În condițiile suprapopulării, interdependenței economice, a libertății și posibilităților de mișcare și distanțarea fizică s-a dovedit a fi o măsură greu de implementat și gestionat. Nu lipsită de importanță este și consecința acestei măsuri asupra mentalului individual și colectiv, pentru că impunerea ei pe cale polițienească induce sentimentul de frustrare cu evoluție spre anxietate și panică, situație ce poate degenera în tulburări de comportament, de la depresie până la agresivitate.
Contribuie la această situație și utilizarea tendențioasă a termenului de ”distanțare socială” care contravine flagrant tendinței instinctuale de apropiere și comuniune interumană, mai ales în vremuri de restriște când oamenii se grupează din instinct în căutare de ajutor și protecție14. Bazant și Bush au demonstrat că distanțarea la 2 m nu are nici o valoare în mediul deschis – riscul fiind același ca la 20 de metri, iar pentru spațiile închise, mai importante decât distanțarea fizică sunt numărul de persoane din spațiul respectiv, tipul de activitate și prezența ventilației ca și intensitatea ei3. Mai importantă decât toate însă pare să fie timpul de staționare în preajma unui purtător de coronavirus decât distanța față de el, timp care ar trebui să fie sub 15 minute3. De altfel empirismul acestei măsuri este demonstrat și de aglomerările umane cu ocazia sărbătorilor pascale ortodoxe și procesiunilor religioase din estul Europei (cu excepția României – nici nu se putea altfel), aglomerărilor estivale ale anului 2020 și actualele festivaluri care nu au produs nici un dezastru pe care presa și autoritățile l-ar fi exploatat la modul oneros.
Din nefericire, în ciuda satisfacției nejustificate din partea autorităților cu privire la gestionarea pandemiei, trebuie să recunoaștem falimentul tuturor acestor măsuri total depășite de realitățile zilelor noastre, pentru că pandemia și-a urmat cursul firesc, desfășurându-se după propriile legi. Fără a nega fatalitatea evoluției pandemice, trebuie să recunoaștem că singura modalitate de combatere epidemiologică eficientă a bolii rămâne lupta în focar, cu rigorile ei punctuale, mai ales că la ora când vorbim avem la îndemână vaccinarea, procedeu prin care se reproduce boala la parametri minimali în ideea inducerii imunității specifice prin anticorpi anticoronavirus.
În loc de încheiere
Până una alta constatăm că pandemia își urmează cursul ei natural ajungând la al patrulea val (?), de fapt coada pandemiei puțin influențată de vaccin, motiv pentru care se cere efectuarea celui de al treilea vaccin fără o argumentație convingătoare, ceea ce ridică suspiciunea unor interese comerciale dacă nu și de altă natură. Este mult pentru un sistem imunitar ca să suporte trei vaccinuri în mai puțin de un an, ca să nu mai spunem că cei trecuți deja prin boală (adevărata imunizare), nici măcar nu au fost luați în calcul. Riscul cel mai mare îl au cei care au prezentat reacții adverse violente la rapel, sau la vaccinarea după boală puse pe seama bumului de anticorpi (producție excesivă), care poate fi mai grav decât boala însăși prin reacția imună pe care o poate declanșa.
Nu trebuie să pierdem din vedere faptul că supralicitarea vaccinării poate deveni un pericol pentru organism, pentru că vorbim de cel mai sensibil sistem din structura corpului uman. Cum campania națională de vaccinare anti COVID 19 și-a pierdut din elan, prevestind un eșec răsunător, cred că cel mai înțelept lucru ar fi stoparea ei și aplicarea doar punctual acolo unde apar focare, raportate însă la procente rezonabile, care să justifice aplicarea unor măsuri antiepidemice și nu cifre arbitrare care să justifice măsuri administrative cu impact asupra vieții sociale.
Și atunci ne întoarcem iarăși la prudență care cere înțelepciune și discernământ, echilibru și logică în luarea și implementarea unor măsuri care, dacă altădată erau oarecum eficiente, astăzi sunt total depășite după cum am văzut mai sus. Însăși vaccinarea, singura achiziție a modernității, cere același discernământ și logică în aplicarea ei la scară națională și nu aplicarea ei intempestivă în logica precauției care presupune măsuri drastice dacă nu chiar draconice pe linie administrativă. plecând de la o recomandare medicală și ajungându-se la adevărate abuzuri cu impact social important. Actul medical în sine se rezumă la recomandări și intervenții în deplin acord cu pacientul și nu în a impune atitudini înafara voinței sale. Pentru că impunerea unor restricții depășește cadrul principiilor medicale, iar subordonarea indivdului interesului colectiv întotdeauna a generat nemulțumiri și revolte.
Prin urmare, prudența trebuie să prevaleze în fața precauției, iar argumentele în sprijinul ei sunt experiența istorică, pe care cei care gestionează pandemia nu o cunosc (sau o eludează cu bună știință) și cunoașterea științifică trecută însă prin filtrul conștiinței11. Deși mijloacele luptei antiepidemice sunt cam aceleași din vechime (cu excepția vaccinării și luptei în focar), abordarea socială diferă substanțial. Dacă în trecut abordarea sănătății publice se împiedica de ”egoismul, ignoranța, nepăsarea și stupiditatea individului”5, astăzi, dezinformarea, neîncrederea, manipularea și abuzurile autorităților bulversează orice conștiință, oricât de responsabilă ar fi.
În încheiere, aș mai face o renarcă asupra faptului că omul contemporan are o sensbilitate crescută în fața bolii și a morții. În comparație cu alte epoci, boala și moartea sunt cu greu acceptate ca realitate și spirit jertfelnic. Același Sigmund Freud spunea pe drept cuvânt pentru acele vremuri ”dacă vrei să dobândești puterea de a suporta viața, fii gata să accepți moartea”8, ceea ce astăzi, când întregul proces de formare a individului este orientat către a creea impresia că omul este atotputernic, stăpân pe propriul destin și al planetei (Homo Deus) și poate controla și decide în tot ceea ce înseamnă viață pe pământ, pare o curiozitate, deși în sine ascunde o tristă realitate.
Trebuie să acceptăm și faptul că populația zilelor noastre se găsește la un alt nivel de educație, ca să nu mai vorbim de posibilitățile nelimitate de informare și comunicare. Pentru cei chemați să gestioneze o situație de criză, fie ea și medico-sanitară, le reamintesc cele spuse de același Omar Bradley: ”oamenii educați sunt mai ușor de condus dar mai greu de manipulat, că sunt mai ușor de guvernat, dar imposibil de înrobit”4.
Bibliografie selectivă:
1. Adler, Alfred – Înțelegerea vieții, Ed. Trei, 2009;
2. Barry, M. John – The Influeza, Ed. Penguin Books, 2005;
3. Bazant, Martin; Bush, John – Studiu MIT; Distanțarea socială
la 2 m nu are efect împotriva Covid 19, 19-apr. 2021;
4. Bradley, N John; Black, Clair – A General Story, Ed. Simon &
Schuster, New York, 1983;
5. Cipolla, Carlo – Legile fundamentale ale imbecilității umane,
Ed. Humanitas, 2021;
6. Defoe, Daniel – Jurnal din anul ciumei 1664-1665, Ed.
Penguin Books, 2003;
7. Dragnea, Gianina – Studii privind nocivitatea măștilor, Activenews.ro, 14 martie, 2021;
8. Freud, Sigmund – Introducere în psihanaliză, Ed. Trei, 2017
9. Grabe, Lester – Leviticus in John Borton Oxford Bible comentary, Oxford University Press, 1998;
10. Ionescu, Vladimir – Klaus Iohanis, în fața unei boli ori ești precaut, ori ești prost, curs de guvernare.ro, 11 iunie 2020;
11. Lupu, Valeriu – Dr. Ioan Buzdugan și epidemiologia vremurilor sale, Însemnări ieșene,
12. Maximilian, C – Timp și destin biologic-incursiune în evoluționismul Modern, Ed. Enciclopedică Română, Buc. 1979;
13. Pliny – Historia naturalis, Ed. Harward University Press, 1989;
14. P.S. Ignatie (episcopul Hușilor) – Maladia ideologiei și terapia
Adevărului Ed. HOREB, Huși 2020;
15. Schulman, Tom – Cercul poeților dispăruți. (replică film), 1989;
16. Traușanu, M. Lidia – Foarte scurtă istorie a carantinei, Scena 9.ro 2020;
17. Vâță, Alla; Beșleagă, E; Scurtu,C; Vântu, C; Cuciureanu, Georgeta; Călin, Mariana; Lupu, Valeriu – Considerații privind Complicațiile pulmonare ale gripei, USSM, Iași, 1973;
18. W.H.O. – Weckly epidemiological Report, 47/06, 1972;
19. W.H.O – Officials coronavirus updates,3 septembrie, 2021;
20. Zuckerman, A – Plague and contagion in Eightienth Century – England The role of Richard Mead, Bulletin of History of Medicine, vol 78, nr. 2, 2014.
Valeriu Lupu – doctor în științe medicale
