În comuna Voinești din județul Vaslui, indicele sărăciei ajunge la 92%, iar în Gârceni – la 88%. Dar se poate și mai rău: în Râmnicelu, județul Buzău, nivelul sărăciei urcă la 94%. Cea mai gravă situație este înregistrată în Catane, județul Dolj, unde indicele sărăciei este de 100%. Un raport guvernamental făcut public recent explică și cauzele acestui fenomen: „lipsa infrastructurii, mobilitatea redusă și nivelul scăzut de educație contribuie la adâncirea vulnerabilității sociale”.
Indicele de sărăcie generală la nivel de unități administrativ-teritoriale pentru anul 2024, despre care vorbește raportul Ministerului Dezvoltării (MDLPA), reflectă proporția populației care trăiește în condiții de sărăcie multidimensională, în funcție de accesul la venituri, condiții de trai și oportunități economice. Datele folosite pentru calcularea acestui indicator provin de la Ministerul Muncii, INS, Ministerul de Finanțe și Ministerul Dezvoltării. Distribuția spațială a sărăciei confirmă persistența unor decalaje structurale majore între regiuni, dar mai ales între mediul rural și urban.
Județul Vaslui este „sus”, atunci când se calculează acest indice, cu valori care ajung la 92% în comuna Voinești și 92% în comuna Gârceni. Dar, în general, întreaga regiune centrală a Moldovei este colorată, astfel, sumbru, în roșu. Puține județe nu sunt colorate doar în roșu și foarte puține localități au un indice al sărăciei sub 40%, adică culoarea verde.
Datele privind conectarea la rețelele publice de canalizare în anul 2025, unul dintre indicatori, arată că numeroase localități din Moldova, Oltenia și sudul Munteniei au niveluri extrem de reduse de conectare. „Numeroase UAT-uri, în special din Moldova, sudul Munteniei și Oltenia, se află în categoriile inferioare (sub 40%), semnalând o lipsă persistentă a infrastructurii de canalizare, cu implicații directe asupra sănătății publice și protecției mediului”, se arată în raport. În multe comunități rurale, oamenii trăiesc fără sisteme moderne de canalizare, iar accesul la apă curentă rămâne limitat. Raportul arată că, deși conectarea la rețeaua de apă potabilă este mai ridicată la nivel național, există în continuare zone unde populația depinde de fântâni sau sisteme individuale de aprovizionare. „Moldova și sudul țării continuă să înregistreze proporții scăzute de conectare, semnalând zone în care populația se bazează încă pe surse alternative, inclusiv puțuri sau sisteme individuale de aprovizionare”, se arată în raport.
Vasluiul pe harta sărăciei: nicio localitate cu un indice al sărăciei sub 40%
În recentul raport publicat de guvern privind starea administrațiilor locale și dezvoltarea teritorială în România se arată că țara noastră este fragmentată în câteva zone dezvoltate, mai ale sîn vest, și vaste regiuni afectate de sărăcie, lipsa infrastructurii și slaba capacitate administrativă, în special în Moldova, sudul Munteniei și Oltenia.
Potrivit raportului, România are în prezent 2.862 de comune și 216 orașe, dintre care 103 municipii (inclusiv Municipiul București). Potrivit documentului citat, se observă că zonele metropolitane consolidate (ex: București-Ilfov, Cluj, Timișoara și câteva alte excepții) sunt singurele care depășesc media UE, în timp ce majoritatea zonelor din țară se află în categoriile inferioare, unele sub pragul de 50%.
Cele mai ridicate valori ale indicelui de sărăcie se regăsesc în Moldova, sudul Munteniei, Oltenia și centrul Transilvaniei, unde lipsa infrastructurii, mobilitatea redusă și nivelul scăzut de educație contribuie la adâncirea vulnerabilității sociale.
Potrivit raportului publicat de Guvern, lipsa infrastructurii de bază reprezintă una dintre problemele identificate.
Numeroase comune, în special din Moldova, sudul Munteniei și Oltenia, se află în categoriile inferioare (sub 40%), semnalând o lipsă persistentă a infrastructurii de canalizare, cu implicații directe asupra sănătății publice și protecției mediului. În schimb, gradul de conectare este semnificativ mai ridicat în localitățile urbane și periurbane din Transilvania, Banat și zona metropolitană București–Ilfov.
Moldova și sudul țării continuă să înregistreze proporții scăzute de conectare la apă și canalizare, semnalând zone în care populația se bazează încă pe surse alternative, inclusiv puțuri sau sisteme individuale de aprovizionare.
Raportul publicat de Guvern arată diferențe între județe în ceea ce privește capacitatea de a atrage bani europeni și de a implementa proiecte. Județele cu cele mai mari venituri europene per capita sunt Tulcea, Bihor, Sălaj, Bistrița-Năsăud și Mehedinți, cu o mobilizare eficientă a structurilor județene pentru atragerea fondurilor externe în infrastructură, digitalizare, sănătate și dezvoltare regională. La polul opus sunt județele Timiș, Teleorman, Ilfov, Mureș, Harghita, Bacău, Iași și Suceava care au raportat cele mai mici venituri atrase din fonduri europene per capita. Conform documentului citat, investițiile din fonduri europene s-au concentrat semnificativ în anumite regiuni (ex. Cluj, Bihor, Alba, Ilfov), în timp ce altele au rămas constant subfinanțate (ex. Teleorman, Vaslui, Caraș-Severin), accentuând decalajele teritoriale.
În unele municipii și orașe dezvoltate (ex. Cluj-Napoca, Oradea, Alba Iulia), peste 68% din veniturile de funcționare provin din surse proprii, ceea ce indică o autonomie financiară ridicată și un potențial ridicat de planificare strategică multianual. Zonele cu venituri mai ridicate sunt delimitate, ca în cazul altor indicatori, de arcul carpatic – zonele din centrul și vestul acestuia înregistrând procente mai ridicate ale veniturilor proprii în raport cu veniturile de funcționare. Acestor zone li se alătură zona Dobrogei, care beneficiază de un potențial turistic, energetic și comercial major. În schimb, în numeroase comune și orașe mici aflate în exteriorul arcului carpatic – zona Moldovei, Olteniei și Munteniei, sub 20% din bugetul pentru funcționare este generat local, restul fiind acoperit prin sume defalcate din TVA și subvenții. Aceasta reflectă dependența structurală a multor UAT-uri mici de bugetul de stat, ceea ce le limitează spațiul de decizie și flexibilitatea bugetară.
