Muzeul statuilor de gheata!

Cititorule de oriunde din Univers, habar nu am dac� te-am reg�sit trist sau vesel, dar, dac� esti trist, atunci ai de ce, fiindc� esti, involuntar sau voluntar, spectator al muzeului de gheat�, �ntr-o lume vesel� sau trist�, �ntr-o lume �n care si necrologul a devenit bizar, ca si lumea lui. �n orasul nostru, istoric de altfel… un profesor de istorie, Ioan Mancas, un iubitor de cultur�, aproape c�rmuitor, de peste trei decenii, al singurului muzeu de istorie si art�, a f�cut cunostint� cu statuile de gheat�. Probabil acolo, �n muzeul lui, �l va �nt�lni pe Stefan, sau Rares, sau Victor Ion Popa sau vreun personaj de legend�, s� le povesteasc� istorie, s� bea un pahar de vin sau s� stea la o suet� ca �ntre prieteni de vodevil. Statuile de gheat� putem fi si noi, muritori de r�nd, pot fi si �ngerii din cer sau, cine stie, vreun trec�tor terestru sau spatial, care s�-si aminteasc� de vocea profesorului Mancas si de sfaturile lui. Trecut �n nefiint� destul de devreme, c�nd �nc� atmosfera glacial� din hala muzeului avea nevoie de o r�suflare cald� si de �ndrum�rile lui, asa si noi, prietenii lui, aveam �nc� nevoie de sfatul si sarmul lui. M� tem, �ns�, c� si Dumnezeu i-a cerut asta, si atunci a z�bovit �n lumea lui. Si cum nimeni nu are �ntoarcere de unde nu e �nceput si sf�rsit, de unde nu e nici �ntristare si nici suspin, r�m�ne doar ca vreo statuie de gheat� s� prind� viat� si s� strige �n gura mare: „S� pretuim oamenii atunci c�nd sunt vii!” R�m�i �n pace si s�-ti fie t�r�na usoar�, prietene de oriunde, dar mai ales din sufletul celor care te-au cunoscut!

Fernando Pester