Ca în fiecare an, autoritățile vasluiene și-au reînoit apelurile pentru combaterea ambroziei, o plantă care poate fi extrem de periculoasă pentru anumite categorii de populație. Sensibilizarea alergică la polenul de ambrozia se manifestă clinic cel mai frecvent ca rinoconjunctivită și astm, dar pot apărea și simptome cutanate, inclusiv urticarie și angioedem, putându-se ajunge la manifestări similare celor din șocul anafilactic.
În aceste zile de primăvară, ca în fiecare an, autoritățile vasluiene se adresează proprietarilor de terenuri pentru a-i face conștienți de responsabilitatea de a combate ambrozia. Mai mult decât atât, acestea remintesc că există o obligație pentru verificarea și constatarea nerespectării obligațiilor de combatere a buruienii ambrozia, precum și aplicarea sancțiunilor, care se fac de către o Comisie mixtă constiuită prin ordin al Prefectului. Persoanele fizice pot primi o amendă de la 750 la 5.000 lei, iar persoane juridice o amendă de la 5.000 la 20.000 lei.
Ambrosia artemisiifolia este o plantă anuală, cu talia semiînaltă de 50 – 100 cm înălțime, uneori chiar mai înaltă la maturitate, cu rădăcina pivotantă, foarte dezvoltată, de 1,2 – 1,5 metri. Toată planta este păroasă, cu tulpina puternic ramificată, având aspect de tufă și diametru mare la bază.
Frunzele sunt penat-sectate, alungite și ascuțite la vârf, lobate, având pețiolurile cu aripi de culoare griverde argintie dinspre partea superioară spre partea inferioară. Frunzele sunt dispuse opus la baza tulpinii și altern în partea superioară și pe ramificații.
Este rezistentă la secetă și arșiță, fapt ce a determinat ca în ultimii ani secetoși buruiana să aibe condiții favorabile să se dezvolte foarte rapid și să cuprindă areale întregi. Perioada de vegetație se încheie odată cu primele brume și înghețuri din luna decembrie.
Ambrozia este una dintre cele mai invazive plante existente pe teritoriul ţării noastre, fiind extrem de adaptabilă la condiţiile pedoclimatice.
În România, ambrozia este răspândită în aproape toate zonele (cu excepția zonei dealurilor înalte și a zonei montane), preferând solurile nisipoase, mai puțin fertile, ușor alcaline. Crește spontan pe terenurile lăsate pârloagă, în principal de-a lungul căilor ferate, a drumurilor, pe marginea apelor curgătoare, a lacurilor, pe marginea pădurilor, în apropierea dărâmăturilor, respectiv pe terenurile lipsite de vegetație și prost întreținute, dar și în grădini și parcuri neîngrijite, pe șantierele de construcții, în zone unde s-a depozitat pământ excavat, în culturile de cereale şi de florea-soarelui, producând pagube semnificative de recoltă.
Ambrozia produce o cantitate mare de polen, iar acesta conține multiple fragmente extrem de alergizante.
Se evidențiază astfel gravitatea extremă generată de alergia la ambrozia, care afectează sănătatea unei largi categorii populaționale, care include și copii cu vârsta de sub 1 an.
Sensibilizarea alergică la polenul de ambrozia se manifestă clinic cel mai frecvent ca rinoconjunctivită și astm, dar pot apărea și simptome cutanate, inclusiv urticarie și angioedem, putându-se ajunge la manifestări similare celor din șocul anafilactic.
Simptomele rinoconjunctivitei alergice sunt: strănut, prurit nazal, obstrucţie nazală, secreţii nazale apoase, prurit ocular, congestie oculară, lăcrimare, iar ale astmului episoade de tuse, dificultate în respiraţie sau wheezing.
Simptomele cutanate includ leziuni de urticarie, care sunt papule pruriginoase, și edem dureros al țesuturilor profunde, care afectează mai frecvent zonele periorală, periorbitală, limba, zona genitală, și extremitățile.
Șocul anafilactic este cea mai severă formă de reacție alergică, cu debut brusc, neașteptat, și tablou clinic deseori dramatic, putând duce la deces prin obstrucția căilor aeriene și colaps vascular ireversibil. Șocul anafilactic reprezintă o urgență medicală.
În majoritatea cazurilor buruiana este răspândită și ocupă spații/ vetre compacte. Ca urmare, cele mai bune rezultate se pot obține prin cosirea manuală a acestor vetre sau prin folosirea diferitelor echipamente mecanice de tuns iarba, în special pe alineamentele căilor ferate, a drumurilor și pe marginea parcelelor.
Atunci când buruiana este răspândită în interiorul tarlalelor/ solelor agricole, în special în interiorul unor crovuri, stufărișuri, denivelări etc., distrugerea se poate face prin aplicarea unor lucrări de discuit, grăpat sau prin folosirea unor cositori mecanice.
Când buruiana este răspândită pe suprafețe mai mari se pot aplica erbicide, după caz, începând de primăvara devreme când buruiana are 10 – 15 cm și poate fi recunoscută cu ușurință.
În vederea stabilirii tipului de erbicid și a dozei, proprietarii/ deținătorii/administratorii de terenuri pot apela la specialiștii direcțiilor pentru agricultură județene pentru a primi informații detaliate sau, după caz,la specialiști din cadrul primăriilor.
În cazul existenței unor focare izolate, buruiana poate fi smulsă relativ ușor folosind mănuși de protecție pentru evitarea iritațiilor, distrusă cu sapa sau prin secerare.
Pentru ca lucrările de combatere să fie cât mai eficiente, cositul mecanic sau manual trebuie efectuat cât mai aproape de suprafața solului în vederea distrugerii tuturor ramificațiilor care pornesc din tulpina principală.
În caz contrar, se distruge doar tulpina principală, iar restul ramificațiilor se dezvoltă, înfloresc și produc în continuare polen şi chiar seminţe, îmbogăţind astfel rezerva de seminţe din sol.
Se recomandă cositul repetat de 2 -3 ori pe an, obligatoriu de realizat înaintea fructificării plantei.
Lucrările de combatere se repetă în fiecare an până la eradicarea completă a buruienii.
