„S-a aplecat cu dragoste și pasiune asupra trecutului
unei istituții ce este simbol de noblețe pe blazonul țării ”
(Valeriu Stancu, scriitor)
Recent, în anul 2024, a apărut în peisajul istoric local, o carte inedită despre Poșta Română din Județul Vaslui scrisă cu suflet de Nicuță Marcu, concitadinul nostru, multă vreme, directorul acestei instituții. Volumul de aproape 400 de pagini, se deschide cu un cuvânt introductiv al lui Alexandru Petrescu, conducător renumit al Poștei Naționale Române, care afirmă că această instituție este o emblemă a continuității românești, cu suișurile și coborâșurile sale. Este un „bun național, cu emoții și trăiri tulburătoare” în 150 de ani existență a Poștei Române, istoria ei fiind strâns legată de destinul României moderne. A devenit un reper important în economia românească și în viața fiecăruia dintre noi (p. 6).
Autorul volumului, Nicuță Marcu, orginar din Vutcani, pasionat de istoria locală, iată, ne oferă acum o consistentă carte a Poștei vasluiene al cărui slujbaș a fost timp de 47 de ani. A fost fascinat încă din copilărie de noblețea acestei meserii, dânsul fiind și un asiduu colecționar de obiecte poștale. Cartea cuprinde documente culese din arhive, biblioteci și informații din presa vremii sau cele dobândite din poveștile unor vechi lucrători. Postașii au reușit de-a lungul vremii, să ducă mai departe steagul acestei instituții, sprijinită de domnitori, regi, conducători, apreciată de populația țării și iubită de cei care o slujesc cu credință. Poșta Română s-a aflat mereu în atenția presei, fiind cântată de artiști și scriitori. A cunoscut o dezvoltare continuă în ultimele două secole, fiind propulsată printre liderii mondiali în domeniu, ceea ce a adus la organizarea în anul 2004 de către țara noastră a celui de-al XXIII-lea Congres al Uniunii Poștale Universale. Succesul acestei instituții s-a frânt, însă, începând cu anul 2008, din cauza unor directori generali, care nu au fost la înălțimea misiunii încredințate, prin fapte relatate în detaliu de autorul cărții și de ziarul „Poștașul”, apărut la Vaslui, iar transformările politice după Revoluția din decembrie 1989, desfășurate sub sloganul „organizare, restucturare, reorganizare” au dus în final la declinul Poștei Române.
Se știe că, încă din antichitate , cei mai buni organizatori ai sistemului poștal au fost egiptenii, perșii, chinezii, grecii și că romanii au perfecționat sistemul poștal sub numele de „cursus publicus” și au inclus această rețea în Dacia cucerită. Înțelegem din carte, cum, de-a lungul timpului, comunicarea dintre oameni a fost esențială și sistemul poștal s-a dezvoltat permanent.
La început, organizarea poștei se făcea în Țările Române din interes militar, slujind domnitorului în relațiile interne, externe, de război și statului în general. Asigurarea corespondenței se realiza prin ,, lipcani” ( curieri interni) și călărași (curieri externi). Dezvoltarea orașelor a dus la creșterea curierilor, făcând ca sistemul poștal să aibă treptat un interes comercial tot mai mare și să apară „olacul” (căruța de poștă), iar locuitorii satelor din drumul acestuia să pună la dispoziție ,, caii de olac ” cu nutrețul necesar. La început, informațiile erau transmise prin aprinderea focurilor pe dealuri sau cu ajutorul porumbeilor, ajungându-se apoi la folosirea cailor și înființarea stațiilor poștale din 20 în 20 Km. Astfel, denumirea satului Poșta Elan (component al comunei Vutcani, județul Vaslui) vine de la faptul că aici era un han unde se schimbau caii de pe drumul de poștă Galați-Murgeni –Huși .
În timpul regimului fanariot, sisetemul poștal cunoaște o anumită dezvoltare, înființându-se relee de poștă cunoscute sub numele de „menziluri” unde se găseau căpitanii, caii de schimb și căruțele. Cele mai importante drumuri din acea vreme aflate pe teritoriul actual al județului erau Iași-Bârlad –Galați și Huși-Docolina –Bârlad, străbătute de două ori pe săptămână de curieri. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, apare „poștalionul” ( diligența), un vehicul tras de mai mulți cai. Domnitorul din acea vreme, legiferează ca toți curierii să treacă, la construirea de localuri pentru călători și funcționari, cu excepția țăranilor. S-a autorizat ca publicul să aibă acces la serviciile poștale, introducându-se pentru prima dată tariful poștal. În prima jumătate a secolului al-XIX-lea în Țările Române au fost înființate serviciile pentru transport călători, mărfuri, corespondență, organizându-se licitații pentru concesionarea poștelor, începând cu anul 1831. Serviciile poștale s-au diversificat după 1852, putându-se expedia scrisori recomandate, cărți, calendare, tipărituri, bani, pachete de mărfuri etc ( p. 15).
Pentru prima dată în anul 1857 s-a stabilit monopolul statului asupra trimiterilor poștale , înființându-se oficii poștale în anul 1852 la Vaslui, Huși, Bârlad, iar din 1857 acestea au fost dotate cu ștampile rotunde. Tot acum portul uniformei a devenit obligatoriu pentru postași în timpul programului și factorii distribuitori au fost dotați cu geantă din piele, pe care era scrisă indicația „Portul Scrisorilor”. La 1 iulie 1858, a fost pusă în ciculație prima emisiune de timbre „Cap de Bour ”, piesă valoroasă astăzi pentru colecționari, și tot în acest an au fost introduse în premieră cutiile de scrisori. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, sistemul poștal din cele două provincii românești s-au unit într-o Direcție Generală, la 1 august 1862, primul director al acestei instituții fiind Cezar Librecht, prietenul domnului, care a elaborat și prima Lege Poștală. Acum s-a separat transportul călătorilor de cel de trimiteri poștale ( p. 16).
În anul 1865, pentru prima dată, apare o emisiune de timbre cunoscută sub numele de ,, Alexandru Ioan Cuza ” pe care este inscripționat Poșta Română. Organizarea unei Poște moderne în vremea lui Cuza și diversificarea serviciilor în timpul regelui Carol I au făcut ca Poșta Română să fie recunoscută în lume ca o instituție sigură, puternică, țara noastră fiind una din cele 22 de țări din lume, care a fondat Uniunea Poștală Universală (U. P.U), la 9 octombrie 1874.
În anul 1892 se tipărește primul Nomenclator al localităților din țară și tot în acest an s-a elaborat „Legea pentru organizarea serviciului rural”, care reglementa obligațiile agenților și factorilor rurali, precum și obligațiile notarilor în asigurarea serviciului poștal la sate.
În prima parte a cărții se relatează impactul avut de evenimentele din decembrie 1989 asupra Poștei Române, în general, și asupra poștei vasluiene în special, prin mărirea publicațiilor și a tirajelor, ceea ce a dus la formarea de cozi interminabile la toate chioșcurile de ziare din județ și la suplimentarea forței de muncă în domeniu. Lecturând presa liberă din acele zile se constată cu ușurință efortul unora de a manipula populația și de a o aservi. Dacă înainte de 1989, presa era în slujba P.C.R., după 1990, presa a ajuns în slujba banului, informațiile fiind de multe ori distorsionate și nu mai aveau legătură în mare parte cu realitatea. După execuția lui Ceaușescu și a soției sale, „revoluționarii ” au început să conteste pe unii din conducătorii unor instituții , ai unor întreprinderi socialiste, forma de manifestare fiind diferită, în funcție de calitatea contestatarilor. Unii dintre ei au fost umiliți și îndepărtați, alții au fost protejați și menținuți în funcții, iar câțiva dintre ei și-au dat demisia, renunțând de bunăvoie la funcții. Nu după mult timp, cei mai mulți salariați, inclusiv contestatarii, au regretat debarcarea nefondată a unor conducători în jurul cărora s-au născut mai târziu legende (p. 27). Nu întâmpător se spunea atunci că poșta este a doua armată, pentru că promovarea sau schimbarea în funcție se făcea gradual, iar disciplina era cazonă.
Ca urmare a evenimentelor din decembrie 1989, poșta și telecomunicațiile, implicate direct în viața socială, conomică și politică a țării noastre au fost nevoite să se reorganizeze după alte criterii, să-și adapteze rețeaua și activitatea în concordanță cu noile legi economice, caracteristice economiei de piață. Se trece acum la înființarea a două direcțiii județene din Poșta Română Vaslui: Direcția Județeană de Poștă și Direcția Județeană de Telecomunicații, care a dus la separarea patrimoniului, a activităților, a serviciilor, a efectivelor de personal, aceasta făcându-se cu multă tristețe în sufletul celor care au mâncat aceeași pâine mulți ani. Cei mai mulți salariați din Poșta Județeană au optat pentru Direcția Județeană de Telecomunicații unde erau salarii mai mari, foarte puțini rămând la Direcția Județeană de Poștă. Conducerea nouă a Direcției de Poștă Vaslui era formată din juristul Grasu Adrian și economistul Mitrofan Mitică, având privilegiul să lucreze cu o echipă de specialiști cu experiență, buni cunoscători ai rețelei poștale și total dedicați sectorului de poștă.
Noua Regie Autonomă „Poșta Română” în frunte cu juristul Nicolae Mâzgăreanu, avea ca obiect de activitate admnistrarea, dezvoltarea serviciilor de poștă din domeniul public, colaborarea cu organizațiile similare pe plan extern în interesul public și al apărării țării. După 1990 în Poșta Română, în condițiile economiei de piață, au loc mai multe restructurări la nivel central și local, în direcțiile regionale, județene și oficiile poștale teritoriale. S-a adoptat Sigla Companiei Naționale Poșta Română, instituția bucurându-se de o atenție specială în timpul regimului comunist, avea atunci un personal foarte bine pregătit cu uniformă albastră și grade aferente
Politizarea conducerii Poștei Române după anul 2004, schimbarea neîntreruptă a directorilor generali, lipsa unor strategii concrete, îndepărtarea cu ușurință a profesioniștilor sunt doar câteva din motivele care au adus Poșta Română în declin și în pragul falimentului. După 2005 privatizarea Poștei Române a fost inclusă în Programul Economic de Preaderare a României la Uniunea Europeană, dar compania era în cădere liberă, prin politizarea tot mai mult a instituței. În anul 2010, Guvernul de atunci a aprobat Hotărârea cu privire la Strategia de Rstructurare și Modernizare a Poștei Române, activitatea acesteia fiind relatată de multe ori și în ziarul central „Poștașul”. Trecerea la privatizarea instituței și la liberalizarea serviciilor a avut efect negativ pentru Poșta Română, prin faptuul că 15% din prestații au fost preluate de firmele concurente, afectând imaginea acesteia.
În a doua parte a lucrării, autorul prezintă o Cronică a Poștei Județului Vaslui, subliniind faptul că rețeaua poștală care funcționa la 1 aprilie 2017, avea un număr de 172 de subunități poștale. Relatarea trecutului subunităților poștale, prin cuplarea la istoria fiecărei comunități, constituie o sursă de informare importantă pentru realizarea unor monografii ale localităților din județul Vaslui. Cronica județeană a poștei vasluiene începe cu rețelele urbane din cele cinci orașe : Vaslui, Bărlad, Huși, Negrești și Murgeni, continuând cu rețeaua poștală rurală din comune prezentate în ordine alfabetică, cu imagini sugestive a unor reprezentanți de marcă ai oficiilor (un fel de album de familie al postașilor) și agențiilor locale. Demersul se realizează diacronic, cuprinzând date succinte despre atestarea localităților, ștampila agențiilor (cu sigla aferentă) și serviciile poștale existente.
Ultima parte a cărții prezintă evoluția mișcării sindicale la nivel central și local. Mult timp Poșta Română a avut ca lider pe Matei Brătianu, unul din președinții de seamă ai instituției. Se descrie apoi activitatea locală, relevându-se importanța solidarității mișcării sindicale pentru păstrarea moștenirii lăsate de înaintași, de a conserva tradiția ca Poșta Română să rămână un reper de bază al unui stat puternic, așa cum se întâmplă în țările occidentale ale Uniunii Europene. Activitatea sindicală a postașilor vasluieni se remarcă acum prin participarea acestora la concursurile naționale și internaționale precum „Marșul Factorilor Poștali”, unde reprezentanții vasluieni au obținut rezultate meritorii. De asemnea, se amintește și de concursul inițiat de conducerea Sindicatului Județean de Poștă Vaslui, intitulat „Postașii de ieri și de azi”, cu participarea postașilor activi și pensionari din județ. La acest concurs s-a lansat la ediția a-III-a și „Imnul Postașilor” pe versurile poetului Valeriu Stancu. Presa, uneori, a numit această manifestare o „Sărbătoare a Bucuriei” ca o tradiție pentru generațiile viitoare. În fiecare an la 15 iulie se sărbătorește Ziua internațională a mărcii poștale.
Cartea se încheie cu Anexe ce cuprind un Colind pentru Poștașul Român, ștampile cu sigla Poștei Române, codul poștal din diferite localități ale județului și câteva documente ale instituției. Lucrarea se întregește cu o Bibliografie aferentă.
Prin această carte, autorul a dorit să omagieze activitatea, puțin cunoscută a Poștei Județului Vaslui ( fiind prima carte de acest gen), cu un trecut remarcabil, evidențiind evoluția instituției, personalitățile acesteia, și, nu ultimul rând, recunoștința adusă meseriei nobile de poștaș, pe care o are mereu în inima sa.
Apariția acestei cărți reprezintă un eveniment editorial inedit, fiind în acest domeniu, o rara avis pe plan național și chiar mondial. Scrisă cu pasiune și suflet, ca o poveste de dragoste pentru înaintași, istoria Poștei Vasluiene se identifică în mare măsură cu cea a Județului, fiind o istorie zbuciumată, cu eforturi măreţe, însoțind lupta locuitorilor, în zile de bucurie, cât şi în momente de încercări şi restrişte. Autorul este un nostalgic al meseriei de poștaș și al instituției în care a lucrat aproape o jumătate de secol, realizând o radiografie minuțioasă a poștei vasluiene. S-au evitat, pe cât a fost cu putinţă, aprecierile globale, nediferenţiate, care ar fi putut crea o imagine deformată, unilaterală, a rețelelor poștale din cadrul fiecărei comunități şi, nu în ultimul rând, a rezultatelor obţinute de oamenii locului.
Aşadar, să ne bucurăm de fiecare dată când apare o carte pe această temă, lucrarea fiind incitantă, oportună, onestă în mediul istoriografic local şi nu numai. Apreciem strădania autorului în apariţia cărţii și eforturile sale în relatarea unor momente inedite din istoria poștei . Ea este un dar prețios, adus, din prinosul inimii și ostenelii, în care cititorii resimt bucuria regăsirii și trăirii poștei vasluiene de altădată, chiar dacă, astăzi, în epoca internetului și a sistemului digital, comunicarea capătă noi valențe și mesajele trimise prin telefonul mobil sau prin alte mijloace, iau locul corespondenței epistolare tradiționale.
Prof. dr. Nicolae IONESCU
