Brladul nu este numai locul de origine pentru numeroase personalitti de valoare national, ci si un spatiu spiritual extrem de benefic pentru cei care i se integreaz, din orice parte a trii ar fi ei. Asa s-a ntmplat si cu profesoara PETRUTA CHIRIAC, nscut la Giurgiu, ajuns la Brlad prin draconicele reguli ale repartitiilor universitare de altdat, locul unde ea s-a mplinit pe toate palierele: familie, atingerea unor cote maxime n pregtirea profesional si intelectual, dar – mai ales – n domeniul creatiei, unde deja PETRUTA CHIRIAC detine un impresionant palmares. Dup o sustinut activitate publicistic – articole, dar si proz literar – n ziare si reviste din judetul Vaslui, a venit si rndul volumelor: „GEOMETRIE SENTIMENTAL” (schite, Vaslui, 1980), „NEMRTURISITA MISIUNE” (nuvele, Editura Prometeu Desctusat, Brlad, 1991), „EFORT N ZBOR” (schite, Editura Est-Vest, Brlad, 1996), „IESIREA DIN CAREU” (roman, Editura Cutia Pandorei, Vaslui, 1998), „PESCRUSII DE PE MALUL MRII” (roman, Editura Opera Magna, Iasi, 2005), la care se adaug cteva schite si nuvele mai vechi din unele culegeri de proz scurt, cum ar fi „ZIDIRI II” (Vaslui, 1983) si „INSCRIPTII N IUBIRE” (Brlad, 1984). La cele mentionate, s-a adugat de curnd si volumul „VOCEA MEA DISTINCT (ESEURI, CORESPONDENT, ECOURI)” – aprut n 2010, la Editura „Opera Magna” din Iasi, pe care ncercm s vi-l prezentm n urmtoarele rnduri. nsumnd activitatea publicistic a autoarei, desfsurat cu prioritate la gazeta brldean „Preri Tutovene” si nu numai, PETRUTA CHIRIAC ne pune n fata unui aspect oarecum derutant al presei contemporane, cu totul departe de relatarea excesiv a mizeriilor cotidiene. Un cercettor irlandez, stabilit de ani buni n Maramures, pretuitor al valorilor romnesti, spunea c el distinge dou Romnii: cea penibil, urt si ntristtoare, prezent n publicatiile cotidiene si la televiziune, iar cealalt – plin de valori spirituale, regsit mai ales n cultivarea traditiilor culturale autentice. n acest sens, mi amintesc o conversatie cu Petru Cimpoesu – care, cu ani n urm, „a desclecat” „Monitorul” la Vaslui. Atunci i spuneam ct de mult s-a remarcat un ansamblu folcloric de la Ivesti, cu o solist deosebit. Cu o superb autoironie, el mi-a rspuns: „Cumva, cei din ansamblu s-au btut sau solista a fost violat?! Dac nu, eu ce s scriu n ziar?” ns, PETRUTA CHIRIAC a demonstrat c se poate face pres adevrat si de calitate, care s reflecte plenar viata intelectual n context cotidian, cu toate bunele si relele sale. Astfel, volumul de fat mrturiseste convingtor despre tumultul culturalartistic si stiintific al cettii Brladului. De altfel, n preambul, dup amintirea sotului pe care si eu l-am cunoscut si pretuit, autoarea crtii ni se confeseaz n privinta alegerii cii publicistice, a dimensiunilor si selectiei celor scrise: „n ce m priveste, pornind mai nti cu un condei de profesor n acest complicat domeniu, iar apoi experimentndu-l, am socotit necesar publicarea n volumul de fat a unui numr imens de interviuri, articole si nu numai. Restul, dintr-un total de peste 700 de interviuri si articole publicate dup 1989, le-am lsat de-o parte si le-am numit – cu toat delicatetea – cuvintele mele de „Bun ziua”. Pe parcursul celor 391 de pagini ale volumului, materialele sunt structurate astfel n cele opt capitole: interviuri, opinii, evenimente culturale si sociale, recenzii, scrieri lirice, revista revistelor, corespondent si ecouri. n capitolul „Interviuri”, prof. PETRUTA CHIRIAC dialogheaz cu diferite personaje, cele mai multe din lumea nvtmntului, medicinii, teatrului, culturii n general. Totul este redat fr discriminare, chiar dac exist preri contrarii. n nvtmnt, distingem o atitudine optimist a cadrelor didactice, opinia elevilor fiind diferit si, contrar spiritului general al volumului, ntlnim duritti neasteptate. Astfel, nc din anul 2000 elevii vorbeau de prbusirea valorilor fundamentale, ntrun text consemnat de autoare si avnd o valoare aproape antologic: „Ce s mai nvtm la dirigentie sau cum i mai spune acum?! S fim cinstiti, nu? Dar cti dintre nvingtorii de astzi sunt cinstiti? Calittile fundamentale sunt astzi adevrate handicapuri! Scoala trebuie s ne nvete cum s furm closca de pe ou, fr s crie! Colegii mei merg prin baruri, unii se drogheaz, fetele – unele dintre ele – se prostitueaz. Oare educatia i-ar mai putea deturna?! Mira-m-as! Aceast consiliere, cum i zicem acum, trebuie s ne ndemne convingtor s muncim. Uitati-v n jur! Fug oamenii de munc, de parc ar fi o boal veneric! Nu se poate asa, ne ducem complet de rp! Deja ne-am si dus!” Cnd trece n revist opiniile, PETRUTA CHIRIAC tine seama de diversitatea lor, n functie de domeniul abordat sau de mentalitatea fiecrui preopinent. S dm un singur exemplu: conturarea notiunii de personalitate, n opozitie cu cea de vedet. Elevii au neclaritti n aceast privint, iar maturii par si mai confuzi. mi amintesc de ncercarea unei prietene ziariste de a afla pe cine consider vasluienii drept personalitti. Rspunsul a fost invariabil: primarul si prefectul! Zadarnic a ncercat s aminteasc ziarista de poetii si pictorii locali. n alt ordine de idei, al treilea capitol „Evenimente culturale” – cel mai cuprinztor si care nu va putea fi ignorat de nici un viitor istoric al culturii brldene – este realizat ct mai fidel si mai nuantat, aspectele de continut fiind redate, desigur, n limita spatiului publicistic. Deosebit de interesant este si capitolul constituit din antologia unor recenzii. Astfel, autoarea s-a distins prin prezentarea unor volume apartinnd lui Ion Enache, Serghei Colosenco, Viorel Dinescu, Magda Ursache, Mircea Radu Iacoban, Ioan Ietcu, Dan V. Poenaru etc. Preocuprile literare si cele jurnalistice se mbin armonios n confesiunile lirice legate de iubire, de meditatiile asupra femeii sau de evocarea marilor srbtori crestine – Floriile, Pastele si Crciunul, cu ntreg cortegiul tririlor fat de cei dragi si amintiti la plecarea dintre noi. Un travaliu extraordinar al autoarei a constat n analiza si prezentarea revistelor scolare si de cultur, punndu-le n relief valoarea, cu scopul de a atrage, eventual, publicul cititor ctre literatura autentic – e vorba de revistele nationale „Romnia Literar”, „Dacia Literar”, „Dilema”, „Adevrul literar si artistic”, dar si de revistele locale „Academia Brldean”, „Elanul” si altele. Peste tot ntlnim aceeasi acribie, aceeasi minutiozitate si aceeasi dorint de a reliefa orice element valoros, indiferent de rangul publicatiei si de pozitionarea editorilor. Cel mai autobiografic capitol – „Corespondent” – dezvluie scrisorile autoarei si primite de la personalitti, precum C. D. Zeletin, omul politic si scriitorul Corneliu Bichinet, poetul Petrus Andrei, Daniel Dragomirescu, Ioan Baban si multi altii. Dintre „Ecouri”, l-am ales pe cel semnat de prof. Gruia Novac, din care – n final – citez un fragment: „Prozatoarea PETRUTA CHIRIAC si-a dobndit dreptul de a se pierde n lumea vitalist etern, romanul Doamnei fiind o statie (nc) departe de terminus, consecinta fireasc a trecerii prin multe halte pn acum. Vor mai fi si altele. Depinde de ct noroc i-a picurat pe crestet Steaua pe care Parcele iau hrzit-o n ziua ei dinti”. n fine, cartea „VOCEA MEA DISTINCT” a PETRUTEI CHIRIAC va avea ecouri si n viitor, mai ales ca document de istorie cultural brldean!
Dan Ravaru











Nu stiam ca nu merge sa folosesc diacritice, dar rescriu ….. ncet, ncet mi aduc aminte de perioada anilor din „88-90”, promotie, unde am avut-o ca diriginta pe distinsa doamna Petruta Chiriac, o femeie deosebita si cu un talent extraordinar. Am prins cu dumneai doar prima treapta de liceu, apoi a trebuit sa plec n alt oras pentru a continua studiile.
A fost o excelenta profesoara si n acelasi timp diriginta. mi aduc aminte ca n acea perioada de primavara-vara, exact cnd aproape sa terminam clasa X, se producea un cutremur destul de marisor (de peste 6 gr). Tocmai terminasem o ora de dirigentie cu aceasta doamna minunata. As dori din tot sufletul sa o regasesc, sa o revad si sa i aduc aminte de multe ntmplari. i doresc multa sanatate si bucurii n suflet !!!
ncet, ncet mi aduc aminte de perioada anilor din „88-90”, promo?ie, unde am avut-o ca dirigint? pe distinsa doamn? Petru?a Chiriac, o femeie deosebit? ?i cu un talent extraordinar. Am prins cu dumneai doar prima treapt? de liceu, apoi a trebuit s? plec n alt ora? pentru a continua studiile.
A fost o excelent? profesoar? ?i n acela?i timp dirigint?. mi aduc aminte c? n acea perioad? de prim?var?-var?, exact cnd aproape s? termin?m clasa X, se producea un cutremur destul de m?ri?or (de peste 6 gr). Tocmai terminasem o or? de dirigen?ie cu aceast? doamn? minunat?. A? dori din tot sufletul s? o reg?sesc, s? o rev?d ?i s? aduc aminte de multe ntmpl?ri. i doresc mult? s?n?tate ?i bucurii n suflet.
Pentru prima si a doua postare: Repartizarea absolventilor de facultate se facea in ordinea mediei de la absolvire.Fiecare absolvent isi alegea repartitia dintre cele care mai ramaneau pana la el. Asa ca erau „draconice” pentru cei cu note mici. Elitele cui? A facultatilor ? Gresit: cei mai buni, desigur, nu aveau cum sa ajunga la tara. Exceptie medicii, care faceau stagiul la tara. Multii dintre marii medici ai Romaniei au fost in primii ani la tara,unde s-au dus si nu au facut mofturi ca cei de azi. O cunosc pe Dna Profesoara Chiriac,si pe sotul dansei care era tot profesor. Ambii mi-au fost profesori la Liceul Teoretic, din cadrul Complexului Scolar cum se numea atunci. Ce femeie draguta si blanda era !!! Era tanara, terminase facultatea de cativa ani. Ma bucur enorm pentru ca a ajuns scriitoare. De altfel nu ma mira ca a scris carti pentru copii, caracterul bland si duios si-a spus cuvantul.
Mai, laura, ia mai suge-le tu pwla la aia de la Monitorul! Nu vezi ca articolul e semnat de profesorul Ravaru, proasto – sau prostule care n-ai ce face la institutia publica in care lucrezi. Vezi ca suntem cu ochii pe tine, rahat mic!
elitele erau repartizate la tara
de ce erau draconice, repartitiile? Mi se pare o expresie dura. Fiecare avea loc de munca, se putea afirma in functie de ,,talent”, oriunde. Stim ca toti doreau numai la asfalt dar … una peste alta , era bine. se mai puteau rezolva repartitiile si cu ajutorul PCR-ului( pile, cunostinte si relatii)>. Asa ca, ciocu’ mic, Monitorule!
Comentariile sunt închise.