Acum 84 de ani a avut loc la Iași unul dintre cele mai înfiorătoare asasinate în masă din istoria celui de-al Doilea Război Mondial. Potrivit istoricului Adrian Cioflâncă, pogromul de la Iași a fost “cel mai mare masacru de pe teritoriul României în epoca modernă și primul masacru antisemit major de la declanșarea operațiunii Barbarossa împotriva Uniunii Sovietice (22 iunie 1941), la care România lui Ion Antonescu a participat ca aliat al Germaniei naziste”. Conform unui raport al Serviciului Special de Informație din 1943, raport care se găsește astăzi în arhiva SRI, un număr de 13.266 de evrei dintre care 40 de femei și 180 de copii, au căzut victime pogromului. Un raport al poliției din Iași făcut imediat după pogrom menționa 8000 de victime. În 1942, Cercul de Recrutare din Iași menționa într-unul din rapoartele sale un număr de 7000 de evrei care figurau în evidențele sale numai că nu s-au eliberat pe numele lor acte de deces. Pogromul de la Iași a însemnat mii de evrei căsăpiți în casele lor, pe străzile orașului, la Prefectura poliției orașului.
Potrivit rapoartelor oficiale din zilele care au urmat pogromului, în primul tren al morții, cel de pe traseul Iași-Călărași, au fost îmbarcați 2530 de “pasageri” din care 1400 au murit în cele patru zile cât a durat transportul. Al doilea “tren al morții”, Iași-Podul Iloaiei, a transportat, conform acelorași cifre oficiale 1902 de evrei dintre care 1194 au murit în timpul celor 16 ore de “călătorie”. În ciuda gravității evenimentului, pogromul de la Iași a rămas în umbra istoriei romănești din ultimele decenii. Istoricul Adrian Cioflâncă, Director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, este unul dintre cercetătorii care s-a dedicat, în ultimii ani, studierii acestui eveniment. A cercetat arhivele, a stat de vorbă cu supraviețuitorii sau cu moștenitorii victimelor și a reunit toate documentele pe platforma pogromuldelaiasi.ro. A colaborat și cu regizorul Radu Jude, pentru realizarea documentarului „Ieșirea trenurilor din gară” (2020) și a filmului „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” (2018). În anii 1940, Iașiul avea o populație evreiască mare. Iașiul era marea durere a mișcării naționaliste, pentru că în fosta capitală a Moldovei numărul evreilor a crescut până la a ajunge comparabil cu cel al creștinilor, fiind denumită, persiflant, „Palestina României”. Într-un șir necontenit de lamentații, soarta Iașiului era deplânsă de cei care vedeau în aceasta un semn de decădere. În opinia istoricului Radu Ioanid (n. 11 iunie 1953, București, România, istoric și filosof de origine evreiască, originar din România și stabilit în S.U.A din 1987, începând din anul 2020 este ambasador al României în Israel), Pogromul de la Iași este din punct de vedere vizual de departe cel mai bine documentat eveniment din istoria Holocaustului din România. Cercetătorii care studiază istoria Holocaustului din România au reușit să adune într-un singur loc majoritatea fotografiilor păstrate în arhivele din Statele Unite ale Americii, România sau Israel, care ilustrează cumplitul masacru din capitala Moldovei, în vara anului 1941.
Una din cele mai negre pagini din istoria României
Peste 100 de fotografii înfricoșătoare realizate la Iași în perioada 26 iunie – 2 iulie 1941 au fost adunate din arhive și expuse public pe site-ul pogromuldelaiasi.ro, un portal dedicat recuperării memoriei celui mai mare masacru îndreptat împotriva evreilor din istoria României. Munca de documentare a început în anii 2010-2011, dar muzeului virtual îi sunt adăugate periodic noi imagini. Una din cele mai negre pagini din istoria României constituie, în același timp și unul dintre cel mai bine reprezentate vizual masacre din istoria celui de-Al Doilea Război Mondial. Nu se cunoaște cu precizie cine sunt autorii fotografiilor, dar există indicii că o mare parte au fost realizate de angajați ai Serviciului Special de Informații. În plus, fascinați de grotesc s-au dovedit și soldați sau ofițeri ai armatei germane. Majoritatea acestor fotografii provin din arhive germane sau românești. Autorii imaginilor (fotografice sau filmate) au fost în general ofițeri sau soldați germani și ofițeri români sau agenți ai serviciilor secrete românești. Trebuie menționat că dacă soldatul german de rând avea permisiunea superiorilor să aibă asupra lui un aparat de fotografiat care era, în general, utilizat pentru a trimite “amintiri’’ de pe frontul de est membrilor familiilor rămase în Germania, nu același lucru se poate spune despre soldatul român, care nu avea, în general, nici posibilitatea și nici permisiunea de a avea asupra sa o camera de luat vederi. Arhiva fotografică a Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington conține 112 fotografii ale Pogromului de la Iași. Dintre acestea, 33 de imagini reflectă pogromul propriu-zis în orașul Iași (Unele instantanee surprind grămezi de cadavre abandonate pe străzi din centrul istoric precum Cuza Vodă, Vasile Alecsandri sau Vasile Conta. Cel mai înfricoșător episod s-a petrecut în data de 29 iunie 1941, zi rămasă în istorie drept “duminica neagră’’, în curtea fostei Chesturi (sediu al Poliției), situată pe strada Vasile Alecsandri, în spatele Stării Civile. Mii de evrei au fost executați cu mitralierele în același loc unde, până în urmă cu câțiva ani, au funcționat o terasă de vară și un bar), iar 79 “trenurile morții”.
Documente și mărturii despre masacrul de proporții de la Iași
Aranjate într-o ordine aproximativă, imaginile din timpul Pogromului de la Iași confirmă documentele și mărturiile care abundă în legătură cu acest masacru de proporții. Una din fotografii (foarte probabil luată înaintea pogromului) arată o coloană de evrei cu cazmale forțați să sape tranșeele de apărare civilă care vor deveni gropile comune ale victimelor pogromului. O altă fotografie înfățișează o casă marcată cu o cruce; acest semn arăta militarilor și civililor care căutau evrei că în clădirea respectivă ei nu existau. Alte serii de fotografii prezintă arestarea în masă a evreilor din Iași și străzi ale aceluiași oraș, cum ar fi străzile I.C. Brătianu, Cuza Vodă și Vasile Conta, presărate cu cadavre. O serie de fotografii arată grupuri de evrei arestați și terorizați în curtea Prefecturii poliției din Iași, între aceste grupuri fiind vizibile uneori și cadavrele celor uciși. O fotografie luată în curtea aceleiași Prefecturi confirmă mărturiile supraviețuitorilor pogromului care au declarat că au fost forțați să curețe această curte de resturile de sânge și creieri ale victimelor cu mâinile goale. În sfârșit, o imagine surprinsă în fața gării din Iași confirmă modul în care evreii au fost forțați să stea cu fața în jos pe pavaj în acel loc înainte de a fi îmbarcați cu forța în „trenurile morții”. În concluzie, să ne amintim, așa cum a spus un fost ambasador al S.U.A în România, Nicholas Taubman “încă mai există oameni… în România care neagă această atrocitate (Holocaustul) și care perpetuează antisemitismul, xenofobia și alte forme de ura contra minorităților’’. Ca și în alte țări, în România, antisemitismul și xenofobia rămân foarte puternice și primejdioase. De aceea este necesar ca fiecare român să se instruiască cu privire la adevărul antisemitismului și a Holocaustului în România. Aceasta este singura garanție a unui viitor bazat pe adevărurile istoriei acestei țări, un viitor în care semenii noștri nu vor fi amenințați, din nou, pentru că sunt considerați a fi diferiți.
(Prof. Constantin Focșa, Penitenciarul Vaslui)
