Conferinta �Cariera Luceafarului in lirica eminesciana�

� Muzeul �Vasile Parvan� din Barlad sarbatoreste Ziua Culturii Nationale printr-un dublu eveniment cultural, care va avea loc marti, 15 ianuarie, cu incepere de la ora 14.00. Este vorba despre conferinta �Cariera Luceafarului in lirica eminesciana�, sustinuta de Luigi Bambulea, cercetator stiintific la Muzeul National al Literaturii Romane din Bucuresti, si lansarea volumului �Luceafarul in rebus�, semnat de profesorul Serghei Colosenco, care va avea loc la deschiderea manifestarii.

�Luceafarul� in rebus este cel mai nou volum semnat de renumitul rebusist barladean Serghei Colosenco, in care regasim cunoscutul poem �Luceafarul�, reprezentat intr-o maniera enigmistica ce se adreseaza pasionatilor de jocuri de cuvinte si perspicacitate.
Conferinta �Cariera Luceafarului in lirica eminesciana� este organizata de Muzeul �Vasile Parvan� in parteneriat cu Muzeul National al Literaturii Romane din Bucuresti. Dorind sa omagieze personalitatea si opera lui Mihai Eminescu, institutiile partenere propun publicului barladean o reflectie consacrata uneia dintre �metaforele obsedante� ale liricii eminesciene, a �luceafarului�. Conferentiarul, c.s. Luigi Bambulea, pleaca de la constatarea ca, departe de a se limita la textul cunoscutului poem epic publicat in 1883, imaginea astrului exceptional este recurenta, cu semnificatii diferite (a caror evolutie va fi urmarita in cadrul prelegerii). Fara a reprezenta un element minor (decorativ) al imaginarului romantic, �luceafarul� se inscrie, intr-un plan general, in estetica – de asemenea, romantica – a genialitatii, ca si, intr-un plan particular, in viziunile eminesciene astrale (asociindu-se, prin urmare, slaittmotivului stelei). Cu alte cuvinte, �luceafarul� reprezinta emblema unui spirit si a unui destin ascendent, �celest�, exceptional, cumuland in poemul de maturitate (evocat mai sus) reflectii si semnificatii cristalizate inca din timpul poeziei juvenile. Este semnificativ, in acest sens, ca ocurenta �luceafarului� este prezenta atat in primul poem eminescian publicat (La mormantul lui Aron Pumnul – 1866), cat si in una dintre ultimele elegii eminesciene (Mai am un singur dor), elaborata de poet in succesiunea a 40 de variante si publicata, antum, de Maiorescu la finele editiei princeps a Poesiilor, din decembrie 1883. Reflectia propusa publicului barladean face parte dintr-un proiect intelectual al conferentiarului (care a sustinut un curs consacrat Luceafarului eminescian in cadrul Academiei Private, din Bucuresti, in luna octombrie a anului anterior, si care pregateste un eseu hermeneutic dedicat acestui poem, publicabil la aniversarea, din 2023, a 140 de ani de la aparitia lui, la Viena si, ulterior, la Bucuresti).