Meserii de criza

�n traditionalul nomenclator al meseriilor, cel putin una nou� ar trebui s�-si fac� urgent loc: meseria de somer. Dar, desi privilegiat (stai degeaba si statul �ti d� bani), statutul de somer nu este at�t de usor de dob�ndit. Din c�te am �nteles, trebuie s�-i dovedesti cuiva (care obligatoriu nu te crede) c� ti-ai c�utat loc de munc�, dar c� nu ai g�sit. Ei bine, acel cineva pune repede m�na pe-o list� si �ti spune: „Mai avem 48 de posturi de confectioner. Nu v� intereseaz�?”. Nu m� intereseaz�. Dec�t confec- tioner, mai bine nimic. Dar nimic esti, deja… Revenind la greut�tile dob�ndirii statului de somer, or mai fi si hopuri de trecut, dar nu st�m acum s� despic�m firul �n patru. Ce trebuie retinut este c�, �ntr-o tar� a somerilor, nu mai este deloc usor s� ajungi somer. Ce spuneti de meseria de boem? Exista, odat�, dar acum ar trebui redimensionat�. Parc� zilele nu mai trec la fel de usor ca �nainte, cu burta umflat� de bere si cu poezii proaste �n cap. Boemul de criz� va fi la fel de prost �mbr�cat, la fel de neglijent, la fel de ap�sat de metafizici bizare, dar va fi, vorba lui Iliescu, mai bine ancorat �n „meandrele concretului”. C�t de ciudat este un boem care stie cursul leu-euro?! Foarte ciudat, v� spun eu. Pentru un boem de vit� veche, criza omoar� singurul mijloc de existent�: protectia (sau �ntelegerea, sau toleranta) prietenilor. P�n� la urm�, nu refuz s�-i dau o bere unui care nu face nimic, dar refuz categoric s�-i dau berea dac� nu o face cu talent. Si talent nu prea mai este… Da’ de meseria de datornic ce spuneti? Ai rate – obligatoriu, suma ratelor va fi mai mare dec�t veniturile – si �ncerci s� le pl�testi. Cum din calculele initiale s-a ales praful, cel putin o rat� pe lun� va r�m�ne nepl�tit�. Banca nu te crede, familia nu te crede, nimeni nu te crede c� nu mai ai de unde. NU MAI AI! Pentru un datornic de profesie, stingerea unui debit – tinta final� a oric�rui debitor traditional – echivaleaz� cu sinuciderea. Iat� alt� culme a crizei: s� nu mai ai nici m�car o rat� am�r�t�! �ntr-un fel sau altul, meseria de „ratat” o avem toti. Dac� puteam face mai mult si nu am f�cut, suntem ratati. Vesnicul conflict dintre dorint� si putint� este un alt palier al rat�rii. Dar niciodat� nu rat�m obiective mari, a c�ror �mplinire dureaz� o viat�; ne rat�m din aproape �n aproape, pe termen scurt. �n sf�rsit, am identificat ceva la care suntem buni! Perferctionisti chiar. Mergi pe strad� si te �nt�lnesti cu un cunoscut. „Ce faci?”, te �ntreab� el. „Bine”, �i r�spunzi. Este un reflex. Elegant c�t trebuie, misterios c�t trebuie. Cu c�teva luni �n urm�, auzeai „bine” – „bine” – „bine” de c�teva zeci de ori pe zi. Era „scuza” care te ferea de detalii, la vremea aceea inutile. Toat� lumea f�cea, mai mult sau mai putin, „bine”, asa c� un „bine” si at�t era suficient, cum la fel de suficient era glumetul „nu-ti spun”. Acum, �l auzim tot mai rar. „Bine” a fost �nlocuit de explicatii: fac asta sau aia, m� duc la banc� sau vin de la banc� etc. Pe timp de criz�, nimeni nu mai face bine. De fapt, ast�zi, un om care face bine este suspect.