Ziua muncesc pe unde apuc sau cersesc pentru a-si putea cumpra o bucat de pine. Noaptea se ascund n unghere ferite de ochii lumii. Cei mai fericiti au si cte o plapum sau o saltea. Ceilalti se multumesc cu cldura ctorva zdrente. Temperaturile de pn la -25 de grade au determinat autorittile s le ofere un adpost. Unora le place. Ambianta unei locuinte si mirosul de mncare cald i face s se gndeasc la viata pe care au avut-o n trecut. Altii se simt ncorsetati si abia asteapt s se nclzeasc si s plece n lumea lor: pe strad.
La Centrul de Primire n Regim de Urgent a Copilului Abuzat , Neglijat sau Exploatat, (CPRUCANE) Vaslui, transformat pentru cteva zile n adpost pentru oamenii strzii, se aflau ieri 10 persoane: doi minori si opt adulti. Doi dintre cei adusi de pe strad ca s nu nghete plecaser deja „la munc”. Mai exact n piat, acolo unde, pentru ctiva bnuti, ajut pietarii la crat marfa. Ceilalti par a se simti bine la cldur, se uit la un film si comenteaz scenele…. Doar c, stnd de vorb cu ei, aflm c abia asteapt s se nclzeasc si s se ntoarc n lumea lor: pe strad. „Este prea mult liniste aici”, spune unul dintre ei. Cei mai nerbdtori s plece sunt minorii: „Doamn, cnd putem s plecm?”, o ntreab unul dintre ei pe sefa Centrului, Mihaela Stngaciu. Bietelul, n vrst de 13 ani, e client vechi al centrului. Vine atunci cnd are nevoie de o baie sau o mncare cald, de hinute curate. Dar, cum singur mrturiseste, „se plictiseste repede”. n plus este nvtat cu bani: cel putin 10-20 de lei pe zi, bani cu care poate s-si cumpere tigri si, uneori, butur.
„Am fost muscat de sobolani”
Costel are 29 de ani. Pn la sapte ani a locuit ntr-o cas, pe Clugreni, dar casa a fost demolat si de atunci st pe strad. A fost plecat si prin Constanta, Bucuresti, a dormit prin canale, dar tot „acas” s-a ntors. Mai fr voie, pentru c l-au urcat politistii n tren si l-au expediat n localitatea de domiciliu. Aici nimeni nu i-a putut face contract pentru o alt locuint. De ani buni doarme n subsolul unui bloc. „Am fost si muscat de sobolani”, spune el si ne arat semnele de pe picioare, ca s dovedeasc c nu minte. „Am stat un an n spital. n rest, triesc din ce mi dau vecinii mei. Este o doamn doctor la care m mai duc si mi mai d, si pe la vecinii mei, le mai spl cte o masin, mai dau cu mtura. E foarte grea viata mea, da’ bine c am ajuns aici, pe urm mai vedem ce o mai fi. Iau medicamente de rceal. As sta aici dac as putea. N-am avut niciodat asa conditii”, spune Costel cu lacrimi n ochi.
„s prost s dau cu ghebul pentru un pahar de rachiu?”
Urmtorul nostru interlocutor „nu vrea s-l vad tot Vasluiul”, dar are o slbiciune pentru presa scris si, n cele din urm, accept s ne povesteasc cte ceva din viata lui. l cheam Gheorghe si are 45 de ani. A locuit n Bucuresti, unde a avut si un loc de munc. Doar c a locuit ntr-o cas nationalizat, din care a fost dat afar de proprietari. Odat cu casa si-a pierdut si familia, apoi si locul de munc. Cnd totul s-a prbusit, a venit pe meleagurile n care s-a nscut, n speranta c aici destinul va fi mai blnd. Nu se plnge si abia asteapt s plece. Doarme undeva ntr-un depozit, unde are amenajat un fel de camer, cu saltea, plapum si strictul necesar. i este mai greu cu splatul si cu mncarea cald, dar, n rest, se descurc, atta timp ct poate munci. Are „clientii” lui crora le face diferite servicii, dar nu fur. Nici n piat nu se duce: „Ce-s prost s dau cu ghebul pentru un pahar de rachiu? Acolo e btaie de joc. Aici e bine, dar eu sunt nvtat s umblu liber. Am auzit c mine se nclzeste si cred c am s plec de aici”. Ctiva refuz s vorbeasc.
Adoptat de taximetristi
Mihai are 19 ani si spune c locuieste pe strad „de cnd a plecat de acas”. Mai exact de la 9 ani. Viata lui se mparte ntre spital si strad. Acum st ntr-o „cascarabet de tabl, lng spital, c n spital nu m primeste”. L-au adoptat taximetristii care i dau de mncare sau bani. El i ajut cum poate: mai sterge o masin, mai tine de un surub cnd e cazul. Nu se plnge, dar i-ar place s locuiasc n Centru. Cu o conditie: s poat pleca si veni cnd vrea.
Plecat s se interneze de… dou luni
Cel mai n vrst dintre locatarii adpostului are 55 de ani si e putin incoerent. Sustine c era n gar si c intentiona s se duc la spital, s se interneze la TBC. Are o cas, mostenire de la printi, pe care o mparte cu fratele su, doar c acesta l-a fugrit de acas. Btrnul spune c nu doarme pe strad dar, de la plecarea sa de acas au trecut… dou luni de zile. Politistii lau gsit n gar, aproape nghetat de frig. „Aici m simt „om”. Da, eu am plecat la spital si trebuie s ajung la TBC”, spune btrnul. Astzi este programat pentru un examen medical si, dac starea sa de sntate impune acest lucru, va fi internat… „Pentru persoanele adulte este o solutie temporar, pentru c noi nu avem servicii adresate adultilor, ci doar copiilor. Cu toate acestea am adoptat msurile pe care le aplicm si copiilor adusi n centru: cnd au fost adusi au primit un ceai cald, au fcut o baie, s-au schimbat si pn cnd vor pleca le oferim cazare, mas si servicii medicale. Am avut sprijinul Primriei si pe cel al Politiei si Politiei Comunitare. Dup expirarea riscurilor de nghet, acesti oameni se vor ntoarce n locatiile lor”, a spus Mihaela Stngaciu, sefa CPREUCANE Vaslui.
