În 1991, fiica poetului, Mioara Minulescu, ajunsă la o vârstă înaintată, a donat Muzeului Literaturii Române casa părinților și toate bunurile din locuință, inclusiv desenele mamei și manuscrisele tatălui, cu condiția ca acestea să fie păstrate ca si cum părinții săi ar locui încă acolo. Casa Memorială „Ion Minulescu și Claudia Millian” se află în București, pe Bulevardul Gheorghe Marinescu nr. 19, în cartierul Cotroceni. Cine dorește s-o viziteze, poate s-o facă.

Cu Ion Minulescu a dispărut o figura foarte vie a mișcării noastre literare, un temperament original, un amestec de boem și dandy, un purtător de steag al tendințelor de înnoire în lirica românească, după Macedonski, după Mircea Demetriade, după Ștefan Petică și Iuliu Săvescu, înaintașii cărora le-a adus uneori omagiul său. Nimeni din câți l-au cunoscut, l-au auzit citindu-și versurile pe scenele pe care apărea cu plăcere sau numai l-au văzut trecând înfășurat în marile lui șaluri colorate nu vor putea uita pe artistul independent în persoana căruia s-au concentrat timp de aproape patru decenii lozincile modernismului literar. Versurile sale ne urmăresc chiar și după anii postadolescenței, spre a „colora” perioada sentimentală și a da contur clar obscurului fiecăruia dintre noi.