Mugur de primavara

Petric� Usturoi nu era singur la p�rinti. Cas� grea, nevoi multe, p�m�nt putin si r�u, neproductiv, asa c�, de crud, ai s�i l-au tocmit argat la Ticu Bolohan, morarul, s�-i p�zeasc� oile p�n� de Sf�ntu Dumitru, leg�nd, astfel, pentru doi-trei t�bolosi de f�in�, scoala de gard. Anica lui Bolohan, stearp� si rea de musc� din cale-afar�, �l primenise pe feciorul lui Usturoi, �l �mb�iase si-l frecase pe spinare ca pe-un om mare, ating�ndu-l ca din greseal� cu buricele degetelor si pe la fuduli, �n asa fel �nc�t b�iatului �i crescu subit ceva dinainte, ca la m�njii de pe ses, �n mustul prim�verii. – T���!, plesc�i Anica contrariat�, simtind cum se roseste ca-n tinerete. M�i, b�iete, da’ ce m�t�r�ng�…!? Pe-aproape de genunchi… Femeia �nflori ca un buchet, iar sub fust� se f�cu arici, curentat� parc�. Trei morari nu-s ca tine! Ehei, se-ncuraj� Anica, �nveselit� de-un g�nd prim�v�ratec, ia s� pun eu tain pe tine si s� te tin asa, pe l�ng� cas�, mai mult de podoab� dec�t pentru oi! Petric� Usturoi, �mbr�cat cu un surtuc ce-i b�tea c�lc�ile, cu pantaloni bufanti si opinci cu obiele albe, p�n� sub pulpe, �nflorat �n nojici, �nc�t�r�mat, cu traista v�rgat� ce-i curma um�rul bine format, ab�tea zilnic c�rdisorul de mioare prin gr�dina scolii si, ca un hot, rusinat, st�tea ghemuit sub un pervaz si-asculta lectiile pe care o fat� din Buh�iesti Deal, c-o schioap� mai �nalt� ca el, le preda celor paisprezece elevi adunati laolalt�, la �nv�t�m�nt simultan. Atent, Petric� Usturoi deprinse cititul iar la socoteli zb�rnia, aproape-i venea s� strige rezultatul c�nd �i vedea cum se canonesc la tabl� cei din clas�. Tincuta Damian �l z�rise pe b�iatul lui Usturoi, �ns� se f�cu a nu sti nimic. �n una din zile, g�sise la catedr� un buchet de viorele, iar pe tabl�, cu litere mari, rigide, st�ngace, r�spunsul la o problem� pe care le-o d�duse cu o zi �nainte, pentru acas�, celor de-a patra si pe care, ca de altfel �n fiecare zi, n-o pricepuser�. Fata z�mbi si-si duse instinctiv, a mirare, m�na la gur�, hot�r�t�, copil�reste si nu chiar, s� intre �n jocul propus de argatul morarului. Spre pr�nz, Petric� Usturoi, ca din �nt�mplare, ab�tea oile c�tre uluc, spre Osesti, f�c�ndu-si de treab� cu vreo nuia p�n� ce, �n drum spre cas�, �nv�t�toarea se oprea, �si sp�la bocancii cu o c�rp�, �si r�corea obrajii cu apa ce t�snea pe-o teav� galvanizat�, aplec�ndu-se �n fat� doar at�t c�t stia ea c� trebuie s�-i ridice v�ntul poalele si s�-i dezgoleasc� picioarele d�ltuite si bine �mpachetate �n ciorapi grosi, de bumbac. O priveghea cu privirea pe �nv�t�toare p�n� trecea p�duricea, dealul, pierz�nd-o din ochi la cotul din zare al drumului. Trecur� asa mai multe s�pt�m�ni. Petric� Usturoi simtea c�-i fierbea capul si c� se perpelea prin somn. O visa c�nd pe mor�rit�, c�nd pe �nv�t�toare, nedeslusit, haotic, printre oi si miei, iar el se transforma, invariabil, �ntr-un m�nz ce-alerga bezmetic prin f�nete si ot�vi, contopit cu islazul si cerul de atlaz al prim�verii pe duc�. – Tat� Anic’, se trase ferit, pe un polog de f�n, �n miez de noapte, ciob�nasul, stai cuminte, c� dac� ne prinde Bolohan s-a zis cu noi, ne…! Petric� Usturoi si-auzea glasul r�gusit si moale, sufocat sub t�tele calde ale mor�ritei, care-l munci p�n�-l simti b�rbat peste ea, �nclestati aidoma unei nopti topite-n dimineat�. Femeia se-ntinsese goal�, �n toat� splendoarea-i tinereasc�, pe-o blan� mitoas� de berbec, uimit� si cu g�ndul aiurea, pierdut� �n v�paia unui p�cat voit si nem�rturisit. – Te-am f�cut b�rbat, t�c�! Ti-a pl�cut!? – Nu stiu, �ng�im� Petric� Usturoi, naiv, simtind o s�getare violent� �n b�sica udului. De pe-o culme a grajdului f�lf�i p�g�n un cocos crestat, �nfoindu-si aripile, complice si pus pe sag�. Usiii, boal�!, f�cut b�iatul speriat. Acu’ ti-ai g�sit si tu?! Anica Bolohan voia s� tr�iasc� primejdia, �nadins nu se gr�bea, �si �ndoi unul din picioare, cu pricepere, at�t c�t s�-l ating� pe fl�c�u, apoi se muncir� unul pe altul p�n� ce luna trecu d�mbul, spre Vulturesti. – Plec! – Tat� Anic’, f�cu t�mp b�iatul lui Usturoi, eu nu mai m�n�nc de azi �nainte cartofi cu usturoi, c� sughit toat� ziua si biau un blidon cu ap�! Pentru c� ceea ce scriu eu aici e doar o proz� scurt�, nu voi dezvolta, acum, subiectul. O las pe �nv�t�toare s� �nmugureasc� �n mintea lui Petric� Usturoi, pe mor�rit�, s� toarne �n cos dup� voie, ca o regin�, pe Bolohan, s� agoniseasc� averi, iar pe Petric� al nostru, f�r� turm� de mioare, s�-si termine scoala si s� intre �n v�ltoarea vietii, cu amintirea unei nopti cu lun� �n care zorile �nt�rziau s� se dezl�ntuie.

Corneliu Bichinet