– continuare din numrul trecut –
Tranul nestiutor de carte a interpretat cum a stiut el mai bine viata laic si cea religioas, ajungand la un soi de sincretism transmis prin viu grai si prin insemnele lsate peste toate lucrurile confectionate de el. Asa de pild, pe grinda cea mai mare, taman la mijlocul ei se bate semnul de mester, pe uneltele metalice se aplic o stant rudimentar, un fel de isclitur a unor mesteri analfabeti, dar priceputi la mestesug, la distractie, la ajutor si nu in ultimul rand, priceputi in a fi OM. Om care, aici in tar sau peste hotarele trii, a dus cu el lucrul, gandul, muzica jocul si traditiile strmosesti s ii tin de urat si s ii mai aline dorul neostoit de cas, care parc ii usuc pieptul. Chiar dac oule incondeiate sunt creatiile individuale ale unor trnci, ele exprim totusi gandirea activ si sensibilitatea satului romanesc. Din sufletul acestei colectivitti, cu imaginatia, cunostintele si gandirea ei, cu superstitiile si conceptiile asupra lumii a nevzutului, reflectate in aceste ou incondeiate, nu sau izolat si fac inc parte integrant din fondul spiritual omogen al colectivittii, ai crei reprezentanti artistici au devenit. Judecata acestor mesteri inc nu a cptat o constiint de sine, nu s-a individualizat, intrucat acesti mesteri erau trani ca si constenii lor, cu care imprteau aceleasi conditii culturale, sociale si economice. Ei nu au fcut altceva decat s contureze, s evidentieze plastic fondul comun, ancestral apartinand poporului roman. Cu tulburtoare sinceritate care nu cunoaste alt modalitate de gandire, tranul, in simplitatea gandirii magico-religioase, destinuie in modelele oulor incondeiate conceptiile de viat, conceptiile despre etic si dreptate social, imaginea zugrvit despre cellalt taram, despre lumea nevzut a raiului si a iadului, transpunand, cu fireasca-i spontaneitate, povestirile biblice in peisajul si vesmantul satului romanesc, de fapt, unica realitate cunoscut de el. Oul incondeiat intotdeauna spune si va spune o poveste. Dar, ca orice poveste, are un talc, o cimilitur, prin care isi dezvluie bucuria de a fi. Toate motivele prezente, antropomorfe, zoomorfe, skeomorfe, sunt luate din arealul curtii, spatiul de locuit. Pentru soare si stele, osanul a stiut s multumeasc desenandule cu casca, sau dalta din otel muscand lacom din lemnul portilor ori focul le-a insemnat pe lzile de zestre, blidare, lingurare sau cozile din lemn, ori au ajuns sub stergarele sub form de fluturi, aprand parc cu aripile lor imaculate nepretuita icoan pe sticl. Acesti steni care, fr un model in fat, doar din imaginatie si ajutati de ceea ce se afl imprejurul lor, au putut crea printr-o diversitate de motive numai de ei talcuite adugand si musai si culorile traditionale de la Cmarzana, albastrul si rosul obtinute din plantele culese de pe camp sau din grdin, insotite, bineinteles, de non culorile alb si negru. Aspectul final al acestora este de o mare sobrietate si frumusete deosebite. Acest banal ou asemntor cu soarele si denumit atat de poetic de nemuritorul Brancusi ‘Geneza’ a fascinat si va mai fascina prin forma lui ovoid si prin scrierea de pe coaja lui zeci de generatii. Descoperim in Tara Oasului multiple motive de ou incondeiate, unul dintre cele mai des intalnite fiind scara. Acea scar care a infricosat intotdeauna omenirea, scara ce duce de pe Pmant la Rai sau, din contr, ce te coboar in Infern. Scara pe care urc toti muritorii pentru Judecat de Apoi. Acea scar care face legtura dintre dou planuri diferite ca mod de existent ca si pragul casei. Si tocmai c le-a fost team au construit aceasta scar folosind diferite modele si ornamentate diferite. Ca ornamente vom intalni steaua, floarea, fluture, pestele, primul simbol crestin. Mai intalnim frunza de stejar, coarnele berbecului, grebla, morisca, samburii de pepene sau stelele de pe cer, rarita, si nu in ultim rand, creanga de brad.
– continuare in numrul viitor –
Dan Horgan
