Domnul Constantin Mereut se afl la al doilea volum, prin care demonstreaz, ntre altele, modul inspirat n care profesorul Ioan Baban si-a intitulat prefata la „Evadri din cotidian”, cea dinti culegere de proz scurt a autorului de fat: „Un debut promittor”. n proza lui Constantin Mereut distingem prioritar note de originalitate, care-si conditioneaz reciproc mesajul, constituindu-se ntrun adevrat „ontos on”, acel „unu” totalitar n care grecii antici vedeau mplinirea existentei si cunoasterii acesteia, totul sub imperiul spiritualitt ii. n peisajul prozei contemporane, scrisul su se deosebeste esential de ceea ce comit confratii si mai mult sau mai putin consacrati. Nu limbaj „modern” care s-i fac s roseasc pe onestii locuitori din Ferentarii Bucurestilor sau Frumoasa Iasilor, nu repertoriul complet al njurturilor nationale n concurent cu cele unguresti, rusesti sau turcesti, nu scene performante de sex inspirate de prestatiile difuzate revuistic de starurile porno, ntre care si remarcabile vasluience. Un „nu” care i poate nedumeri pe multi, dar care vine ca un aer proaspt, ca o revrsare de rou n lumea literar, pe toate palierele sale valorice. n mod firesc, ceea ce creste peste msur provoac reactii adverse care duc la anihilarea sa. Asa s-a ntmplat n Imperiul roman, n care imoralitatea ajuns la exces a fost contracarat zdrobitor de lumina moralei crestine, asa se va ntmpla si n lumea contemporan cnd, n special n Occident, valorile morale sunt mpinse n desuetudine de interese obscure, atunci cnd crestinismul se va revigora n vesmintele actuale sau, poate, n altele noi. Primul volum al scriitorului Constantin Mereut este populat evident cu nume, parabole, peripetii de natur biblic, parfumul Crtii Crtilor insinundu-se benefic n meandrele sufletesti ale cititorului, resuscitnd triri uitate. Volumul de fat pstreaz acelasi spirit, chiar dac este oarecum abscons, cu o delicatete aparte a exprimrii, glsuind indirect, cu alte cuvinte, n alt limbaj. Mantia purittii nvesmnteaz totul, iar parabola contine comandamente ale acesteia. n acest univers literar aflat la rscrucea credintelor si modurilor de interpretare, oarecum dominat de ambiguitate, afirmatia paradoxal a lui Umberto Eco „scriitorul si propune un anume mesaj, scriind ajunge la altceva, iar fiecare cititor are ntelegerea sa proprie” se dovedeste ntru totul ancorat n realitate. ntelegerea noastr, mai precis sensibilitatea noastr, este cluzit de semnificativul titlu „Visri diurne”, univers oniric n care visrile sunt permanentizate si constientizate, evocnd si comandamentul dramaturgiei spaniole din secolul su de aur, al XVII-lea, „La vida es sueno” – Viata e vis. Un astfel de vis este concretizat ntr-un oras mirific, asezat pe o mare nltime, constituit din palate si castele fabuloase. El este expresia material a unor trufasi finantatori si nu gresim dac vedem n el o metafor pentru Turnul Babel. Cei doi tineri, care triesc asemenea personajelor preferate ale lui Constantin Mereut n lumea iubirii pure, eterice, contempl contructiile din deprtare si ncearc s se apropie. Cnd se realizeaz aceasta, de ctre tnrul mai ntreprinztor, el descoper un neajuns fundamental, care exista tocmai n materialul de baz – liantul celorlalte elemente, incapabil s reziste unei adversitti serioase, cutremurul ntr-un caz concret. Dar eu, ca unul dintre cititori, as gsi pentru acest liant o metafor a ateismului. n contrast, chilia extrem de modest a monahului Panfilie – una dintre numeroasele figuri de clugri din scrisul lui Constantin Mereut, pare a fi sortit eternittii. Esenta povestirii, dezlegarea parabolei, se concentreaz n cteva rnduri: „La un moment dat, seful santierului s-a oprit, cutremurat de un gnd… – ti mai amintesti cuvintele printelui Panfilie? Gilbert a nteles imediat despre ce este vorba si a spus cu surprindere: – Dac nu zideste Domnul o cas, degeaba lucreaz cei ce o zidesc…” Un alt titlu metaforic este, desigur, „n numele Globalyei…”. Utopicul stat universal care, din pcate, a nceput deja s se contureze, si-a primit botezul de la autor. Este o utopie undeva optimist, dar si contradictorie: tendinta de dezumanizare a slujitorilor ipoteticului stat, dar si o dorit armonie general pe glob cnd se va ajunge, iarsi ca n textele sacre, la o turm si un pstor. Talentul scriitorului const tocmai n a gsi solutii artistice n orice mprejurare. Trimis s „pun la punct” o populatie rebel, eroul povestirii devine un mitic pacificator, cu sprijinul statuetei unei strvechi zeite localnice, a pcii si a iubirii. Dar, pe parcurs, va fi rspltit prin ntlnirea n lumea real a unui pandant al zeitei, o femeie ntrunind frumusete fizic dominat de cea sufleteasc. Finalul povestirii se constituie ntr-o apoteoz modern: „O multime adunat pe cmpul de lng aerodrom privea concentrat la punctul care venea rapid ctre pmnt. n multime, o mireas cu coroan aurie pe cap astepta ngrijorat si cu sufletul plin de dor ca mirele ei s vin din cer… O parasut s-a deschis si omul care o dirija a venit ncet pe pmnt. Si-a strns parasuta si a mers nspre aerodrom. A vzut multimea care prea c-l asteapt si pe femeia mbrcat n alb. A grbit pasii ctre ea si a nceput s alerge. Femeia alerga si ea ctre el… A fost o nunt ciudat, n care mirii s-au cununat acolo, n cmp. La scurt vreme dup asta, un elicopter a venit si i-a luat pe miri, ducndu-i n cer…” Remarcabil este si povestirea „Lumina din ochii mei”, prin titlu autorul asociindu-se unor strvechi interpretri dup care natura si originea luminii ar fi diferite de viziunea fizicii contemporane, n unele cercetri ba si converg spre aceasta, ceea ce ar confirma unele afirmatii din Biblie. De altfel lumina domin crestinismul n toate fazele sale, fiind divinizat si n alte religii. n povestire coexist elemente de science fiction, realism si un fel de angelologie modern. De altfel, alturi de lumin, ngerii populeaz intens paginile scrise de Constantin Mereut. Finalul este si el dominat de armonia deplin dintre lumin si femeile – nger, care urmau s aduc bucurie pretutindeni prin caldele lor mbrtisri: „Ne-am mbrtisat si ele mi zmbeau cum numai ngerii pot zmbi. Am vzut cum trupurile lor siau pierdut consistenta material transformndu-se n lumin. Au disprut zmbindu-mi si fcndu-mi cu minile semn de bun rmas… Ce s mai spun? Cteodat, mi pare c triesc ntr-o alt realitate, mult mai frumoas, mult mai luminoas dect cea cotidian. S se fi ntmplat cu adevrat ceea ce v-am povestit, sau a fost doar un vis?” n mai multe povestiri, dar mai ales n „Omul pdurii” se dezvolt ca leit-motiv unitatea vietii, a naturii n toate formele sale de manifestare. Scnteia divin ptrunde pretutindeni, manifestndu-se prin buntate si frumusete. Ca model uman, clugrul ndeplineste ceea ce poate fi idealul suprem al fiecruia dintre cei nzestrati ct de ct cu har: apropierea de divinitate. Constantin Mereut surprinde si printr-o cert experient literar, desi aceasta este de scurt vreme n orizont editorial. Presupunem elaborri mult anterioare, de sertar sau expuse numai pe internet. Altfel, este greu s ne explicm constructia adecvat si fluiditatea frazei, bogtia si varietatea imaginilor artistice, capacitatea de a se transfera dintr-un registru artistic n altul, consistenta si permanentizarea filonului epic. Trim ntr-o lume net dominat de materialism, tuturor ni se propovduieste drept ideal suprem acumularea de bunuri, n primul rnd a banilor, vitelul de aur are cei mai multi nchintori iar negustorii au umplut din nou templul de unde au fost alungati de Hristos. Nevoia unei revolutii morale este mai acut dect oricnd, iar o carte ca „Visri diurne” este un semn al apropierii sale.
Dan Ravaru
