DRAGOBETE, S�RB�TOAREA IUBIRII LA ROM�NI

Pe 24 februarie, rom�nul a iubit si �nc� mai iubeste. Iubeste �n stilul dulce rom�nesc, �n cel mai pur si mai intens mod. Aceast� s�rb�toare rom�neasc� are r�d�cini str�vechi, ce dateaz� dinaintea aparitiei crestinismului, fiind celebrat� si pe timpul dacilor.

Dragobetele mai poate fi intalnit si sub denumirea de „Dragomir”, „Cap de prim�var�”, „Cap de var� intai”, „Sunt Ion de prim�var�”, „Logodnicul p�s�rilor”, „Dragomiru-Florea” sau „Granguru”. Legendele populare povestesc c� el ar fi fost un cioban sau chiar fiul ei ce o insotea pe Baba Dochia in c�l�toriile prin munti. Dragobetele reprezint�, de asemenea, si o figur� pozitiv�, simbol al prim�verii. O alt� reprezentare a acestuia este cea a unei plante, numite N�valnic. �n folclorul romanesc este r�spandit� legenda lui Dragobete prin trans – formarea lui in planta numit� n�valnic de c�tre Maica Domnului, deoarece el a incercat din nes�buint� s�-i incurce c�r�rile. Dragobetele marcheaz� incepu – tul prim�verii si a anului agricol si asigur� totodat� tranzitia c�tre un an mai prosper, a constituirii perechilor, atat pentru p�s�ri, cat si pentru oameni. Este o s�rb�toare a revigor�rii vegetatiei (asimilat� uneori cu ziua iesirii ursului din barlog), a vietii in crestere, odat� cu trecerea la anotimpul de prim�var�, retrezirea la viat�, durata zilei in crestere, in contrapondere cu noaptea care descreste, iar ca dovad� zilele sunt mai insorite. Din ziua aceasta, clostile se intorc la cuib, incep a cloci, iar vitele se intorc de la iesle, nu mai m�nanc� asa de mult. Asemenea, si copiii se intorc de la mancare si oamenii mai umbl� pe afar�, nu mai m�nanc� asa de mult, ca iarna. Astfel, de Dragobete, fetele si b�ietii se intalnesc pentru ca iubirea lor s� tin� tot anul, precum a p�s�rilor ce se „logodesc” in acest� zi. Motivatia prelu�rii obiceiului p�s�rilor era profund�, din moment ce p�s�rile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvantul „pas�re” in limba greac� insemnand chiar „mesaj al cerului”. �n mediul rural, in special, traditia str�veche, riturile vechilor daci r�man inc� vii. S�tenii isi mai aduce inc� aminte de obiceiul de demult al fetelor si b�ietilor, care, in ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei era s�rb�torit de tineri. Dimineata devreme, se imbr�cau in haine de s�rb�toare si, dac� timpul era frumos, porneau in grupuri prin lunci si p�duri, b�ietii adunand lemne pentru foc iar fetele cantand si c�utand primele flori de prim�var�, ghiocei, viorele si t�maioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le p�stra pan� la Sanziene, cand le aruncau in apele curg�toare sau folosite in descantecele de dragoste. Dac�, intampl�tor, se nimerea s� g�seasc� si fragi infloriti, florile acestora erau adunate in buchete ce se puneau, mai apoi, in l�utoarea fetelor, in timp ce se rosteau cuvintele: „Flori de frag�/ Din luna lui Faur/ La toat� lumea s� fiu drag�/ Uraciunile s� le desparti”. Fetele mari s� strangeau ap� de om�t sau de pe florile de fragi. Aceast� ap�, p�strat� cu mare grij�, avea propriet�ti magice, spunanduse c� este n�scut� din surasul zanelor, putand face fetele mai frumoase si mai dr�g�stoase. Dragobete este si un zeu al bunei dispozitii. De ziua lui, tinerii mergeau in satele vecine, chiuind si cantand peste dealuri, adunandu-se la o cas�, pentru „a-si face de Dragobete”, f�candu-se petreceri (f�r� indecentele evenimentelor similare din zilele noastre) fiind convinsi c�, in felul acesta, vor fi indr�gostiti intregul an, pan� la viitorul Dragobete si de multe ori de acolo porneau de multe ori viitoarele c�snicii. Uneori, fetele se acuzau unele pe altele pentru farmecele de uraciune f�cute impotriva adversarelor, dar, de cele mai multe ori tinerii se intalneau pentru a-si face jur�minte de prietenie. Se mai credea c�, in ziua de Dragobete, p�s�rile nemigratoare se adun� in stoluri, ciripesc, isi aleg perechea si incep s�-si construiasc� cuiburile, p�s�rile neimperecheate acum r�manand f�r� pui peste var�. B�rbatii trebuie s�-si g�seasc� partenere pentru anul ce vine, in acest sens este si expresia „Dragobetele s�rut� fetele”. Fetele sunt c�utate pentru a fi s�rutate, pentru a permite b�rbatilor asa-zisa „contaminare” cu fortele faste. Conform traditiei, de Dragobete, b�ietii si fetele trebuie s� glumeasc�, s� nu se certe cu nimeni si s� respecte s�rb�toarea, pentru a fi indr�gostiti tot timpul anului. Astfel in jurul unor focuri aprinse pe dealurile golase din jurul satelor, fetele si b�ietii discutau vrute si nevrute, ins�, cel mai adesea, se spuneau glume cu substrat erotic. Fetele, cum simteau apropierea pranzului, incepeau s� coboare in fug� spre sat, in unele zone ale t�rii, aceast� goan� fiind numit� „zbur�torit”. Conform obiceiului, fiecare b�iat urm�rea fata care ii c�zuse drag�; dac� fl�c�ul era iute de picior si fetei ii pl�cea respectivul urm�ritor, atunci avea loc o s�rutare mai indelungat� in v�zul tuturor. S�rutul acesta semnifica, in fapt, logodna ludic� a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne prefatind logodnele adev�rate. Dac� nu se f�cea de Dragobetele, se credea c� tinerii nu se vor putea indr�gosti in anul care urma; in plus, un semn r�u era dac� o fat� sau un b�iat nu intalneau la Dragobete m�car un reprezentant al sexului opus, opinia general� fiind c� tot anul, respectivii nu vor mai fi iubiti. Unii tineri, in Ziua de Dragobete, isi crestau bratul, dup� care isi suprapuneau t�ieturile sub form� de cruce, devenind astfel frati, si respectiv, surori de cruce. Se luau de frati si de surori si f�r� ritualul de crestare a bratelor, doar prin imbr�tis�ri, s�rut�ri fr�testi si jur�mant de ajutor reciproc. Cei ce se infr�teau sau se luau surori de cruce f�ceau un osp�t pentru prieteni. Dar si cei maturi aveau partea lor in cadrul Dragobetelui. Astfel, femeile credeau c� era indeajuns s� pui mana acum pe un b�rbat… str�in de sat si deveneai dr�g�stoas� b�rbatilor in tot anul care urma! Femeile mai aveau grij� s� dea mancare bun� or�t�niilor din curte, dar si p�s�rilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificat� la Dragobete c� astfel s-ar fi stricat rostul imperecherilor. �n aceast� zi, nu se coase si nu se lucreaz� la camp. Se face cur�tenie general� in cas�, pentru al intampina cum se cuvine pe zeul iubirii, care nu vine singur, ci insotit de asa-numitele zane numite „Dr�gostite”, ce le sopteau vorbe de amor indr�gostitilor. Dragobete un fecior chipes, puternic si iub�ret nevoie mare, este o divinitate mitologic� popular� romaneasc�, un zeu tan�r al Panteonului autohton cu dat� fix� de celebrare in acelasi sat, dar variabil� de la zon� la zon�, patron al dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile romanesti, fiind identificat cu Cupidon, zeul dragostei in mitologia roman�, si cu Eros, zeul iubirii in mitologia greac�, ce ne aduce iubirea in cas� si in suflet. El umbl� prin p�duri dup� fetele si femeile care au lucrat in ziua de Dragobete. Le prinde si le face de rasul lumii, atunci cand ele se duc dup� lemne, flori sau bureti. Unele fete si femei doreau chiar s� fie pedepsite de Dragobete, lucrand de ziua lui, iar, apoi luand drumul p�durii, aici fiind „nevoite” s� se lase iubite de Dragobete. De aici si provine r�spandita expresie adresat� fetelor mari si nevestelor tinere, care indr�zneau s� lucreze in aceast� zi: „Nu te prind� Dragobete prin p�dure!”. Chiar dac� mai „pedepsea” femeile, se considera c� Dragobetele ocroteste si poart� de grij� indr�gostitilor, tinerilor in general, putand fi socotit un veritabil „Cupidon” romanesc. B�trani obisnuiau s� tin� aceast� zi pentru friguri si alte boli dar si pentru un an imbelsugat. Orice lucru inceput va merge cu spor tot anul. �n ziua in care se tine s�rb�toarea se scotea din p�mant r�d�cin� de spanz, cu multiple utiliz�ri in medicina popular� si se aprinde in cas� r�d�cin� de iarb�-mare pentru a ap�ra de rele si durere. Prilej de bucurie si bun�stare, Dragobetele, reprezint� una dintre cele mai frumoase obiceiuri str�vechi ale poporului roman. P�cat ins� c� foarte multi i-au uitat semnificatia si au substituit-o dup� 1990 cu s�rb�toarea vecinilor nostri occidentali, aceea a Sfantului Valentin, ce nu are nici o inrudire cu mitologia popular� roman� si nici cu spiritualitatea romaneasc�, el, nefiind prezent in calendarele noastre ortodoxe in perioada rece ci din contr�, pe data de 30 iulie. �ns� romanii care cunosc legenda lui Dragobete o celebreaz� pe 24 februarie a fiec�rei prim�veri unde iubirea se simte ca la ea acas�!

Dan Horgan

Bibliografie: – Adrian Fochi – „Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976 – Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului roman”, Editura Paideia 2001. – Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului roman”, Editura Polirom Iasi 1998. – Ion Ghinoiu – „S�rb�tori si obiceiuri romanesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002. – Ion Ghinoiu – „Zile si mituri. Calendarul t�ranului roman 2000, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999 – Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an” Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997. – Ion Talos – „Gandirea magico-religioas� la romani”, Dictionar, Editura Enciclopedic�, Bucuresti, 2001. – Irina Nicolau – Ghidul S�rb�torilor Romanesti Editura Humanitas 1998 – Narcisa Stiuc� – „S�rb�toarea noastr� cea de toate zilele”, editura Cartea de Buzunar, 2006. – Romulus Vulc�nescu – „Mitologie Roman�”, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985. – Simion FIorea Marian – „S�rb�torile la romani” Editura „Grai si Suflet – Cultur� National�”, 2001. – Tudor Pamfile, „Mitologia roman�”, Editura ALL, Bucuresti, 1997. – Tudor Pamfile, „S�rb�torile la romani”, Editura „Saeculum I.O.”, Bucuresti 1997. – Tudor Pamfile – „V�zduhul dup� credintele poporului roman”, Editura Paideia.