea a fost demolat, potrivit politicii vremii, n anul 1979. Terenul, rmas disponibil, situat n partea sudvestic a pietii centrale, dispune n acest moment de constructii finalizate. Hotelul „Bristol” Hotelul „Bristol”, cu o denumire la fel de europenizant, era mult mai modest si lipsit de pretentii dect hotelul „Europa”, pierzndu-si functionalitatea n era comunist. Cldirea hotelului, cu un singur nivel, era parte integrant a unei strzi cu imobile construite n a doua jumtate a secolului al XIX-lea si n prima jumtate a secolului XX. Se poate spune, deci, c din punct de vedere arhitectonic si functional apartinea acestei perioade. Camerele erau nalte cu usi masive din lemn, balcoane si ferestre cu ornamente metalice, gratii din fier forjat la intrrile principale. Din interiorul unui hol ngust situat la intrarea n hotel, accesul spre etaj, adic unde erau camerele, se fcea pe o scar spiralat din lemn, strjuit de un grilaj metalic. Confortul sonic nu era foarte bine asigurat, fiecare pas pe scar, pe hol ori n interiorul camerelor fiind nsotit de scrtieli apreciabile, dup cum si amintesc temporarii locuitori. Dup nationalizarea sa, n 1952, a avut diverse destinatii, servind pentru o scurt perioad de timp n 1957 si ca internat pentru o parte din elevii codrenisti. Dup cum comenta unul dintre cei care au stat acolo, Virgil Giusc, nc mai persist nostalgia „dusumelelor vechi si nengrijite pe care se remarca cu usurint mersul militresc al pedagogului, profesorul pensionar de geografie Ursoiu, ncltat n cea mai mare parte a anului cu cizme a cror ascutime si duritate a vrfului aproape c nu a rmas elev din internat s nu le cunoasc. Purtnd monoclu, specific unei perioade de mult trecute, cobora de fiecare dat scrile atunci cnd se ntorcea din oras vreun elev care, tot prin bunvointa sa fusese nvoit, verificnd cu acribie dac nu cumva depsise cu vreun minut ora prevzut n biletul de voie. Semnalul de ntoarcere a celui nvoit era dat de clopotul actionat de un mner situat pe partea exterioar a usii de la intrare, ntr-un loc cunoscut doar de internisti”. Imobilul se afla ntr-o stare avansat de deteriorare si, ca urmare, etajul a devenit n scurt timp impracticabil. ns, la parter s-au mentinut pn n momentul demolrii (1982) cteva unitti ale Cooperatiei Mestesugresti: un magazin pentru prezentarea si desfacerea produselor acesteia, un atelier de cojocrie si unul de marochinrie.
Hotelul „Traian”
Cel mai important si cel mai mare dintre toate a fost ns celebrul hotel „Traian”, care avea o cldire masiv pe atunci si care dispunea la parter si de un restaurant „La Mielul alb”. La parterul hotelului, la ceaprzria lui Varlam (atelier unde se fabricau spanglici sau ciucuri de mtase sau de fir pentru hainele militare), elevii si cumprau chipiuri de uniform privindu-se cu admiratie n fata unei mari oglinzi. Tot de aici si procurau si ofiterii chipiurile lor, iar alturi se afla frizeria lui „Clin comunistul”, dup cum era poreclit. Aflat la intersectia strzii Stefan cel Mare nr. 54 cu strada Ion Iacomi, n fata farmaciei Silvestru, a fost distrus de un puternic incendiu n 1944. Dup o reparatie de fatad si repus n circuitul hotelier, hotelul „Traian” a fost demolat n mod nejustificat, n anul 1984. Desigur c, ntr-un oras cu iz balcanic dar si cu veleitti occidentale, existau si alte posibilitti de cazare, eventual la „Singer”, de pe Strada Regal, sau la hotelul „Splendid”, al crui proprietar era Iosif Abtug, care a fost distrus de marele cutremur din 1940.
Reportaj realizat cu sprijinul profesorului Marcel Proca,
vicepresedintele Societtii de Stiinte Istorice-filiala Brlad.
Daca ar fi si cateva fotografii…