Un spital în lacrimi

Moartea dr. Augustin Ilies, unul dintre cei mai cunoscuti medici din judetul Vaslui, a bulversat un oras întreg: colegi, cunoscuti, pacienti deopotrivã. Sinuciderea medicului i-a socat pe toti cei care l-au cunoscut, pe toti cei cu care medicul a lucrat. Toti vorbesc despre omul si profesionistul Augustin Ilies cu lacrimi în ochi. Pentru cã, spun ei, nu a fost numai un om extrem de corect, un perfectionist în ceea ce priveste meseria, ci si un om care avea oricând o vorbã bunã sau un sfat, un om dispus sã împãrtãseascã cu ceilalti bucuriile, dar si necazurile. Nimeni nu se mai întreabã acum ce l-a determinat sã-si punã capãt zilelor, dupã ce s-a aflat cã medicul fusese la un psihiatru care îl diagnosticase si îi prescrisese un tratament pentru depresie. Au rãmas doar lacrimile si amintirile.

„Am lucrat cu dr. Ilies de când am venit în acest spital. Mai întâi ca asistentã, apoi, ca asistent sef al Sectiei de pediatrie, apoi, din 2007, ca director de îngrijiri. Mã leagã atâtea întâmplãri de el, încât nici nu stiu cu ce sã încep. Ne-a fost tuturor asistentelor mentor, prieten, pãrinte, a stiut sã tinã întodeauna colectivul închegat si sã facã în asa fel încât lucrurile sã meargã bine. Am lucrat împreunã în conditii extrem de vitrege, am înfiintat împreunã Sectia de chirurgie pediatricã, am sãrbãtorit împreunã zile de nasteri, am fãcut gãrzi si ne-am bucurat de fiecare reusitã. Era un om care avea întodeauna o vorbã bunã pentru colegi si pacienti, un om extrem de serios, de atent, chiar meticulos… Întotdeauna ne amintea cã de noi depinde viata oamenilor. Avem colege care au ajuns sã lucreze în clinici universitare sau în strãinãtate si care s-au întors când am sãrbã- torit 10 ani de la înfiintarea sectiei. Ne propusesem sã sãrbãtorim si 20 de ani de la înfiintare… dar nu va mai fi la fel, pentru cã nu mai este omul care ne unea pe toti“, spune cu lacrimi în ochi Nadia Ungureanu, directorul de îngrijiri al Spitalului Judetean de Urgentã Vaslui. Daniela Clãtinici, liderul Sanitas, plânge înainte de a ne putea spune ceva. „M-am angajat la Spitalul Judetean în ‘93, chiar în Sectia de chirurgie pediatricã. Dr. Ilies a fost de toate pentru familia mea: a fost medic, pentru cã mi-a operat de douã ori copilul, prima datã doar la patru luni, mi-a fost sef si mi-a fost un prieten si un sfãtuitor bun. Ne-a încurajat sã învãtãm, sã evoluãm si ne-a sustinut atunci când am fãcut-o. Era un om blând, dar ferm atunci când era vorba de profesie, si nu fãcea niciun rabat. Îsi fãcea meseria cu responsabilitate, cu pasiune si cu multã dragoste pentru copii. Îmi amintesc cã am avut, la un moment-dat, o fetitã cu osteomielitã. A fost adusã la un an si câteva luni: era subnutritã, murdarã, nu vorbea, nu mergea si avea complicatii. Provenea dintr-o familie necãjitã, cu multi copii. Doctorul a „adoptat-o“, ca sã spun asa, si, odatã cu el, toatã sectia. A stat fetita aproape un an, iar transformarea a fost radicalã: am externat un copil vesel, grãsut, care mergea, vorbea si râdea mult. La externare, i s-a oferit si un trusou întreg: saci cu hãinute si cu jucãrii. A fost doar unul dintre cazurile în care medicul a investit mai mult decât îi cerea profesia, dar lista acestora este extrem de lungã. Eu nu am cuvinte sã descriu pierderea pe care o simtim noi, cei care am lucrat si l-am cunoscut pe dr. Ilies„, spune Daniela Clãtinici. Colectivul Sectiei de chirurgie pediatricã este încã în stare de soc. Aici, fiecare obiect, fiecare salon, coltul de joacã din capãtul holului, toate poartã amprenta dr. Ilies. „Sunt încã în stare de soc si nu pot sã accept cã tot ce se întâmplã este adevãrat. Ultima datã am vorbit cu dr. Ilies pe 16 mai, când l-am sunat sã-i spun la multi ani. Pãrea în regulã, i-am spus cã abia asteptãm sã se întoarcã la muncã. Lucram împreunã de 24 de ani si întodeauna a fost un om de o corectituidine si de o punctualitate greu de închipui. Extrem de ordonat, stia întodeauna ce are de fãcut si ne spunea si nouã ce avem de fãcut. Dimineata, dupã ce treceam în revistã toate cazurile, stiam exact care sunt tratamentele pentru fiecare pacient, stiam ce are de fãcut fiecare. Nu existau bâlbâieli, sincope, nedumeriri. Poate de asta si lucrurile au mers bine întodeauna în sectie si nu au existat probleme. Au fost ani de zile în care a fost singurul medic de aici. A mãrturisit chiar cã de multe ori si-a neglijat familia pentru spital, dar îsi fãcea meseria cu atâta pasiune si devotament, încât era usor de înteles. Doctorul era un om exceptional din toate punctele de vedere, si nimic din atitudinea lui nu ne-a lãsat sã întelegem ce va urma“, ne-a spus Dana Grigore, asistenta sefã a Sectiei de chirurgie pediatricã. „L-am cunoscut pe dr. Ilies în 1997; colegi am devenit abia în anul 2000. Eu l-am cunoscut ca un om deosebit, ambitios, sigur pe el, corect, tipul de om care nu lasã nimic nefãcut sau la voia întâmplãrii. Nu am putut sã nu apreciez capacitatea sa de muncã: avea câte 9-10 operatii zilnic, intra în sala de operatii la contravizitã, atunci când se impunea, venea sâmbãta, desi nu era plãtit pentru asta, venea la orice orã din zi si din noapte dacã era sunat. Nu e usor sã fii singurul chirurg dintr-o sectie de copii, nu poti amâna interventii care se impun si care pot naste complicat ii. Dr. Ilies a fãcut multe operatii în premierã la Vaslui, operatii care se impuneau pentru salvarea vietii pacientilor. În 2009, când a efectuat interventia pe cord deschis la un adolescent înjunghiat în inimã, am intrat amândoi în sala de operatii. Desi astfel de interventii nu se mai efectuaserã la Vaslui, am remarcat atunci precizia cu care lucra dr. Ilies, faptul cã a stiut exact ce are de fãcut pentru ca totul sã fie bine. Si a fost bine! Ca om, era sufletist si foarte evlavios, un om cu frica lui Dumnezeu. De multe ori îmi povestea de vizitele fãcute la mãnãstirile din tarã, vorbea despre ce ar trebui sã facem pentru a deveni cu totii mai buni. Iar dr. Ilies a fost bun în tot ce a fãcut, meritele sale fiindu-i recunoscute si de comunitate, dat fiind cã a fost si consilier local si cetãtean de onoare al Vasluiului. A fost apreciat de colegii de chirurgie pediatricã din tarã, de colegii din spital, de pacienti. A fost un bun coleg, dar nu am stiut cã are probleme, pentru cã nu poti intra cu cizmele în viata oamenilor. Spitalul si întreaga comunitate a Vasluiului a pierdut un om valoros. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace“, a spus dr. Eugen Ciocârlea, medic specialist în ortopedie-traumatologie.

„Este o pierdere grea pentru noi, pentru tot corpul medical al spitalului. Nu stiu ce l-a împins pe dr. Ilies la acest gest… Poate am contribuit cu totii la asta, pentru cã n-am fãcut nimic ca lucrurile sã stea altfel. Cei tineri pleacã, cei în vârstã rãmân si încearcã sã facã fatã. Asta înseamnã nenumãrate gãrzi, stres… Nu stiu ce sã spun…. Ne pare rãu, e o mare tragedie!“, spunea dr. Carmena Piseru, seful Unitãtii de Primiri Urgente, cea care si-a resuscitat colegul cu lacrimi de neputintã în ochi si cu durerea de a nu putea face nimic pentru unul din oamenii despre care nu are de spus decât lucruri bune.

„L-am cunoscut pe dr. Ilies în toate ipostazele: ca medic curant al copilului meu, în postura de cetãtean de onoare, pe când eram presedinte al Comisiei de Culturã – Social în Consiliul Local, colaborator si sef de sectie. Era un om blând, politicos, un profesionist scrupulos, meticulos, care îsi fãcea meseria cu o corectitudine rar întâlnitã, indiferent de ora la care era apelat. E o pierdere mare pentru spital, pentru familie, pentru comunitate“, a spus Ana Rinder, managerul Spitalului Judetean de Urgentã Vaslui.

Moartea neasteptatã a dr. Augustin Ilies a uluit întreaga comunitate vasluianã. Mesajele de condoleante au început sã curgã pe retelele de socializare încã de la publicarea tristei vesti. „Unul dintre doctorii care m-a salvat. Din nefericire, a murit! Este doctorul care îmi spunea cã sunt o pisicutã miorlãitã… El este cel care m-a fãcut prima datã sã nu îmi fie fricã de o operatie, cel care mã încuraja si care mã alinta în toate felurile ca sã mã simt micã dar totusi putermincã. El si asistenta sa mereu mã întrebau de scoalã si de prieteni. Cât am stat în spital, o lunã, ei mi-au fost apropiati si se comportau cu mine ca si cum as fi fost copilul lor. Dumnezeu sã îl ierte!“ – Oana „Mã doare îngrozitor cã Vasluiul a pierdut un OM cu o valoare inestimabilã… Aceasta este „rãsplata“ miilor de vieti salvate, a miilor de ore de somn pierdute… Sper ca cei care i-au terfelit numele sã mediteze îndelung… Ultima oarã când am vorbit cu dumnealui, la mijlocul lunii februarie, când mi-a operat fiul, i-am vãzut tristetea în priviri, i-am simtit dezamãgirea, dezgustul, si chiar mi-a vorbit de rãutãtile oamenilor… Mi-a spus: „Mai am un an pânã la pensie, vreau sã ies linistit“. Dumnezeu sã-l ierte si sã-l odihneascã în pace!“ – Aurora Luchian „Pãcat, mare pãcat! Un medic exceptional în pediatrie, cu o mare dragoste pentru copii. Nepotii mei au fost operati de el. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!“ – Elena Timofte „Ce trist… Mã leagã de acest om una dintre cele mai frumoase amintiri… Bunãtatea de care vorbea îi apartinea, cu certitudine… Avea o mare capacitate de empatie. Poate asta l-a încãrcat cu tensiunile si emotiile celorlalti, pânã a cedat. Aveti grijã de cei dragi atunci când observati semne de depresie…“ – Gabriela Cretu „A rupt din el ca sã-l facã pe celãlalt (pe pacient) întreg, dar ceea ce a rupt nu a mai reusit sã punã la loc. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace si fie-i amintirea vie în sufletul celor care-l iubesc!“ – Radu Gheorghe „Drum bun printre îngeri, domnule doctor! Respect memoriei dumneavoastrã!“ – Costel Mãgureanu „Este îngrozitor când un om atât de special are nevoie de cei din jur si nu primeste nimic, când el a dat totul! O tristete imensã…“ – Cristina Dãnescu „Într-o societate bolnavã, toti suntem bolnavi. Depinde doar de moment sau conjuncturã ca sã clacãm definitiv. Dacã ne mai revenim, nu se mai stie. Poate, zic, ar fi bine sã ne tratãm cu nesim- tire, dar oare putem? Nu este dat oricui sã reziste, iar el nu a rezistat. L-am cunoscut ca un specialist desãvârsit, expert, dãruit pentru meseria de medic. Dumnezeu sã-l ierte!“ – Mike Tony „Un medic nãscut pentru a cultiva o rãdãcinã a medicinei în care putini se recunosc: chirurgia pediatricã. Un medic puternic, care a stiut sã cultiveze capacitãtile sale si a cules multe roade si aprecieri. Îmi pare nespus de rãu. Sincere condoleante!“ – Gabriela Cumpanã „Mi-a dat curajul si puterea de a învinge frica de spital si am trecut cu bine peste o operatie foarte simplã, dar de care îmi era îngrozitor de fricã. Un om calm si plin de rãbdare. Dumnezeu sã-l ierte!“ – Marius Andrei.

Ieri, trupul neînsufletit al dr. Augustin Ilies a fost depusa la capela Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“, din Vaslui. Înmormântarea va avea loc joi, cu începere de la ora 14.00.