Cine merita cupa?!

Vineri sau s�mb�t� – nu mai stiu c�nd, �n timp ce, cu picioarele �ntr-o balt� de urin�, �n buda S�lii Sporturilor, f�ceam ce Henry Miller zicea c� b�rbatii stiu cu o at�t de mare distinctie s� fac� – am avut o revelatie. De sus, din sal�, se auzeau doar zgomotul si trop�iala din tribune. Nimic de pe teren, poate cu exceptia fluierului arbitrului. Asa am stiut, de foarte jos, c�t de important este acolo sus rolul meu, nu numai al echipei de fotbal pe care venisem s� o sustin. Mi-am imaginat, pentru o clip�, c� echipele venite s� bat� mingea sunt singure pe teren, f�r� suporteri, f�r� toba Monic�i, f�r� goarna lui Lili, f�r� huiduieli sau strig�te de �ncurajare. Doar juc�torii, mingea si becurile din tavan. A fost jum�tatea mea de revelatie: am stiut atunci c� pentru mine se joac� fotbal, nu pentru orgoliile echipei din teren. Ale oric�rei echipe. Pentru mine, suporterul, a jucat at�t de frumos Antena 1, pentru mine au jucat cu at�t de mult� �nd�rjire si „Obiectivii”, si b�ietii de la „Vremea nou�”, si toti ceilalti. Pentru mine si nu �mpotriva mea a contestat prietenul Pixi c�teva nume din echipa care, asa a fost s� fie, a c�stigat �n acest an Cupa Presei. Si putea fi tot Antena 1, dup� cum putea fi chiar echipa lui Pixi. De ce nu? Si am descoperit, imediat dup� decernarea premiilor, c�t de putin important� a fost si este cupa. Bucata de tabl� aurit� s-a pierdut imediat, �n m�ini pe care nu le stiu, la fel cum dus� a fost si foita pompos numit� diplom�. Mai important� a fost berea de dup� si faptul c� un suporter – eu – a fost primit cu drepturi egale la masa fotbalistilor. Aceasta a fost echipa acolo, �n sal�, nu doar cei care au jucat pe teren. Am c�stigat si eu c�t si colegul Dan, de la „Informatorul”, desi el a alergat c�tiva kilometri �n plus, chit c� avea piciorul drept f�cut franjuri. Si tot Dan mi-a spus, �n c�teva cuvinte, care a fost, de fapt, miza real� a competitiei: „Dac� stiam c� m� bat tot pentru locul doi, nici nu m� mai �nscriam”. �sta e fotbalul adev�rat, prietene Pixi, si tu o stii chiar mai bine dec�t mine. „Copiii str�zii” – formulare at�t de jignitoare si de nedreapt� – au jucat pe acelasi teren, cu aceeasi minge. Legitimatiile (alea aruncate cu sc�rb� pe jos) au avut si atunci, ca si acum, aceeasi important� ca diplomele si cupele obtinute. Adic� nici una. Cupa a fost un pretext; scopul a fost altul. S� crezi cu t�rie c� azi esti mai bun, dup� ce ieri, cu aceleasi arme, ai fost al doilea. Unii au reusit. Totusi, este foarte trist si curios cum, de fiecare dat�, specialistii �n sport sf�rsesc prin a aduce argumente str�ine de sport. �sta s� fie, de fapt, spiritul? Dac� �sta e, noi nu vrem cupa. Si dac� noi nu o vrem, chiar nu stiu cine o merit�.