Halloweenul este o sarbatoare de origine celtica, influentata si alimentata continuu de-a lungul secolelor de numeroase rituri si culturi, iar, in zilele noastre, preluata de multe popoare din lumea occidentala si Statele Unite ale Americii, la inceputul secolul al XIX-lea. Este sarbatorita indeobste in noaptea de 31 octombrie, desi, in tarile scandinave, data sarbatorii poate fi si in prima sambata din noiembrie.
Pe timpul Imperiul Roman, ziua de Halloween era de fapt Ziua Pomona, zeita fructelor si semintelor sau in festivalul mortilor denumit Parentalia, iar la celti era festivalul Samhain, considerat a fi Anul Nou Celtic si sfarsitul jumatatii luminoase a anului si inceputul jumatatii intunecate. De Samhain era vremea cand se faceau provizii de iarna si se taiau animalele pentru a pastra carnea peste iarna. Focurile de tabara aprinse in interiorul cercului in care se tinea sfatul batranilor jucau si ele un rol de purificare in aceasta festivitate. Toate celelalte focuri erau aprinse ritualic numai de la focul cel mare. Oasele animalelor taiate erau si ele aruncate in foc pentru a fi purificate si trimise odata cu fumul ridicat pentru imbunarea zeilor. Se pastrau doar capatinile de la vite si cai, capatini ce se infigeau in stalpii portilor tot pentru efectul lor apotropaic. Uneori se aprindeau doua focuri unul langa altul, iar oamenii si animalele treceau printre ele ca ritual de improspatare.
O transformare semnificativa a sarbatorii a incoltit o data cu raspandirea noii religii crestine in Europa. Astfel in anul 835, Biserica Romano-Catolica a notificat ziua de 1 noiembrie intr-o sarbatoare crestina, All Hallows’ Even in traducere, Sarbatoarea Tuturor Sfintilor, sarbatoare adoptata si de crestinii de rit protestant.
in Statele Unite ale Americii, cu ocazia sarbatorii, copiii mari si mici se mascheaza in vrajitori, mumii sau alte personaje de groaza si colinda pe la case intreband Trick or Treat? adica Pacaleala sau dulciuri? ca o amenintare ca daca nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsa.
Vechii celti credeau ca granita dintre lumea aceasta si cea de dincolo se slabeste in ziua de Samhain, permitind spiritelor, bune sau rele, sa o traverseze. Stramosii familiei erau onorati si invitati in casa, in timp ce spiritele rele erau gonite. Se credea ca nevoia acerba de a indeparta spiritele rele a dus la purtatul de costume si masti. Ei indepartau spiritele demonice deghizandu-se, ei insisi, in spirit rau pentru a le evita.
in Irlanda evului mediu, cand Hallows Eve era mai incarcat de credintele spirituale ale oamenilor se sculptau fete cat mai hidoase in napi luminati din interior cu lumanari din seu de animal pentru a preveni apropierea spiritelor rele. Numele pe care aceste legume sculptate l-au capatat, Jack OLantern, vine dintr-o legenda din folclorul irlandez. Aceasta este povestea Zgarcitului Jack. Se spune ca traia undeva un fierar lenes si zgarcit nevoie mare pe nume Jack Blacksmith. Acesta prin viclesug l-ar fi pacalit pe diavol de doua ori. intaia data invitandu-l la un pahar de bautura la carciuma din sat. Jack, zgarcit fiind, nu a dorit sa isi plateasca bautura, convingandu-l pe Diavol sa se transforme intr-o moneda pentru a plati iar mai apoi sa-si reia forma lui initiala. Doar ca, dupa transformare, Jack s-a decis sa pastreze acea moneda, punand-o in buzunar alaturi de o cruce din argint. Dupa un timp insa, Jack l-a eliberat pe Diavol cu conditia ca acesta sa nu il deranjeze vreme de un an si sa nu ii ia sufletul in cazul in care fierarul moare. Dupa ce acel an a trecut, Jack a reusit sa il mai pacaleasca odata pe Diavol, facandu-l sa urce intr-un un mar si sculptand apoi o cruce in trunchiul copacului. Acesta l-a eliberat din nou pe cel rau dupa ce i-a promis ca nu va veni dupa Jack timp de 10 ani. Dupa un timp insa, Jack Blacksmith si-a dat obstescul sfarsit, insa Dumnezeu nu a permis ca un asemenea om sa intre in Rai, iar prietenul pacalit de doua ori, Diavolul, nu putea sa il primeasca in Iad, din cauza ca ii facuse promisiunea lui Jack ca nu ii va lua sufletul. Totusi, Cel Rau a hotarat sa il pedepseasca pe Jack, decapitandu-l si fortindu-l ca si pe vicleanul Sisif sa cutreiere lumea muritoare in fiecare noapte dandu-i doar un carbune incins pentru a-i lumina calea. Jack a pus carbunele intr-un nap sculptat de catre sateni pe care l-a asezat pe umeri in locul capului luat de catre diavol si de-atunci isi petrece noptile in neliniste si continua miscare batand drumul permanent intre Rai si Iad.
Dupa multi ani de farse si petreceri, Jack isi da obstescul sfarsit si ajunge la Portile Raiului, pazite de Sfantul Petru. Acesta ii respinge ferm dorinta de a intra in Rai pe motiv ca a dus o viata mult prea delasatoare si ca sufletul lui era prea plin de viclenie si rautate. Astfel Jack face cale intoarsa, catre gura iadului. Dar acolo il intalneste unul dintre cei pacaliti: pe diavol, care se tine si el de cuvant si nu il primeste pe Jack in focul vesnic. Atunci Jack este cuprins de spaima. Nu are unde sa se duca, ramanand ratacitor pe drumul dintre Iad si Rai pentru vesnicie. infricosat, intreaba pe necurat cum se va descurca fara nicio faclie care sa-i lumineze calea si sa-l calauzeasca in intuneric. Necuratului i se face mila de el si ii arunca in scarba un taciune din valvataile Iadului, care sa-i fie tovaras in eterna lui calatorie. Atunci Jack introduce jaraticul incins intr-un nap scobit si obtine un frumos felinar. Napii erau una dintre mancarurile sale preferate si ii fura din culturi ori de cate ori avea ocazia. De atunci, zgarcitul Jack cutreiera lumea fara a-si gasi pacea, izgonit si din rai, si din iad, avand drept companion doar napul prefacut in felinar. Astfel si-a capatat Jack Blacksmith porecla Jack OLantern o simpla prescurtare de la Jack of the Lantern datorita localnicilor care il vedeau cutreierand cu capul lui facut din nap.
Astfel ca napii, dovlecii, cocenii de porumb, sperietorile de ciori si vrajitoarele, elemente ale toamnei, sunt omniprezente iar casele sunt si ele decorate cu aceste simboluri. Printre alte imagini de Halloween se numara temele mortii, raului si ocultului, monstrii legendari iar culorile obisnuite ale sarbatorii sunt invariabil, negru si portocaliu.
Obiectele si simbolurile asociate Halloween-ului au avut o evolutie plina de schimbari spre modernism in timp. Daca, in trecut, se foloseau felinare din napi pentru luminarea sufletelor din purgatoriu de Halloween in Irlanda si Scotia, imigrantii veniti in America de Nord au adus aceasta traditie celtica dar au folosit dovleacul indigen, leguma, care era mai usor accesibila si mai mare, fiind mai usor de scobit decat napii. Traditia americana de modelare a dovlecilor este atestata de la 1837 si a fost asociata initial cu vremea recoltei, nefiind specifica Halloween-ului decat spre sfarsitul secolului al XIX-lea.
Fiind una dintre cele mai vechi sarbatori din lumea catolica si protestanta Halloweenul este acum sarbatorit in foarte multe tari de pe glob, cele mai cunoscute fiind Irlanda, Statele Unite, Canada, Puerto Rico, Scotia si Regatul Unit, iar ocazional in unele parti ale Australiei si Noua Zeelanda. in America de Nord si Canada isi mentine cel mai inalt nivel de popularitate. in fiecare an, 65% dintre americani isi decoreaza casele si birourile pentru Halloween. Procentul este depasit doar de decoratiunile facute cu ocazia Craciunului. Halloweenul este sarbatoarea in care sunt vandute cele mai multe bomboane si este a doua sarbatoare dupa Craciun ca volum al vanzarilor globale.
in ultimii ani, Arhiepiscopia Romano-Catolica din Boston a organizat o Sarbatoare a Sfintilor pentru Halloween. Multe dintre bisericile protestante contemporane vad Halloweenul ca un moment de distractie pentru copii, ba chiar organizeaza serbari in bisericile lor, iar copiii si parintii se pot costuma, juca jocuri primind bomboane. in Statele Unite este bine cunoscuta micuta cutie portocalie care pentru o perioada de timp se distribuiau gratuit prin scoli si astfel copiii care mergeau la colindat strangeau bani, impreuna cu traditionalele dulciuri, de la cei care doreau sa doneze.
Multi crestini nu atribuie vreo semnificatie negativa sarbatorii de Halloween, tratand-o ca pe un pretext pur laic pentru serbarea ciudateniilor imaginare si pentru oferirea de bomboane. Festivitatile de Halloween sunt obisnuite in scolile parohiale romano-catolice din America de Nord si din Irlanda.
De fapt, Biserica Romano-Catolica considera ca Halloweenul ar avea o legatura cu crestinismul. Cei mai multi crestini catolici si protestanti nu considera ca traditia ar avea radacini satanice in origine sau practica si ca nu ar reprezenta o amenintare pentru viata spirituala a copiilor: educarea despre moarte, precum si despre obiceiurile stramosilor celti fiind, de fapt, o lectie de viata valoroasa si o parte din patrimoniul enoriasilor lor. Halloweenul este insa complet incompatibil cu credinta crestina ortodoxa datorita originii sale pagane de Festival al Mortilor. Ortodocsii considera ca in timpul vietii trebuie sa dobandeasca asemanare cu Iisus Hristos si nu sa fie costumati in vampiri, demoni sau fantome. Si in Romania, tara in proportie de 87% de rit ortodox, in prag de Halloween, copii dar si adulti crestini ortodocsi parca au intrat in priza. Serbeaza cu mare fast o sarbatoare catolica si protestanta. Costume, prajituri, desene si masti aplicate pe fata, bineinteles toate importate din exteriorul tarii ca E mult mai cool. Acesta a fost raspunsul la intrebarea De ce te-ai mascat? adresata unui elev de liceu mazgalit pe fata gen dArtagnan. Ce o fi cautat personajul lui Alexandre Dumas tatal in traditiile populare de Halloween este de neinteles. Sau un alt elev costumat in arab cu turban de o culoare indoielnica de alb pe cap si sarafan cu pretentie de negru? Un pic cam de mantuiala si deloc inspirata costumatia. Dar mai rau este ca atunci cand l-am intrebat pe liceanul in cauza ce inseamna pentru el COOL a ingaimat o bolboroseala de neinteles pentru mine, dar poate destul de plauzibila si de pertinenta pentru el, din care am inteles doar: AICISA, ca vorba romanului: Fiecare pasare pe limba lui piere.
in traditia populara din Romania exista un obicei asemanator, Noaptea Sfantului Andrei, care este asociat cu aparitia strigoilor, cu farmecele de dragoste si ghicirea ursitului, de asemenea se poate afla daca anul urmator va fi roditor. Sfantul Apostol Andrei este praznuit pe 30 noiembrie. Dar despre aceasta sarbatoare autohtona voi vorbi mai pe larg la timpul cuvenit.
Dar noi romanii (nu vorbesc despre toti) importam obiceiuri straine, fara a avea habar ce e cu ele, vorbim dupa ureche (sau cel putin copiem fraze) limba spaniola, italiana, si altele din telenovele in trend cu aceleasi dezacoarde, pardon dezacorduri ca si in romana.Tot ce zboara poate ajunge in oala dar nu tot ce zboara se mananca, cum spune romanul neaos. Sarbatorile pe care noi nu le avem, le importam si ne mandrim cu ele dar daca tot ne mandrim cu ele, macar sa ne si documentam. Astfel totul porneste din scoala unde copii ar trebui sa inteleaga aceste lucruri.
Sarbatoarea in sine a inceput in urma cu peste 3.500 de ani inca de pe vremea vechilor celti cu mult inainte de aparitia crestinismului in Europa, credinta in vrajitori, vrajitoare si magie era larg raspandita. Era un festival de fertilitate, prin care se multumea spiritelor pentru recoltele bune din timpul anului. in jurul anului 1.500 i.Hr. druizii se aflau la putere in Occident. Ei formau o secta de preoti, atat barbati cat si femei. Cruzimea si barbaria lor in magia pe care o practicau era rasunatoare. Erau sacrificati oameni, care erau biciuiti, torturati si agresati inainte de a fi ucisi; uneori, li se scoteau inimile chiar pe viu. Organele lor genitale erau taiate si conservate Uneori, erau jupuiti, iar pielea lor era folosita in diferite ritualuri.
Druizii in aceasta zi sarbatoreau Anul Nou si respectau credinta ca la aceasta data toate legile timpului si granitele spatiului erau desfiintate, permitind astfel tuturor spiritelor sa se intoarca printre cei vii. Fireste, cei vii nu doreau sa fie posedati, astfel ca in data de 31 octombrie toti celtii isi stingeau focurile din casa, ca acestea sa devina neatragatoare pentru orice spirit ce ar dori sa salasluiasca acolo. Se imbracau in costume fantomatice si se plimbau prin sat fiind cat mai inspaimantatori cu putinta pentru a alunga spiritele celor morti care se reintorsesera printre ei. Iar toate aceste obiceiuri erau larg raspandite in randul popoarelor din Occident, astfel incat, chiar si dupa instaurarea crestinismului ca religie oficiala, obiceiurile barbare ale druizilor au ramas in credinta populara. in aceasta noapte pagana a Halloween-ului are loc sabatul vrajitoarelor, in care se bea, se danseaza, se rostesc blesteme si vraji, se organizeaza orgii, se ofera sacrificii animale si umane. Cainii si pisicile sunt cele mai sacrificate animale de Halloween. in comunitatile rurale, nu este neobisnuit pentru tarani si fermieri ca, a doua zi de Halloween, dimineata sa-si gaseasca schilodite animalele domestice in sacrificii ritualice. in aceste practici barbare, se crede ca se consuma fluidele animalelor macelarite pentru a se ghici viitorul doar in anumite ritualuri si vraji. Se crede ca in aceasta noapte valul care ii desparte pe cei vii de cei morti se subtiaza cel mai mult si ca profetiile sunt mai usor de prevazut de catre ghicitorii in viitor.
in timpuri de mult apuse se credea ca in noaptea de Halloween pe langa fantome, spirite si zanele rele, vrajitori si vrajitoare, stafii, zombi, vampiri, varcolaci, zgripturoaice si spiridusii se iveau din cealalta lume alaturi de mortii care prind viata si ies din mormintele lor, ca niste creaturi monstruoase ale noptii, cu trupuri hidoase si inumane, dorind cu ardoare sa ajunga la casele unde se gasesc oameni. Cei vii incearca sa se apere de aceste spirite ratacite, oferindu-le drept daruri fructe dulci si nuci. Daca nu gasesc aceste daruri, se vehicula ideea ca vietile celor ce nu au oferit nimic le vor fi luate de catre spiritele malefice. De fapt, prin aceasta legenda, ca mortii ar iesi din morminte, se urmareste luarea in deradere a credintei crestine ortodoxe in reinviere, prin obtinerea unui trup nemuritor.
Alte tari vestice de rit catolic si protestant au adoptat aceasta sarbatoare abia pe la sfarsitul secolului trecut, Japonia, Puerto Rico, in UK, Noua Zeelanda si, mai rar, in Australia. Si de ce nu si in Romania? Precum spune o veche zicala autohtona: Nu se poate nunta fara sluta!. Banuiesc ca tot o reminiscenta de la Darwin. Charles Darwin.
