Arsenalul chimic sirian, a crui plasare sub control international a fost propus luni de ctre Moscova cu scopul evitrii unor atacuri militare occidentale, exist de mai multe decenii si este considerat unul dintre cele mai importante n Orientul Mijlociu.
Regimul, care a primit favorabil aceast propunere, este acuzat c a folosit pe 21 august gaze toxice n dou zone aflate sub controlul rebelilor, lng Damasc, omornd sute de persoane, potrivit serviciilor americane de informatii si opozitiei siriene. La 1 septembrie, secretarul de Stat John Kerry a declarat c Statele Unite se afl n posesia unor esantioane de pr si snge care probeaz folosirea gazului sarin n acest atac. La sfrsitul lui august, serviciile franceze de informatii recenzau cteva sute de tone de iperit, un gaz de lupt asfixiant cunoscut si sub numele de gaz mustar, dar si gaz sarin, aflate n posesia Damascului, ntr-un stoc total care depseste 1.000 de tone de agenti chimici. n acest raport, serviciile franceze de informat ii mentionau totodat c oameni de stiint sirieni au lucrat la iperit cu azot, un agent vezicant (care atac pielea) de prim generat ie, dar si un agent neurotoxic organofosforat a crui toxicitate este superioar celei a gazului sarin. Siria a recunoscut pentru prima dat pe 23 iulie 2012 c detine arme chimice si a amenintat c le va folosi n cazul unei interventii militare occidentale, dar niciodat mpotriva populatiei sale. n martie 2013, Guvernul si rebeliunea s-au acuzat reciproc c au utilizat arme chimice n conflict. Marea Britanie, Franta si Statele Unite au acuzat armata sirian c a recurs, n mai multe rnduri, la arme chimice mpotriva insurgen- tilor. Pe de alt parte, Rusia, aliata regimului presedintelui sirian Bashar al-Assad, cruia i furnizeaz arme, afirm c detine proba potrivit creia rebelii sunt cei care au folosit gaz sarin. Siria este una dintre putinele tri care nu au semnat Conventia privind interdic- tia armelor chimice si care nu este, astfel, membr a Organizatiei nrcinat cu controlul si aplicarea acesteia (OIAC). Programul chimic sirian a nceput n anii 70, cu ajutorul Egiptului, iar ulterior al fostei Uniuni Sovietice. De asemenea, Rusia, n anii 90, si apoi Iranul, ncepnd din 2005, i-au furnizat o sustinere, afirm Nuclear Threat Initiative, o organizatie independent care recenzeaz date din surse deschise despre arme de distrugere n mas. Potrivit unei experte de la Institutul de Studii Strategice, este vorba despre cel mai mare program de narmare chimic din Orientul Mijlociu, creat cu scopul de a contrabalansa programul nuclear al Israelului. La 30 ianuarie, aviatia israelian a bombardat, lng Damasc, o instalatie pentru rachete de tip sol-aer si un complex militar adiacent, suspectat c adpostea produse chimice. Israelul se teme de eventuale transferuri de armament ctre miscarea siit libanez Hezbollah. Potrivit ziarului The New York Times (NYT), raidul ar fi putut s avarieze principalul centru de cercetare pentru arme biologice si chimice din tar. Propunerea rus de a plasa armele chimice siriene sub control international, pentru a le neutraliza, presupune deplina cooperare a regimului care mentine secretul asupra arsenalului su, pentru a desfsura o operatiune dificil de realizat n plin rzboi civil. Proiectul, dac va fi pus n aplicare, ar implica o schimbare radical a pozitiei oficiale a Damascului, care s-a ferit mereu s adere la Organizatia conventiei privind interzicerea armelor chimice (OIAC), pentru a nu fi nevoit s dea socoteal pentru un arsenal a crui existent a fost negat pn recent. Acest arsenal este considerat unul dintre cele mai importante din lume si este estimat la peste 1.000 de tone de serviciile de informatii franceze. Prima etap ar fi ca Siria s semneze imediat conventia de interzicere a armelor chimice, intrat n vigoare n 1997 si care regrupeaz aproape toate statele lumii, explic pentru AFP Daryl Kimball, directorul general al Arms Control Association, o organizat ie neguvernamental dedicat dezarmrii. Alturndu-se OIAC, Damascul ar trebui s realizeze inventarul stocurilor sale si s accepte sosirea inspectorilor pe teritoriul su pentru a verifica declaratiile sale la kilogramul de agent chimic si la munitie, potrivit lui Michael Luhan, purttor de cuvnt al organizat iei. Misiunea de verificare ar putea, de asemenea, s fie ncredintat unei echipe de inspectori ai ONU, ca cea care a mers n Siria la sfrsitul lui august sau cea care a lucrat n Irak dup rzboiul din Golf din 1991, potrivit lui Daryl Kimball. Problema pentru a pune asa ceva n aplicare din punct de vedere practic ar fi s se garanteze siguranta inspectorilor si cea pe termen lung a stocurilor n timpul opera- tiunilor de dezarmare, adaug el. Expertii nu si ascund scepticismul: cu greu ti poti imagina distrugerea stocurilor de arme chimice siriene n mijlocul unui rzboi civil. Nu este ceva ce ati vrea s faceti sub amenintarea unei ploi de obuze n zon, rezum el. n opinia lui David Kay, fost sef al inspectorilor ONU n Irak, chiar n cele mai bune conditii, aceasta necesit efective foarte numeroase, pur si simplu pentru a asigura o supraveghere de 24 de ore din 24 la fiecare instalatie si a mpiedica orice intruziune. Zonele de productie si stocare a VX, gaz sarin sau iperit, sunt numeroase si occidentalii se tem c Bashar al-Assad ar putea pierde controlul si armele chimice ar putea s cad n minile rebelilor extremisti. Secretarul general al ONU, Ban Ki-Moon, a cerut luni, n urma propunerii ruse, crearea unei zone de supraveghere de ctre Natiunile Unite n Siria, unde armele chimice ale trii ar putea fi depuse n sigurant si distruse. Si n acest caz, procesul ar dura mai multi ani si ar costa miliarde: Statele Unite au cheltuit aproape 35 de miliarde de dolari n dou decenii pentru a se debarasa n proportie de 90 la sut de stocurile lor si nu vor termina nainte de 2021. Fabricarea armelor chimice este un lucru. Cnd este vorba despre distrugere, aceasta este binenteles costisitoare si mai delicat n plan tehnic si juridic, potrivit lui Michael Luhan. Operatiunile de neutralizare difer dac agentul este sau nu ncrcat ntr-o rachet – cazul Statelor Unite – sau dac est pur si simplu stocat n vrac si asamblat chiar naintea folosirii – cazul Rusiei. n primul caz, metoda este incinerarea n uzine corespunz toare; n al doilea caz, neutralizarea se face prin injectarea unui compus chimic pentru a face produsul inert. Potrivit informatiile franceze divulgate la nceputul lui septembrie, stocurile siriene sunt n parte stocate sub form binar, adic sub forma a dou produse chimice, numite precursori, care sunt amestecate chiar nainte de folosire. Aceast metod pare s se apropie de cea folosit de Rusia, suspectat c a ajutat Damascul s pun pe picioare propriul program de arme chimice n anii 70.
