(o evocare din perspectiv medical)
Stim c prin moartea martirilor Tara cstig pe vertical o transcen dent, o demnitate, o aureol mntuitoare la Judecata Mare a istoriei, dar orizontala ei, orizontala noastr cea de toate zilele rmne pustiit, viata celor rmasi n veci pustiit. – Stefan Fay
– continuare din numrul trecut
O comisie medico-militar format din 10 oameni, care trebuia s evalueze situatia trupelor, a fost repede decimat de boal prin imbolnvirea a sapte dintre ei, trei sfarsind prin deces. nssi Ecaterina Teodoroiu, incartiruit cu compania sublocotenentului Gheorghe Mnoiu, pe care il asista ca infirmier in satul DnestiVaslui, si-a lsat in cimitirul satului 11 camarazi doborati de tifosul exantematic. Boala era ea inssi de un dramatism aparte, incat mrturiile vremii o prezint ca o dram pe care astzi cu greu ne-o putem imagina. O descriere a suferintei produs de boal o avem ca mrturie in memoriile generalului Radu R. Rosetti: Temperatur foarte inalt (4042 grade Celsius), migrene teribile insotite de delir, halucinatii si cosmaruri, com hiperpiretic, agitatie extrem, cu contracturi si convulsii, eruptie cutanat hemoragic caracteristic. Acest calvar dureaz aproximativ dou sptmani, dup care urmeaz o convalescent de aproximativ o lun, in care bolnavul este atat de slbit si epuizat, incat nu este capabil de nici o activitate fizic’. Generalul va fi ingrijit de doctorii Ioan Cantacuzino, Alexandru Sltineanu, Grigore Eftimiu, Marius Nasta, medicul francez Vaillet si asistenta Ana Ludwig si, din fericire, va invinge boala. O descriere a strilor halucinatorii si delirante din boal o face Petru Dumitriu cand vorbeste de strile prin care a trecut Alexandru Stahl (unul din marii nostri etnografisuccesorul lui Dimitrie Gusti) in timpul bolii, cand totul pare ireal, rsturnat, fr limite si de neatins, ca intro stare de imponderabilitate in care se produc lucruri stranii (Cronica de familie, Ed. ESPLA, Buc. 1956). Provocat de o bacterie din specia rickettsia tipul prowazeki, rickettsia prowazeki (denumit dup numele celor doi savanti care cad victim cercetand boala), al crei vector de transmisie este pduchele de corp (pediculus corporis), boala avea caracter endemic (permanent) in multe tri din Europa (si nu numai), cu izbucniri epidemice in mas, in conditii de aglomeratie, lips de igien, rzboi, calamitti naturale, servicii sanitare ineficiente, srcie extrem, promiscuitate. Pe atunci, ingrijirile erau eminamente empirice: ventuze si lipitori pe ceaf, splturi cu alcool si pudraje cu talc, masaje musculare in timpul crizelor de contractur si contentie in timpul crizelor halucinatorii si migrenoide; de aici si mortalitatea care varia intre 1480%. Un rol important la acest dezastru l-au avut si trupele rusesti, cuprinse de volbura revolutiei bolsevice. Prin insubordonare (au ajuns s-si impuste ofiterii), prin dezertri in mas, vandalisme, violuri si constituire in bande de rufctori, prin precaritatea incredibil a strii lor de igien, nu numai c se constituiau in focare de infectie, dar rspandeau boala, incat a constituit unul din motivele pentru care li s-a cerut retragerea de pe frontul romanesc, nu fr dificultti si atitudini ostile ins, fortand armata roman s actioneze uneori in fort. De altfel, epidemiile in istoria militar a Europei si a lumii au fost o realitate care a determinat deopotriv victorii si infran geri. Cateva exemple pot fi edificatoare. Rzboiul de 30 de ani, franco-german (1618-1648), s-a soldat cu 10 milioane de morti prin cium si tifos exantematic; jumtate din populatie Germaniei moare de foame si doar 350.000 de soldati mor pe campul de lupt. n 1812, Napoleon Bonaparte pleac in campania din Rusia cu 650.000 de soldati; 20% mor de tifos exantematic si holer, jumtate din efective mor de frig, restul, in lupte, si doar 3.000 se mai intorc acas in Franta. Rzboiul Crimeei (1854-1856) sub aspect medical s-a soldat cu 65.000 de soldati francezi si englezi si 38.000 de combatanti rusi rpusi de holer. n 1914, Serbia pierde prin tifos exantematic un sfert din armat (200.000 de oameni), jumtate din prizonierii austrieci (din cei 60.000 cati czuser in mainile sarbilor) si 126 de medici din cei 400 pe care ii avea armata sarb. De altfel, intreaga Europ va plti un tribut greu epidemiei de tifos exantematic, inre gistrandu-se un numr de 30.000.000 imbolnviri, cu 3.000.000 de de cese. Armata a II-a francez a fost efectiv decimat de epidemia de febr tifoid, inaintea introducerii vaccinului specific. Situatia era pierdut de sub control, pentru c mase intregi de populatie plecau in bejenie din cauza rzboiului, msurile de sanitatie erau precareprin lipsa autorittii generat de degringolada administratiei publice. Toate acestea au creat conditiile propice propagrii si rspandirii epide miilor de tifos exantematic, febr tifoid si holer. Este locul s subliniem faptul c, dac primul rzboi balcanic a incetat inainte de a incepe, din cauza epidemiei de holer, al doilea rzboi balcanic a fost castigat de Ioan Cantacuzino prin vacci narea antiholeric aplicat de autor intregii armate romane (dou doze a 2 ml si respectiv 5 ml la interval de o sptman si un rapel la sase luni). Victimele epidemiei de tifos exantematic din iarna si primvara anului 1917, inregistrate deopotriv in armat si popu latia civil, s-au ridicat la cifra de 300.000 de decese: 125.000 au fost militari si 175.000 civili, intre care 350 medici (din cei 1.929 pe care ii avea Armata Roman) si peste 1.000 de sanitari.
Modernizarea Serviciului Sanitar al Armatei
Desigur, astzi, boala este istorie; desco perirea vaccinului, in 1940, si mai ales descoperirea antibioticelor din clasa cicli nelor (tetraciclina, doxiciclina, reverin) si cloramfenicolului, in anii 50 ai secolului trecut, aveau s stpaneasc si s vindece boala. n timpul Primului Rzboi Mondial ins, cand tifosul exantematic fcea ravagii pe toate fronturile, singurele msuri eficiente erau cele de preventie. Asa incat, in baza prerogativelor pe care le avea, Ioan Cantacuzino impreun cu staful su va introduce msuri deosebit de severe, care vizau deopotriv recrutii (tundere, baie si frectie cu petrol), trupele, prin msuri de igien personal extrem de riguroase, steri lizarea hainelor si uniformelor in cuptoare de brutrie (devenise o adev rat industrie fabricarea acestora), apoi in etuve cu aburi, si clcatul cu fierul incins cu crbuni, igienizarea riguroas a locurilor de stationare a trupelor, a vagoanelor de transport etc. Pentru o mai bun supraveghere, toate spitalele de tifici vor trece sub comanda armatei. Aceste msuri, asociate cu cele privind reorganizarea armatei, modernizarea ei si indeosebi modernizarea si eficientizarea serviciului sanitar al armatei sub patronajul reginei Maria, cu ajutorul Misiunii Militare Franceze, vor face posibil lichidarea epi de miei de tifos, in iunie 1917, urmat apoi de marile victorii ale Armatei Romane din vara anului 1917. Cele 15 divizii ale Armatei Romane, instruite si dotate conform pro gramului Misiunii Militare Franceze, vor fi grupate in dou armate sub comanda generalilor Alexandru Averescu si Eremia Grigorescu. Patronate de regele Ferdinand, care preluase comanda armatei la sfarsitul anului 1916, trupele romane vor reusi s dea o replic hotrat Germaniei si aliatilor ei, replic ce va contribui la grbirea deznodmantului final al rzboiului prin capitularea neconditionat a Puterilor Centrale, ultima fiind Germania, la data de 11 noiembrie 1918. Am convingerea c a evoca rostul si rolul Misiunii Militare Franceze in aceast etap este o datorie de onoare din partea oricui se apleac asupra realittilor acelor vremuri, asa incat, in cateva cuvinte, voi incerca acest demers. Sub comanda generalului Henri Mathias Berthelot, Misiunea Militar Francez, format din 1.564 militari, vine in Romania pe 15 octombrie 1916, cand arma ta roman trecea printr-o perioad critic iar poporul roman intra intr-o zodie a jertfei fr sfarsit (toamna ptimirii noastre). n structura misiunii intrau 414 ofiteri (277 de infanterie, cavalerie si artilerie, 88 medici, farmacisti si veterinari, 37 piloti si observatori, 4 ofiteri de marin, 8 ofiteri de interventie) si 1.150 grade inferioare, pentru instruirea trupelor la toate categoriile de arme. Pe lang activitatea practic de instruire si dotare, misiunea francez consilia conducerea armatei pan la nivel de commandant de divizie. nsusi comandantul misiunii, generalul Berthelot, era consilierul Regelui Ferdinand, in calitatea sa de comandant al Armatei. n cadrul misiunii, dou sectiuni aveau un statut special: Misiunea Aeronautic si Misiunea Serviciului Sanitar, condus de doctorul Claude Coulaud, care va actiona in zonele Galati, Iasi, Botosani, Dorohoi, Vaslui, Roman, Bacu, Piatra Neamt si Husi. mpreun cu Regina Maria, care preluase sub inaltul ei patronaj Serviciul Sanitar (intocmai precum sotul ei, Regele Ferdinand, preluase conducerea armatei), al crei spirit de sacrificiu si optimism fceau minuni pe front, se va realiza modernizarea si eficientizarea activittii medicosanitare, ridicand astfel si moralul celor care se luptau cu moartea in fiecare moment. Principalele modificri in cadrul serviciului sanitar au constat in centrarea si dotarea serviciilor sanitare la nivel de divizie. Aceste servicii includeau formatiunile regimentare, ambulantele divizionare si spitalele mobile, care s-au dovedit a fi extrem de eficiente prin faptul c aveau capacitatea s rezolve majoritatea proble melor chirurgicale de rzboi, avand echipe complete. Fiecare divizie din cele 15 (cat aveau cele dou armate romane dup reorganizare) aveau in structur serviciile ambulantiere, intr-o alctuire modern (cu coloanele de brancardieri active, coloane de rezerv si coloane de improsptare). Urma apoi esalonul doi, in care erau formatiunile de etap. Acestea includeau spitalele de evacuare, spitalele de etap, centrele de convalescent, trenurile sani tare si depozitele de medicamente si mate riale sanitare. Al treilea esalon se gsea sub directa coordonare a Marelui Cartier General al Armatei si cuprindea spitalele de boli contagioase, infirmeriile de gar, tre nurile sanitare de bi, automobilele sanita re si depozitele centrale. n aceast formu l, serviciile sanitare s-au dovedit eficiente nu numai in marile confruntri ale anului 1917, care au adus gloria armatei romane, dar si in activitatea curent a armatei.continuare in numrul viitor
* Valeriu Lupu doctor n stiinte medicale
Bibliografie:
1. Antoniu, Ioan N. – Organizarea si functionarea serviciului sanitar militar, Tipografia Marelui Stat Major, 1922; 2. Argetoianu, C. – Pentru cei de maine, amintiri din vremurile celor de ieri, vol. III, Buc. 1992; 3. Cantacuzino, Ioan – Lepidemie de typhus exantematique en Roumain pendant la derniere Guerre, Societe de pathologie exotique, Paris, 1920; 4. Drang nach Osten – German History, Enciclopedia Britanic, 1998; 5. Dumitriu, Petru – Cronica de familie, Ed. ESPLA, Buc. 1956; 6. Giurc, Ion – Generalul Henri Mathias Berthelot – 150 de ani de la nastere, Gandirea Militar Roman, nr. 6/2011; 7. Iorga, Nicolae – De ce ne omoar copiii, Neamul Romanesc, 22 sept. 1916; 8. Kiritescu, Constantin – Istoria Rzboiului pentru intregirea Neamului, 1916-1919, Ed. Stiintific si Enciclopedic, Buc. 1989; 9. Lupu, Valeriu – Nicolae C. Paulescu – intre stiinta vietii si metafizica existentei, Ed. TipoMoldova, 2016; 10. Natham, Ernest – Un destin ciudat, J. Breckenridge Bayne, un american pe frontul Romanesc 1916-1919, Ed. Vremea, Buc. 2016; 11. Paulescu, Nicolae C. – Sinagoga si Biserica, fat cu pacificarea omenirii, Tipografia Steaua Bucuresti, vol I, 1923; 12. Regina Maria – Povestea vietii mele, vol. III, Ed. Moldova, Iasi, 1991; 13. Rosetti, Radu – Mrturisiri (1914- 1919), Ed. Modelom, Buc. 1997; 14. Stoica, Leontin – Serviciul Sanitar al Armatei Romane 1914-1919, Tez Doctorat, Chisinu, 2012; 15. Stefnescu, Galati I. – Amintiri din rzboi, Ed. Vatra Romaneasc, 1922.




